Cărămida este pentru unii mai importantă decât omul: Papa Francisc

RV 01 mai 2013. „O societate nu este justă dacă nu oferă tuturor un loc de muncă sau acceptă exploatarea muncitorilor”: a spus Papa Francisc la Sf. Liturghie celebrată miercuri dimineaţă în capela Casei Sf. Marta din Vatican. Pe agenda liturgică a zilei de 1 mai, comemorarea Sf. Iosif, muncitorul. Au luat parte mai mulţi minori şi tinere mame abandonate, oaspeţi ai Centrului de solidaritate „Il Ponte”, înfiinţat în 1979 la Civitavecchia, în apropierea Romei.

În Evanghelia zilei, Isus este numit „fiul lemnarului” (Mt 13,54-58). Iosif era un muncitor iar Isus a învăţat să muncească alături de tatăl său purtător de grijă. Mai mult, în prima lectură a comemorării (Gen 1,26-2,3), se spune că Dumnezeu însuşi munceşte la facerea lumii. Această „icoană a lui Dumnezeu muncitorul”, afirmă Papa la predică, „ne spune că munca este ceva mai mult decât o simplă câştigare a pâinii”:
● „Munca ne dă demnitate. Cine munceşte este demn, are o demnitate specială, o demnitate de persoană. Bărbatul şi femeia care muncesc sunt demni. În schimb, cei care nu muncesc, nu au această demnitate. Dar foarte mulţi sunt cei care vor să muncească şi nu pot. Aceasta reprezintă o povară pentru conştiinţa noastră, pentru că atunci când o societate este organizată în aşa fel încât nu toţi au posibilitatea de a munci, de a fi unşi de demnitatea muncii, acea societate nu funcţionează, nu este justă! Merge împotriva lui Dumnezeu însuşi, care a vrut ca demnitatea noastră să înceapă de aici”.

Demnitatea – a continuat Papa – nu ne-o dăruieşte puterea, banul sau cultura. Demnitatea ne-o conferă munca: o muncă cinstită şi demnă, pentru că în timpurile noastre există numeroase sisteme sociale, politice şi economice care optează pentru exploatarea persoanei:
● „A nu plăti ceea ce este just, a nu da de muncă, pentru că se urmăreşte numai bilanţul întreprinderii şi profitul propriu – acesta este un lucru care se împotriveşte lui Dumnezeu! Am citit recent în L’Osservatore Romano un titlu care m-a impresionat mult în ziua tragediei din Bangladesh: ‚Să trăieşti cu 38 de euro pe lună’. Era plata persoanelor care au murit. Aceasta se numeşte ‚muncă de sclav’. Şi astăzi, în lume, există această sclavie care se practică chiar cu ceea ce omul a primit mai frumos de la Dumnezeu: capacitatea de a crea, de a munci, de a-şi face propria demnitate”.

Papa a citat în această privinţă un rabin din Evul Mediu care povestea comunităţii sale întâmplările legate de zidirea Turnului Babel, unde lucrul cel mai preţios era cărămida.
● „Când o cărămidă cădea, din greşeală, se ivea o problemă foarte mare, un adevărat scandal şi i se spunea: „Cum de-ai făcut aşa ceva?”. Dar dacă unul din cei care făceau cărămizile cădea, se spune: „Requiescat in pace!” (Să se odihnească în pace!), şi îl lăsau acolo. Era mai importantă cărămida decât omul. Acestea le povestea rabinul medieval, dar aceasta se întâmplă şi astăzi. Persoanele sunt mai puţin importante decât lucrurile care aduc profit celor care deţin puterea politică, socială şi economică. Unde am ajuns? La punctul că nu mai suntem conştienţi de demnitatea persoanei, de demnitatea muncii. Dar în această zi, figura Sf. Iosif, a lui Isus, a lui Dumnezeu însuşi care muncesc – acesta este modelul nostru – ne învaţă calea pe care să mergem spre demnitate”.

(rv – A.D.)