Papa Francisc: a-l vesti pe Cristos cu bucurie; adevăratul bine nu are nicio legătură
cu calomnia şi injuria
(RV – 27 aprilie 2013) „A-l privi pe Isus care ne trimite să evanghelizăm,
să vestim numele său cu bucurie. Acesta este îndemnul papei Francisc care, la Sfânta
Liturghie de sâmbătă, din Domus Sanctae Martha, din Vatican, a repetat
încă o dată că nu trebuie să ne fie teamă de bucuria în Duhul Sfânt, aceasta fiind
calea de urmat pentru a învinge închiderea „în noi înşine”. La Sfânta Liturghie
au luat parte angajaţi ai Poştei Vaticane şi ai Dispensarului pediatric „Sfânta Marta”.
Colegul nostru Massimiliano Menichetti ne oferă mai multe
amănunte:
„Părea că această fericire nu ar fi fost
niciodată înfrântă”, a spus Pontiful referindu-se la încredinţarea în Cristos a comunităţii
discipolilor reuniţi în Antiohia pentru a asculta cuvântul Domnului, episod amintit
în cartea Faptele Apostolilor. Sfântul Părinte se întreabă de ce comunitatea iudeilor
– care era o comunitatea închisă, un mic grup, cu persoane bune – s-au umplut de gelozie
văzând multitudinea de creştini, începând să-i persecute:
• “Doar
pentru că aveau inima închisă, nu erau deschişi la noutatea Duhului Sfânt. Ei credeau
că totul fusese spus deja, că totul fusese cum credeau ei că
ar fi trebuit să fie şi, simţindu-se apărători ai credinţei, au început să
vorbească împotriva apostolilor, calomniindu-i. Calomnia. Şi s-au dus la femeile
pioase din rândul nobilimii, care avea putere, şi le-au umplut capul cu idei şi lucruri
care le împingeau să meargă şi să vorbească cu soţii lor, încât aceştia să înceapă
a se împotrivi Apostolilor. Acesta este un comportament ce aparţine acestui grup
şi tuturor grupurilor închise din istorie: şi anume punerea de acord cu puterea, rezolvarea
problemelor 'între noi', cum au făcut cei din dimineaţa Învierii. Când soldaţii s-au
dus la ei şi le-au spus: 'Am văzut aceasta' ei le-au spus, „Ţineţi-vă gura închisă.
Luaţi' şi cu bani au acoperit totul”.
„Acesta este întocmai comportamentul
religiozităţii închise”, a explicata Papa,
o religiozitate „care nu are libertatea de a se deschide faţă de Domnul”.
•
„Viaţa lor comunitară în apărarea adevărului, ei crezând că apără
adevărul, este întotdeauna calomnia, vorbirea de rău…Există într-adevăr
comunităţi care sporovăiesc, care vorbesc împotrivă şi privesc numai şi numai la ele,
înconjurate fiind de un zid dincolo de care nu se uită. În schimb, prin libertatea
lui Dumnezeu şi a Duhului Sfânt comunitatea Domnului mergea înainte, chiar şi în timp
de persecuţii, iar cuvântul lui Dumnezeu se răspândea în întreaga regiune. Este
tipic pentru comunitatea Domnului faptul de a merge înainte, de a se răspândi, pentru
că binele este astfel: se răspândeşte întotdeauna! Binele nu doarme închis în interiorul
unei comunităţi. Reprezintă acesta un criteriu şi pentru comunităţile noastre religioase
şi parohiale? Sunt acestea deschise Duhului Sfânt care ne conduce mereu înainte pentru
a răspândi Cuvântul lui Dumnezeu sau sunt comunităţi închise, cu reguli precise, care
pun pe spinarea credincioşilor multe reguli, aşa cum a spus Domnul Fariseilor?”
„Persecuţia
începe tocmai din motive religioase şi din gelozie”, a spus papa Francisc,
dar nu numai atât: „discipolii erau plini de bucuria de la Duhul Sfânt”, fiind
deschizători de străzi prin „frumuseţea Cuvântului”:
•
„În schimb, comunitatea închisă, sigură de sine, cea care caută siguranţa proprie
făcând pacte cu puterea, cu banul, folosesc cuvinte ofensive: insultă, condamnă… acesta
fiind comportamentul său specific. Poate că a uitat de mângâierile date de mamă,
în vremea copilăriei. Aceste comunităţi nu ştiu ce înseamnă mângâiere, ştiu doar de
'trebuie şi a face', de a se închide în urmarea strictă a unor reguli. Cum le-a spus
Isus: 'Voi sunteţi precum un mormânt, alb şi foarte frumos, dar nimic mai mult'. Să
ne gândim la Biserica de azi, atât de frumoasă: această Biserică ce merge înainte.
Să ne gândim la atâţia fraţi care suferă pentru această libertate a Duhului, suportând
persecuţii în atâtea locuri ale lumii. Dar aceşti fraţi, în suferinţă, sunt plini
de bucurie şi de Duh Sfânt”.
„Să privim la Isus care ne îndeamnă să
evanghelizăm, să vestim numele său cu bucurie, plini de bucurie”, a conchis Papa,
subliniind că nu trebuie să ne fie teamă de bucuria dată de Duhul Sfânt, aşa încât
să nu ne închidem în noi înşine.