Papa Francisc în Duminica Floriilor: trăiţi credinţa cu bucurie, atenţi la cei care vă fură speranţa

RV 24 mar 2013. Dacă iubeşte Crucea, creştinul nu poate fi trist şi nu trebuie să permită ca răul să-i răpească speranţa: este mesajul pe care Sfântul Părinte Francisc l-a oferit tinerilor şi întregii Biserici la Sf. Liturghie solemnă din Duminica Floriilor, celebrată în Piaţa San Pietro cu participarea a circa 200 de mii de persoane. Papa a transmis un salut special tinerilor din lumea întreagă, dându-le întâlnire la Ziua Mondială a Tineretului de la Rio de Janeiro, în luna iulie a anului curent.

Mai întâi, un îndemn adresat lumii întregi: nu lăsaţi să vă fie furată speranţa. Apoi, unul pentru tineri: spuneţi lumii că e frumos să-l urmezi pe Isus. În fine, unul pentru toţi: dacă cineva e creştin, este deja un om fericit, pentru că Crucea iubită conduce la bucurie.

În Piaţa Sf. Petru plină până la refuz, unde ramurile de palmier şi plantele de măslin au evocat, într-o splendidă zi de primăvară, atmosfera de la Ierusalim de acum două mii de ani, Papa Francisc a făcut, pentru prima dată în noua sa condiţie, lectura dramei care a schimbat lumea în bine pentru totdeauna. O schimbare săvârşită nu prin mijloacele aclamate de gândirea lumească, ci pe calea străbătută de Cristos, rege fără de coroană, la intrarea în Ierusalim, şi pe calea Crucii, cu o coroană de spini pe cap, când aclamaţiile „osana” s-au transformat în batjocură şi ramurile de palmier, în cuie.

După cum ne-a obişnuit în numai câteva zile de pontificat, Papa Francisc a scos la suprafaţă din adâncul inimilor trei cuvinte cheie, pentru ca, odată încărcate cu semnificaţia misterului celebrat în Duminica Floriilor, să le restituie interiorităţii personale.

„Isus intră în Ierusalim”, a spus Papa la începutul predicii. „Mulţimea discipolilor îl însoţeşte în sărbătoare, hainele sunt întinse înaintea lui, se vorbeşte de minunile pe care le-a săvârşit, se înalţă un strigăt de laudă: «Binecuvântat cel ce vine, regele, în numele Domnului. Pace în cer şi mărire în înaltul cerurilor» (Lc 19,38). (…) Este o scenă frumoasă, plină de lumină, de lumina iubirii lui Isus şi a inimii sale, de bucurie şi sărbătoare. La începutul Sfintei Liturghii, am repetat-o şi noi. Am ridicat şi noi ramurile de palmier. Şi noi l-am primit pe Isus, şi noi ne-am arătat bucuria de a-l însoţi, de a-l şti aproape, prezent în noi şi în mijlocul nostru, ca prieten, frate şi rege, ca far de lumină pentru viaţa noastră. Isus este Dumnezeu dar s-a înjosit pentru ca să meargă împreună cu noi. Este prietenul nostru, fratele nostru. El ne luminează pe cale şi în acest fel noi l-am primit astăzi”. De aici, prima subliniere a Papei:
● „Acesta este primul cuvânt pe care aş vrea să vi-l spun: bucuria! Să nu fiţi niciodată bărbaţi trişti şi femei triste: un creştin nu poate să fie trist niciodată! Nu vă lăsaţi niciodată luaţi de descurajare! Bucuria noastră nu provine din faptul că suntem stăpâni pe multe lucruri, ci din faptul că am întâlnit o Persoană, pe Isus, care este în mijlocul nostru; bucuria noastră se naşte din cunoaşterea faptului că împreună cu El nu suntem niciodată singuri, nici în momentele mai grele, nici când pe drumul vieţii întâlnim probleme şi obstacule care par de nedepăşit, şi nu sunt puţine! Şi în acest moment vine duşmanul, vine diavolul, cu asemănare de înger de cele mai multe ori şi ne spune cu viclenie cuvântul său. Nu-l ascultaţi! Să-l urmăm pe Isus! Noi îl însoţim, îl urmăm pe Isus, dar mai ales, ştim că El ne însoţeşte şi ne ia pe umerii săi: aici se află bucuria noastră, speranţa pe care trebuie să o ducem în lume. Şi, vă rog, nu lăsaţi să vă fie furată speranţa! Nu lăsaţi să vi se fure acea speranţă pe care Isus o dăruieşte nouă!”

