Duminica Floriilor. Papa Francisc: "Unde este inima mea în fața suferinței Domnului?"
RV 13 apr 2014. ”Săptămâna Sfântă să fie ritmată de o singură întrebare:
Cine sunt eu în fața lui Isus care suferă? Sunt ca Iuda sau Pilat, ori ca Maria, Simon
din Cirene și femeile care au rămas alături de Isus până la ultima suflare?” Cu
aceste cuvinte de mare impact și intensitate spirituală, Papa Francisc a prezidat
în Piața Sfântul Petru Sfânta Liturghie din Duminica Floriilor și a Patimii Domnului,
în prezența a peste 60 de mii de persoane. În Ziua Mondială a Tinerilor, marcată anul
acesta la nivel diecezan, a avut loc la rugăciunea ”Angelus” și ritul în care tinerii
din Rio de Janeiro, care au găzduit recenta Zi Mondială a Tinerilor la nivel universal,
au înmânat Crucea ZMT tinerilor din Cracovia, care au început deja pregătirile pentru
Ziua Mondială a Tinerilor din 2016. În acest context, Papa a amintit și întâlnirea
pe care o va avea în luna august cu tinerii din Asia în Coreea de Sud.
Sfânta
Liturghie prezidată în Piața Sfântul Petru de Papa Francisc în Duminica Floriilor
a început la 9.30 cu binecuvântarea ramurilor de palmier și de măslin, pe care Pontiful
și concelebranții le-au purtat în procesiune până la altarul de pe esplanada bazilicii
vaticane. După lectura integrală a Patimii Domnului, luată din Evanghelia după Sf.
Matei, Papa Francisc a renunțat la predica pregătită dinainte și a dat glas unei pătrunzătoare
reflecții spontane, trecând în revistă chipurile protagoniștilor din Pătimirea lui
Isus, de la Iuda și Pilat, până la Simon din Cirene, Mama lui Isus și celelalte femei.
Papa
Francisc: ”Această Săptămână începe cu procesiunea sărbătorească a ramurilor
de măslin: întregul popor îl primește pe Isus: copii, tinerii, cântă și îl laudă pe
Isus.
Am ascultat Patima Domnului. Ne va prinde bine să ne punem o singură
întrebare: Eu cine sunt? Eu cine sunt în fața Domnului meu? Cine sunt eu în fața lui
Isus care intră sărbătorește în Ierusalim? Sunt în stare să-mi arăt bucuria și să-l
laud? Sau mă distanțez? Cine sunt eu, în fața lui Isus care suferă? Am auzit atâtea
nume. Grupul celor de la conducere, câțiva preoți, câțiva farizei, câțiva învățători
ai Legii, care au luat decizia de a-l ucide. Așteptau ocazia de a-l prinde. Sunt eu
ca unul dintre ei?
Am auzit și un alt nume, Iuda. 30 de monete. Sunt eu ca
Iuda?
Am auzit și alte nume: discipolii care nu înțelegeau nimic, care s-au
lăsat cuprinși de somn în timp ce Domnul suferea. Este viața mea adormită? Sau sunt
ca discipolii care nu înțelegeau ce înseamnă să-l trădezi pe Isus? Sunt ca celălalt
discipol care voia să rezolve totul cu ajutorul sabiei? Sunt eu ca ei?
Sunt
eu ca Iuda, care se preface că iubește și îi dă Învățătorului o sărutare pentru a-l
da mâinile lor, pentru a-l trăda? Sunt eu trădător?
Sunt eu ca cei de la conducere
care organizează în grabă un proces și caută martori falși, sunt eu ca ei? Și când
fac aceste lucruri, dacă le fac, cred că în acest fel voi salva poporul?
Sunt
eu ca Pilat care atunci când vede că situația e grea, mă spăl pe mâini și nu știu
să-mi asum responsabilitatea mea și îngădui să fie condamnate – sau eu însumi condamn
– persoanele?
Sunt eu ca acea mulțime care nu știa bine dacă se află la o
reuniune religioasă, la un proces sau la un circ, și îl alege pe Baraba? Pentru ei
era totuna, era mai distractiv să-l înjosească pe Isus.
Sunt eu ca soldații
care îl lovesc pe Domnul, scuipă asupra lui, îl înjură, se distrează cu înjosirea
Domnului?
Sunt eu ca Simon din Cirene care se întorcea de la muncă, obosit,
dar a avut bună voința să-l ajute pe Domnul să-și ducă Crucea?
Sunt eu ca
cei care treceau prin fața Crucii și își băteau joc de Isus, spunând ”A fost foarte
curajos… să se dea jos de pe Cruce și noi vom crede în El…”? Batjocorirea lui Isus…
Sunt
eu ca acele femei curajoase, și ca Mama lui Isus, care erau acolo, sufereau în tăcere?
Sunt eu ca Iosif (din Arimatea), ucenicul ascuns, care duce trupul lui Isus
cu iubire, pentru a-l depune într-un mormânt?
Sunt eu ca aceste două Marii
care rămân la intrarea mormântului, plângând și rugându-se?
Sunt eu ca acei
lideri care a doua zi s-au dus la Pilat ca să-i spună: ”Fii atent, căci acest om a
spus că va învia, să nu se întâmple o altă înșelăciune”, și în acest fel, pun o stavilă
vieții, sigilează mormântul pentru a apăra doctrina, pentru ca viața să nu iasă afară?
Unde este inima mea? Cu cine mă asemăn eu dintre aceste persoane? Această
întrebare să ne însoțească pe parcursul întregii săptămâni”.