În vizită, la Papa Francisc, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin
RV 25 nov 2013.În audienţă, luni seară, la Papa Francisc, preşedintele
Rusiei, Vladimir Putin.
Este a patra vizită la Vatican a lui Vladimir
Putin şi a şasea a unui şef de stat rus după reluarea relaţiilor diplomatice depline
dintre Rusia şi Sf. Scaun pe 15 martie 1990, cu un an înainte de desfiinţarea Uniunii
Sovietice.
Prima vizită la Vatican a fost efectuată de preşedintele Boris
Eltsin, pe 20 noiembrie 1991. Pe agenda colocviilor cu regretatul Ioan Paul al II-lea
se aflau atunci chestiunile legate de libertatea religioasă în noul anotimp al Rusiei.
A doua vizită la Vatican a lui Boris Eltsin a avut loc pe 2 februarie 1998, când a
discutat cu Ioan Paul al II-lea situaţia politică şi religioasă din Rusia, unde în
iunie 1997 fusese adoptată legea controversată privind libertatea de conştiinţă şi
statutul asociaţiilor religioase.
Primele două vizite efectuate de Vladimir
Putin la Vatican au avut loc pe 5 iunie 2000 şi pe 5 noiembrie 2003, într-o perioadă
de tensiune între Biserica Catolică şi Patriarhatul Moscovei. Pe 13 martie 2007 Vladimir
Putin a fost primit de Papa Benedict al XVI-lea, într-un climat de destindere în raportul
dintre catolici şi ortodocşi. Comunicatul Sălii vaticane de presă, difuzat la încheierea
acestei întrevederi, sublinia că relaţiile bilaterale sunt „cordiale” şi că de ambele
părţi s-a exprimat aspiraţia de a contribui la dezvoltarea ulterioară a relaţiilor,
cu noi posibilităţi de colaborare în domeniul cultural.
Climatul cordial a
fost confirmat şi de succesiva vizită de pe 3 martie 2009 a noului preşedinte al Rusiei,
Dimitri Medvedev, în prezent primul ministru al Federaţiei Ruse.
Papa Francisc,
trebuie amintit, a avut un prim contact cu preşedintele Putin la 4 septembrie a.c.
Cu ocazia summit-ului G20 de la Sankt-Petersburg, Suveranul Pontif i-a trimis o scrisoare
preşedintelui rus, în calitate de gazdă a reuniunii internaţionale, pentru a cere
mai marilor lumii să nu rămână „inerţi în faţa dramelor prin care trece de prea multă
vreme populaţia siriană”. Papa îndemna ţările dezvoltate „să renunţe la pretenţia
zadarnică a unei soluţii militare” amintind că „fără pace nu există creştere economică”.
Cât priveşte relaţiile bilaterale, trebuie spus că Sfântul Scaun întreţine
relaţii diplomatice cu Rusia – pe atunci, Uniunea Sovietică – de la 15 martie 1990,
după vizita istorică la Vatican a preşedintelui URSS, Mihail Gorbaciov, de
la 1 decembrie 1989.
Normalizarea relaţiilor bilaterale între Sf. Scaun
şi URSS – pentru care contactele politice au fost reluate încă din anii ’60 – a fost
precedată şi pregătită de o serie de intervenţii încadrate într-un proces de destindere,
lansat pe timpul reformelor lui Gorbaciov, care a ulterior venit din nou la Vatican,
dar în vizită privată, în 1993 şi 1998.
Dintre semnele fazei de destindere
trebuie amintită prezenţa la celebrările solemne ale Mileniului de la Botezul Rusiei
în 1988 a unei delegaţii a Bisericii Catolice de înalt nivel, printre care şi cardinalul
secretar de Stat Agostino Casaroli. În acelaşi sens, de menţionat şi întâlnirile succesive
de la Moscova cu Mihail Gorbaciov ale card. Casaroli şi card. Angelo Sodano, pe atunci
secretar pentru Raporturile cu Statele. Tot la fel, o contribuţie semnificativă a
avut-o şi schimbul de scrisori personale dintre Gorbaciov şi Ioan Paul al II-lea.
Pe 15 martie 1990, Vaticanul şi Kremlinul au stabilit instituirea de reprezentanţe
oficiale conduse de un nunţiu apostolic, respectiv, un ambasador extraordinar şi plenipotenţiar.
Primul reprezentant al Sf. Scaun în URSS, ulterior „Federaţia Rusă”, a fost
arhiepiscopul Francesco Colasuonno (1990-1994).
