Scrisoare pastorală a card. Scola: vestirea lui Cristos, ateismul anonim şi societatea plurală

RV 10 sep 2013. „«Ogorul este lumea». Căi de parcurs spre existenţa umană”, este titlul Scrisorii pastorale prezentată luni de arhiepiscopul de Milano, card. Angelo Scola, la începutul Anului Pastoral. Păstorul arhidiecezei ambrosiene a subliniat rădăcinile creştine ale populaţiei din metropola italiană dar şi riscul unui gen de „ateism anonim”. Scrisoarea pastorală a fost înmânată diecezei în domul din Milano la Sf. Liturghie celebrată luni dimineaţă în sărbătoarea posticipată a Naşterii Sfintei Fecioare Maria.

Biserica locală – se afirmă în Scrisoarea card. Scola - porneşte astăzi pe „un nou drum”: un „parcurs misionar” de vestire a lui Isus Cristos” în „toate domeniile existenţei” prezente într-o „societate plurală”, cu o diversitate semnificativă de religii şi etnii.

Cu toate acestea – continuă scrisoarea pastorală - există riscul, chiar şi în rândul creştinilor, al unui gen de "ateism anonim", pericolul de a trăi ca şi cum Dumnezeu nu ar exista. Card. Scola priveşte la condiţia generaţiilor de mijloc, cu vârsta cuprinsă între 25 şi 50 de ani, condiţie pe care o defineşte „deosebit de zbuciumată”. Pentru aceste generaţii, notează cardinalul, vestirea Evangheliei şi viaţa comunităţilor parohiale par să fie deseori lucruri abstracte, străine de realitate. Desigur, credinţa catolică este încă vie în rândul poporului, dar este chemată să se reînnoiască, acordând o atenţie deosebită în transmiterea patrimoniului creştin către noile generaţii.

„Vrem să dăm mărturie”, afirmă cardinalul, „că Biserica nu are altă raţiune de a fi decât aceea de a-l vesti tuturor pe Isus ca Evanghelie a umanului, şi anume, ca veste bună pentru omul întreg şi omenirea întreagă”. Trei sunt scopurile evidenţiate de cuvintele arhiepiscopului: primul, deschiderea, ca atitudine constantă a unei Biserici care nu refuză dialogul şi întâlnirea cu ceilalţi; al doilea, propunerea, înţeleasă ca vestire a evenimentului Isus Cristos; în fine, alegerea unui stil de mărturie şi nu de ocupare hegemonică a spaţiilor culturale, sociale sau politice.

Făcând trimitere la titlul Scrisorii, inspirată din parabola seminţei bune şi a neghinei din Evanghelie (Mt 13, 36-43), prelatul a pus în evidenţă cum lumea este câmpul lui Dumnezeu, locul în care Dumnezeu se arată şi în care Isus cheamă în joc libertatea noastră. În cele din urmă, răspunsul personal este cel care permite seminţei celei bune să devină grâu ajuns la maturitate. Isus vorbeşte de un teren în care agricultorul seamănă grâu. Încolţeşte sămânţa bună dar şi ierburile rele care-i limitează creşterea şi recolta. „Explică-ne!”, este rugămintea discipolilor faţă de Isus. Domnul răspunde: „Ogorul este lumea, sămânţa cea bună sunt fiii Împărăţiei, neghina sunt fiii celui rău” (Mt 13,38). Agricultorul, adică noi, are în mâinile sale o sămânţă de mare preţ şi datoria lui este, nu să se împotrivească neghinei, ci să arunce sămânţa în repetate rânduri. La sfârşit, când vine secerişul, cel care smulge neghina este stăpânul secerişului. Important este să învăţăm să privim lumea „cu privirea lui Isus”. „Nu trebuie să ne construim un staul separat în care să fim creştini între noi”: se impune o mărturie capabilă să acţioneze la 360 de grade.

Credinţa creştină îşi arată fecunditatea prin deschiderea libertăţii la toate dimensiunile existenţei, care pot fi cuprinse în trei domenii majore: afecţiunea, munca şi odihna. Mai întâi, afecţiunea: se observă că afecţiunea care nu ajunge la nivel de iubire obiectivă se reduce la un sentiment efemer, ceea ce aduce cu sine impresia că orice raport uman trebuie să fie provizoriu. În domeniul muncii, continuă Scrisoarea cardinalului Scola, se evidenţiază faptul că dreptatea impune căutarea unor soluţii politice şi intervenţii legislative menite să promoveze creşterea economică şi să ofere perspectiva unui loc de muncă pentru cât mai multe persoane. În fine, nici odihna omului nu este lipsită de ameninţări, pentru că anumite moduri de a trăi odihna mortifică persoana umană sau o încătuşează în spaţiul îngust al unor obişnuinţe dăunătoare.

„În această epocă nouă, încărcată cu contradicţii dar care conţine şi caracterul fascinant al unei noi aventuri, Biseria intenţionează să lucreze în toate domeniile existenţei umane, pentru a edifica împreună cu toţi oamenii, pornind de la o reînnoită viaţă de credinţă, un nou umanism generator de pace şi de viaţă bună”. În mijlocul acestor transformări adânci, a reluat card. Scola, cele trei dimensiuni ale experienţei umane îi cheamă pe toţi cei care cred la o verificare ce nu mai suportă amânare. De exemplu, e necesar să se înfrunte interogativul de ce cuvântul creştin despre iubirea umană apare „neatrăgător pentru sensibilitatea timpului nostru”.

Toţi creştinii sunt îndemnaţi, de aceea, să-şi verifice propria mărturie, să evalueze stilul personal şi comunitar al prezenţei lor, adevărul despre alegerile lor de viaţă. La fel, comunităţile creştine, trebuie să-şi verifice modul de a celebra Sf. Liturghie duminicală şi să se îngrijească mai mult de formele în care se exprimă viaţa comunităţii. Dumnezeu, intrând în istoria noastră, vrea să facă rodească, prin prezenţa sa înnoitoare, întreaga realitate a existenţei umane.

Pentru a ieşi din noi înşine şi a duce Evanghelia e necesar să dăm o mărturie credibilă. Scrisoarea pastorală a card. Scola îşi propune să fie, în această privinţă, un instrument de reflecţie despre sensul profund şi orientarea de fond a vieţii. E necesar, mai departe, să fie pusă în valoare viaţa de zi cu zi a parohiilor, asociaţiilor şi mişcărilor bisericeşti. De aceea, noile orientări care se observă într-o societate plurală trebuie considerate nu atât o ameninţare cât mai degrabă o nouă oportunitate de a vesti Evanghelia umanului, astfel încât Comunitatea diecezană şi creştinii acesteia să fie lucrători în „ogorul” Domnului, care este lumea de astăzi.

În fine, printre iniţiativele majore în domeniul noii evanghelizări a metropolei, Scrisoarea pastorală a card. Scola menţionează întâlnirile în catedrală cu arhiepiscopul Vienei, card. Christoph Schönborn (pe 10 decembrie) şi cu arhiepiscopul de Manila, card. Luis Antonio Tagle (pe 25 februarie 2014).

(rv – A. Dancă)