Mulţi martiri ai Bisericii, victime ale calomniei, lucrare care vine de la Satana
RV 15 apr 2013. „Calomnia distruge lucrarea lui Dumnezeu în oameni”:
a spus Papa Francisc la Sf. Liturghie celebrată luni dimineaţă în capela Casei Sf.
Marta din Vatican. Au luat parte, printre alţii, personalul de la Serviciul Telefonic
şi de la Oficiul Internet din Vatican. Papa a îndemnat credincioşii să se roage pentru
numeroşii martiri care şi astăzi sunt acuzaţi pe nedrept, prigoniţi şi ucişi din ură
faţă de credinţă.
Ştefan, primul martir al Bisericii, este o victimă a calomniei,
manifestare directă a Satanei. Nu foloseşte eufemisme, Papa Francisc, atunci când
vrea să înfiereze unul din cele mai josnice comportamente umane.
Lectura Sf.
Liturghii de luni, luată în ritul roman din cartea Faptele Apostolilor (6,8-15), prezintă
arestarea ucenicului Ştefan, unul din cei şapte diaconi aleşi şi numiţi de Apostoli.
Acesta este târât în faţa sinedriului datorită mărturiei personale dată pentru Evanghelie,
o mărturie însoţită de semne ieşite din comun. Diaconul creştin, se citeşte în textul
biblic, este acuzat în faţa sinedriului de „martori falşi”.
În această privinţă,
Papa Francisc observă că „nu mergea bine o confruntare curată, o lupta între oamenii
buni”, de aceea duşmanii lui Ştefan au luat-o pe calea cea murdară: calomnia”. ●
„Noi toţi suntem păcătoşi, toţi. Avem păcate. Dar calomnia este altceva. Este un păcat,
desigur, dar totuşi este altceva. Calomnia vrea să distrugă lucrarea
lui Dumnezeu. Calomnia provine dintr-o realitate foarte rea, se naşte
din ură. Iar cel care produce ura, este Satana. Calomnia distruge lucrarea
lui Dumnezeu în oameni, în suflete. Calomnia recurge la minciună pentru a merge
înainte. Să nu ne îndoim: unde este calomnie, acolo este Satana, chiar el”.
De
la comportamentul acuzatorilor, Papa Francisc şi-a îndreptat atenţia spre comportamentul
celui acuzat. La minciună, Ştefan nu răspunde cu minciună, „nu vrea să meargă pe această
cale pentru a scăpa cu viaţă. El îşi îndreaptă privirea la Domnul şi ascultă de lege”,
şi rămâne astfel în pacea şi adevărul lui Cristos. Este ceea ce se întâmplă în istoria
Bisericii, pentru că de la primul martir până astăzi, avem foarte multe exemple de
la cei care au dat mărturie pentru Evanghelie printr-un curaj extrem: ● „Dar
timpul martirilor nu s-a terminat. Iar astăzi, de fapt, am putea spune că Biserica
are mai mulţi martiri decât în primele secole. Biserica are foarte mulţi bărbaţi şi
femei care sunt calomniaţi, prigoniţi, ucişi din ură faţă de Isus, din ură faţă de
credinţă. Unul este ucis pentru că îi învăţa pe alţii catehismul, celălalt pentru
că purta o cruce… Astăzi, în atâtea ţări, îi calomniază, îi prigonesc… sunt fraţii
şi surorile noastre care astăzi suferă, în acest timp al martirilor”.
Iar
noi, a subliniat Sfântul Părinte, trăim într-o „epocă cu mai mulţi martiri decât în
primele secole”. Şi o epocă marcată de „atâtea turbulenţe spirituale” i-a adus aminte
Pontifului de o icoană rusească de acum câteva secole: Maica Domnului care acoperă
cu mantia sa poporul lui Dumnezeu. ● „Să ne rugăm Maicii Domnului să ne ocrotească.
În vremuri de turbulenţe spirituale, locul cel mai sigur este mantia Maicii Domnului.
Ea este mama care are grijă de Biserică. Şi în aceste timpuri de martiri, ea este
într-un anumit fel, cum se spune, «protagonista ocrotirii», este mama.
(…) Să-i spunem cu credinţă: «Sub ocrotirea ta, mamă, este Biserica. Ai grijă de Biserică!»”