La auzul acestor cuvinte, s-ar părea că adunarea liturgică tresare, fiind până atunci absorbită de lecturile şi Evanghelia Pătimirii. Orizontul sufletelor se lărgeşte la fel ca orizontul cerului, mai mult senin în această dimineaţă de duminică, presărat cu câţiva nori decorativi. Iar Papa Francisc reia firul promisiunii pentru a strecura în atenţie mesajul Evangheliei.
● „Al doilea cuvânt. De ce Isus intră în Ierusalim, sau, mai bine zis, cum intră Isus în Ierusalim? Mulţimea îl aclamă ca rege. Şi El nu se opune, nu-i cere să tacă (cfr. Lc 19,39-40). Dar ce fel de rege este Isus? Să-l privim mai bine: călăreşte un măgăruş, nu are o cohortă în preajma lui, nu este înconjurat de armate ca simbol al puterii. Cei care îl primesc sunt oamenii simpli, lumea smerită, care deţine simţul de a vedea în Isus ceva mai mult: are simţul credinţei, care o face să spună: acesta este Mântuitorul. Isus nu intră în Cetatea Sfântă ca să primească onorurile rezervate regilor pământeşti, celor care deţin puterea, celui care stăpâneşte; intră ca să fie biciuit, batjocorit şi umilit, cum prevesteşte Isaia în Prima Lectură (Is 50,6). Intră ca să primească o coroană de spini, un băţ, o mantie de purpură. Regalitatea lui primeşte batjocură. Intră ca să urce pe Calvar cu povara lemnului. Iată, aşadar, al doilea cuvânt: crucea. Isus intră în Ierusalim ca să moară pe Cruce. Şi tocmai aici străluceşte regalitatea sa după Dumnezeu: tronul său de rege este lemnul Crucii! Mă gândesc – a continuat Papa Francisc – la cele pe care Benedict XVI le spunea cardinalilor: «Voi sunteţi principi, dar ai unui Rege răstignit. Acela este tronul lui Isus». Isus, a reluat Papa Francisc, ia asupra sa crucea. De ce crucea? Pentru că Isus ia asupra sa răul, murdăria, păcatul lumii, păcatul nostru, şi o curăţă, o spală cu sângele său, cu îndurarea, cu iubirea lui Dumnezeu. Să ne uităm în jur: câte răni pe care răul le face omenirii! Războaie, violenţe, conflicte economice care lovesc în cei mai slabi, pofta de bani, pe care, în realitate, nimeni nu poate să-i ia cu el, trebuie să-i lase. Bunica mea – a spus Papa Francisc – ne spunea pe când eram copii: «Giulgiul nu are buzunare». Iubirea de bani, puterea, corupţia, dezbinările, crimele împotriva vieţii umane şi împotriva creaţiei! Dar şi – fiecare dintre noi le ştie şi le cunoaşte – păcatele noastre personale: lipsa de iubire şi de respect faţă de Dumnezeu, faţă de aproapele şi faţă de întreaga creaţie. Isus pe cruce simte greutatea răului şi prin forţa iubirii lui Dumnezeu îl învinge, îl înfrânge la învierea sa. Acesta este binele pe care Isus îl face fiecăruia dintre noi de pe tronul Crucii. Crucea lui Cristos îmbrăţişată cu iubire nu conduce niciodată la tristeţe, ci la bucurie, la bucuria de a fi mântuiţi şi de a face o parte, oricât de mică, din ceea ce a făcut el în ziua morţii sale”.

Sfântul Părinte a subliniat apoi că Duminica Floriilor înseamnă pentru Biserica Catolică şi Ziua Mondială a Tineretului la nivel local:
● „Iată al treilea cuvânt: tineri. Dragi tineri, v-am văzut la procesiune, când aţi intrat, şi vă imaginez făcând sărbătoare în jurul lui Isus, înălţând ramurile de măslin; vă imaginez în timp ce strigaţi numele său şi vă arătaţi bucuria de a fi împreună cu El. Vouă vă revine o parte importantă în sărbătoarea credinţei! Voi ne aduceţi sărbătoarea credinţei şi ne spuneţi că trebuie să trăim credinţa cu o inimă tânără, întotdeauna, o inimă tânără chiar şi la 70, la 80 de ani! O inimă tânără! Cu Cristos, inima nu îmbătrâneşte niciodată! Şi voi nu vă ruşinaţi de Crucea sa! Mai mult, o îmbrăţişaţi, pentru că aţi înţeles că unul are adevărata bucurie în dăruirea de sine, în ieşirea din cercul sinelui, şi că Dumnezeu a învins răul prin iubirea sa. Voi purtaţi Crucea în pelerinaj pe toate continentele, pe drumurile lumii. O duceţi ca răspuns la îndemnul lui Isus «Mergeţi şi faceţi ucenici toate popoarele» (cfr. Mt 28,19), care este şi tema Zilei Mondiale a Tineretului din acest an. O duceţi ca să spuneţi tuturor că pe Cruce Isus a dărâmat zidul duşmăniei care dezbina oamenii şi popoarele, şi a adus împăcarea şi pacea. Dragi prieteni, începând de astăzi, mă alătur şi eu la drumul pe care voi îl parcurgeţi, pe urmele fericitului Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea. Ne apropiem, de acum, de următoarea etapă a acestui mare pelerinaj al Crucii lui Cristos. Privesc cu bucurie la apropiata lună iulie, la Rio de Janeiro! Vă dau întâlnire în acest mare oraş al Braziliei! Pregătiţi-vă bine, mai ales spiritual, în comunităţile voastre, pentru ca întâlnirea să fie un semn de credinţă pentru lumea întreagă. Tinerii trebuie să spună lumii: «E bun să-l urmezi pe Isus! E bun să mergi cu Isus! E bun mesajul lui Isus! E bun să ieşim din noi înşine, din periferiile lumii şi ale existenţei pentru a-l duce pe Isus!» (…) Să cerem mijlocirea Fecioarei Maria. Ea ne învaţă bucuria întâlnirii cu Cristos, iubirea cu care trebuie să-l privim sub Cruce, entuziasmul unei inimi tinere cu care trebuie să-l urmăm în această Săptămână Sfântă şi în toată viaţa noastră!”

(rv – A.D.)