Întoarcerea la inimă, după modelul lui Isus: părintele Cantalamessa, în prima predică din Postul Mare

(RV – 15 martie 2014) Un timp de tăcere, de practicare a postului nu doar în sensul abţinerii de la unele mâncăruri ci şi a abţinerii de la unele excese ale bunăstării, învingând ceea ce ne distrage de la urmarea voinţei lui Dumnezeu: acestea sunt elementele care trebuie să compună postul pentru unui creştin, a spus vineri dimineaţă părintele Raniero Cantalamessa, în cadrul meditaţiei pentru Postul Mare, desfăşurată în Capela Redemptoris Mater, din Palatul Apostolic din Vatican.

În fiecare vineri din perioada Postului Mare, Predicatorul Casei Pontificale le propune membrilor Curiei Romane câte o reflecţie. La prima întâlnire, din 14 martie, la care Sfântul Părinte nu a putut participa, aflându-se pe drumul de întoarcerea de la Exerciţiile Spirituale desfăşurate în oraşul Ariccia, Părintele Cantalamessa a oferit o reflecţie asupra semnificaţiei celor 40 de zile care preced Paştele. La următoarele întâlniri, care se vor desfăşura în prezenţa Papei, predicatorul Casei Pontificale se va opri asupra marilor adevăruri de credinţă, tratate în lumina învăţăturilor Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Latine.

În prima meditaţie, predicatorul franciscan a pus accentul pe necesitatea de a aplica Evanghelia în viaţa personală, întrebându-ne ce avem noi de făcut pentru a-l imita pe Isus care s-a dus în deşert pentru o perioadă de 40 de zile, unde a postit şi a fost ispitit. Părintele Cantalamessa a transportat fiecare gest al lui Isus în actualitate, îndemnând la întoarcerea la inimă, apel pe care-l lansa cu fervoare Sfântul Augustin:

Părintele Cantalamessa: „Întoarcerea la inimă înseamnă aşadar întoarcerea la tot ceea ce este mai personal şi mai intim în noi. Din păcate, interioritatea este o valoare în criză. Există – pentru a spune astfel – cauze îndepărtate ale acestei dificultăţi de a pătrunde din nou în noi înşine, iar cauza cea mai universală este faptul că suntem alcătuiţi din suflet şi trup, din spirit şi materie; de aceea suntem asemenea unui plan înclinat şi din păcate înclinat în jos nu înspre înalt; înclinat spre ceea ce este exterior, multiplu şi vizibil. Avem nevoie de o reîntoarcere în interior, şi de acest lucru avem nevoie mai ales noi, clerul şi persoanele cu viaţă consacrată”.

Pentru a reuşi să ne întoarcem la inimă, trebuie să abandonăm zgomotul, distracţiile, diferitele forme ale culturii moderne, instrumentele tehnologiei, aşadar reviste, cărţi, televizor, internet şi dispozitive digitale care invadează intimitatea inimii, risipindu-ne energiile. În zilele noastre, ar fi necesar să practicăm un astfel de post. Isus s-a lipsit de hrană; epoca noastră necesită un post diferit:

Părintele Cantalamessa: „Azi, postul cel mai semnificativ se cheamă sobrietate, adică privarea în mod voit de mici sau mari comodităţi, de ceea ce este inutil şi uneori dăunător sănătăţii.
Acest tip de post este şi o formă de solidaritate cu cei săraci, căci este o contestare a unei mentalităţi de tip consumist, într-o lume care a făcut un scop din comoditate, din a folosi, a utiliza, a cumpăra şi alte elemente ale acestui mecanism care ţine în picioare întregul sistem.
A ne priva de ceva ce nu este strict necesar, de un obiect de mare lux este mai eficient poate decât să ne impunem penitenţe alese de noi înşine”.

În prima predică din Postul Mare, Părintele Cantalamessa a recomandat mai ales postul imaginilor care vehiculează violenţă, senzualitate, care se adresează instinctelor joase şi dau o falsă idee despre viaţă, căci o ilustrează în mod frumos, sănătos, perfect şi îndestulat încât instigă la revoltă pe cei care nu le posedă ceea ce este atât de insistent arătat:

Părintele Cantalamessa: „Un alt post alternativ este abţinerea de la cuvinte urâte, care nu sunt reprezentate doar de înjurături şi cuvinte murdare; cuvintele urâte sunt şi cele tăioase, negative, care pun mereu în evidenţă latura cea mai slabă a fratelui nostru şi care generează suspiciune sau o alimentează şi de aceea seamănă discordie”.

De aceea, trebuie evitat ceea ce poate genera nemulţumire, frustrare şi resentimente sau trebuie neutralizat efectul cuvintelor spuse, cerând scuze.
Predicatorul Casei Pontificale a amintit că şi noi suferim ispitirile satanei, tot aşa cum a fost ispitit Isus în deşert, diavolul folosind lucruri care în sine sunt bune dar care pot deveni instrumente de separare a omului de Dumnezeu atunci când ajung la exces şi sunt transformate în idoli.

R.V./A. Mărtinaş