Actualul nunţiu în Rusia este
mons. Ivan Juecovic, în timp ce ambasador al Federaţiei Ruse pe lângă Sf. Scaun este
Alexander Avdeev.
Mai jos, un rezumat al Scrisorii trimisă de Papa Francisc
preşedintelui rus Vladimir Putin cu ocazia summit-ului G20 de la Sankt-Petersburg
(RV
05 sep 2013) Papa Francisc a trimis o scrisoare preşedintelui Federaţiei Ruse,
Vladimir Putin, care, începând de joi, 5 septembrie, găzduieşte şi prezidează la Sankt-Petersburg
summit-ul G20, grupul primelor 20 de ţări dezvoltate, însumând două treimi din populaţia
globală şi 90% din PIB-ul mondial. Pe agenda oficială a reuniunii, creşterea economiei
şi combaterea evaziunii fiscale.
Deşi summit-ul G20 „nu are ca scop principal
securitatea internaţională”, observă Suveranul Pontiful în scrisoare, reuniunea de
la Sankt-Petersburg „nu poate să nu ţină cont de situaţia din Orientul Mijlociu, în
special din Siria. Din păcate”, se citeşte în scrisoarea Papei adresată lui Vladimir
Putin, „e dureros să vezi că, de la declanşarea conflictului sirian, prea multe interese
de parte au avut întâietate, blocând găsirea unei soluţii care să evite masacrul inutil
la care asistăm. Liderii Statelor din G20”, este îndemnul Sfântului Părinte, „să nu
rămână inerţi în faţa dramelor pe care populaţia siriană le trăieşte de prea multă
vreme şi care riscă să aducă noi suferinţe într-o regiune atât de încercată şi care
are atâta nevoie de pace. Dumneavoastră tuturor, şi fiecăruia în parte, vă adresez
un stăruitor apel de a ajuta la găsirea unor căi prin care să se depăşească diversele
contrapoziţii şi să se renunţe la pretenţia zadarnică a unei soluţii militare. Să
fie, mai degrabă, o nouă angajare de a căuta cu determinare şi curaj o soluţionare
paşnică, prin dialog şi negocieri între părţile interesate, cu sprijinul concertat
al Comunităţii Internaţionale. În plus, este o datorie morală pentru fiecare guvern
din lume să sprijine orice iniţiativă menită să promoveze asistenţa umanitară a celor
care suferă în interiorul şi în afara ţării din cauza conflictului”.
„Contextul
actual de strânsă interdependenţă”, continuă Suveranul Pontif în scrisoarea sa, „cere
un cadru financiar mondial cu reguli proprii juste şi clare, pentru a se ajunge la
o lume mai echitabilă şi solidară, în care să fie posibil să se învingă foamea, să
se ofere tuturor un loc de muncă demn, o locuinţă decentă şi asistenţa sanitară necesară.
Preşedinţia Dumneavoastră a grupului G20 pentru anul în curs şi-a asumat angajamentul
de a consolida reforma organizaţiilor financiare internaţionale şi de a crea un consens
cu privire la standardele financiare adecvate circumstanţelor actuale. Cu toate acestea,
economia mondială se va putea dezvolta cu adevărat în măsura în care va fi capabilă
să permită o viaţă demnă pentru toate fiinţele umane, de la cei mai bătrâni la copiii
ce sunt încă în sânul mamei, nu doar pentru cetăţenii ţărilor membre din grupul G20,
dar pentru toţi locuitorii planetei, chiar şi pentru cei care se află în situaţii
sociale mai grele sau în locurile mai îndepărtate”.
„În această optică”, afirmă
Papa Francisc, „conflictele armate constituie în viaţa popoarelor întotdeauna negarea
deliberată a oricărei înţelegeri internaţionale posibile, provocând dezbinări profunde
şi răni dureroase, care au nevoie de ani îndelungaţi pentru a se închide. Războaiele
constituie refuzul practic de a se angaja în atingerea marilor obiective economice
şi sociale pe care şi le-a propus Comunitatea Internaţională, cum ar fi, de exemplu,
Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Din nefericire, numeroasele conflicte armate
care şi astăzi afectează omenirea ne prezintă zi de zi o imagine dramatică de sărăcie,
foame, boală şi moarte. Într-adevăr, fără pace nu există creştere economică. Violenţa
nu duce niciodată la pace, condiţie necesară pentru dezvoltare”.