A fost publicat un manual pentru a recunoaste si a evita sectele
RV 3 iulie 2014. Audio: A recunoaşte
sectele, dar mai ales a înţelege în ce mod se pot evita situaţiile periculoase sau
se poate ieşi din ele. Acesta este obiectivul cărţii „În pânza de păianjen.
Călătorie în lumea sectelor”, scrisă de jurnalista Mara Macrì şi
prezentată zilele acestea la Roma (în original: „Nella
tela del ragno. Viaggio nel mondo delle Sette”). În carte se prezintă
de ce sectele se înmulțesc atât de repede şi cum acestea îi ademenesc în special pe
creştini ca să renunţe la propriul crez.
Să o ascultăm pe autoarea volumului,
Mara Macrì: R: - În general, terminologia
folosită pentru descrierea diferitelor grupări religioase, sau a pisho-sectelor este
variată. Sectele sunt definite ca „religii”, „biserici”, „secte”, „mişcări religioase”,
„culte”, „credinţe”, „confesiuni”. Pentru o cunoaştere mai amplă a sectelor, e necesar
în primul rând să înţelegem cum se nasc şi cui se adresează, ce tip de comunicare
folosesc, cum acţionează asupra psihicului, dar mai ales cum se poate cădea în plasa
lor şi cum se pot evita.
Cum acţionează sectele pentru
a atrage persoane? R: - În ziua de azi, sectele folosesc diferite mijloace.
Mijloacele de comunicare sunt cele principale, au televiziuni şi posturi de radio,
dar se ascund şi în spatele cooperativelor agricole sau al asociaţiilor. Cele mai
mari secte – pe care, de fapt, multă lume le cunoaşte deja, cum sunt mişcările de
pisho-secte sau cele religioase – sunt de fapt cele mai „puţin periculoase”.
Ce
pericole întâmpină persoana care intră într-o sectă? R: - În primul rând,
persoanei respective i se limitează libertatea. Deci, are loc o izolare de lumea exterioară
şi de tot ceea ce nu se regăseşte în interiorul grupului. Când vorbim despre nuclee
foarte închise, este aproape imposibil a folosi telefonul. Metodele folosite de secte
sunt foarte variate: stau la ieşirile parohiilor, ale bisericilor şi ajută persoanele
să îşi transporte cumpărăturile, ajută bătrânii să urce în maşină; în preajma universităţilor,
de exemplu, oferă locuri de muncă, iar când persoanele se prezintă la întâlnire, descoperă
cu totul altceva în spatele aşa zisului loc de muncă.
Există vreun mod
pentru a le recunoaşte, pentru a ne apăra
de secte? R: - Cred că prezenţa ramificată a Bisericii, a parohiilor, a
preoţilor, a asociaţiilor catolice, atunci când sunt identificate situaţii de acest
gen de pericol, reprezintă şi locul cel mai sigur.