Vizita pastorală la Caserta. Isus este unica comoară adevărată: Papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii

(RV – 26 iulie 2014) Vizita pastorală la Caserta. După întâlnirea, la ora 16, cu preoţii diecezei, în incinta Cercului Ofiţerilor din cadrul Forţelor Armate Militare, cu sediul tot în măreţul edificiu al Palatului Regal din Caserta, Papa Francisc a celebrat, la ora 18, Sfântă Liturghie în vasta Piaţă a Palatului din localitate.

Omilia Papei Francisc la Sfânta Liturghie celebrată la Caserta, pe 26 iulie:

Papa Francisc: Isus se adresează ascultătorilor săi prin cuvinte simple, pe care toți le puteau înțelege. Și în seara aceasta El ne vorbește prin scurte parabole, inspirate din viața de zi cu zi a oamenilor din acea vreme.

"Cele două istorisiri se aseamănă între ele și au ca protagoniști un sărman muncitor cu ziua și un negustor bogat.
Bogatul este de o viață întreagă în căutarea unui obiect de valoare care să-i satisfacă setea de frumusețe și străbate neobosit lumea, cu speranța de a găsi ceea ce caută.

Celălalt, un om de la țară, nu s-a îndepărtat niciodată de țarină, făcându-și munca dintotdeauna cu aceleași gesturi de fiecare zi.
Și totuși, rezultatul final este același pentru amândoi: descoperirea a ceva de preț: unul o comoară; celălalt o perlă de mare preț. Și unul și celălalt au în comun același sentiment: surpriza și bucuria de a fi aflat împlinirea oricărei dorințe. În fine, nici unul nu ezită vreun moment în vinderea a tot ceea ce posedă pentru cumpărarea comorii descoperite.

Prin aceste două parabole, Isus îi învață pe ucenici despre împărăția cerurilor, despre cum poate fi găsită și ce trebuie făcut pentru a o dobândi.
Ce este împărăția lui Dumnezeu? Isus nu o prezintă în mod direct, prin explicații detaliate, ci o enunță, spunând – încă de la începutul vestirii sale – că "Împărăția lui Dumnezeu este aproape". Însă nu o prezintă niciodată direct, ci prin ceea ce reflectă, prin istorisirea modului în care acționează un stăpân, un rege, zece fecioare…. Preferă ca Împărăția lui Dumnezeu să fie intuită prin parabole și similitudini, arătând mai ales care sunt efectele: Împărăția lui Dumnezeu este în măsură să schimbe lumea, precum drojdia din aluat; este asemenea grăuntelui de muștar mărunt și umil care devine apoi o plantă mare cât un arbust.

Cele două parabole asupra cărora dorim să reflectăm ne fac să înțelegem că împărăția lui Dumnezeu se exprimă prin însăși persoana lui Isus. Este chiar El comoara ascunsă și perla de mare valoare. Se înțelege astfel bucuria plugarului și a negustorului când le găsesc. Este aceiași bucurie pe care o simțim și noi când descoperim apropierea și prezența lui Isus în viața noastră. O prezență care ne transformă existența și ne face să fim deschiși față de necesitățile fraților; o prezență care ne îndeamnă să acceptăm orice altă prezență, inclusiv pe cea a străinului sau a imigratului. Este o prezență primitoare, veselă, rodnică, astfel este împărăția în interiorul nostru. Voi ați putea să mă întrebați: 'Părinte, cum poate fi găsită împărăția lui Dumnezeu?

Cum poate fi găsită Împărăția lui Dumnezeu?

Fiecare dintre noi are propriul parcurs. Pentru unii, întâlnirea cu Isus este așteptată, dorită, îndelung căutată, așa cum vedem în parabola negustorului. Altora li se întâmplă pe neașteptate, aproape din întâmplare, ca plugarului care află dintr-o dată de comoara ascunsă în ogor.

Acest aspect ne amintește că Dumnezeu se lasă oricum întâlnit, căci este El cel dintâi care vrea să ne întâlnească, care vrea să ne întâlnim, căci a venit pentru a fi "Dumnezeu cu noi". Iar Isus este printre noi. Este prezent acum, aici, căci E a spus că se află printre noi atunci când ne adunăm în numele Lui. Dumnezeu este aici, cu noi, în mijlocul nostru. Este El cel care ne caută și se lasă găsit chiar și de cine nu-l caută. Uneori, El permite să fie găsit în locuri neobișnuite și în momente neașteptate. Și, cine-l găsește pe Isus, rămâne fascinat, cucerit și este o bucurie să lăsăm modul nostru obișnuit de a trăi, uneori arid și apatic, pentru a îmbrățișa Evanghelia, pentru a ne lăsa conduși de logica nouă a iubirii și a slujirii umile și dezinteresate.

Cuvântul lui Isus, Evanghelia. Nu vreau ca voi să-mi răspundeți, dar vă voi întreba oricum: 'Câți dintre voi citesc în fiecare zi un fragment din Evanghelie. Nu ridicați mâna. Am întrebat doar. Însă, oare câți dintre voi nu se grăbesc să-și termine treburile pentru a nu pierde telenovela. Să aveți Evanghelia la îndemână, pe noptieră, în geantă, în buzunar și să o deschideți pentru a citi Cuvântul lui Dumnezeu, căci contactul cu Evanghelia ne apropie de împărăția lui Dumnezeu.

Ce trebuie făcut pentru a dobândi împărăția lui Dumnezeu?

Asupra acestui punct, Isus este foarte explicit : nu este suficient entuziasmul, bucuria descoperirii. Trebuie să punem perla prețioasă a împărăției lui Dumnezeu înaintea oricărui alt bun pământesc; este necesar să-l așezăm pe Dumnezeu pe primul loc în viața noastră, preferându-l oricărui altuia.

A-i oferi lui Dumnezeu primul loc înseamnă curajul de a spune nu răului, violenței, comportamentului arogant, pentru a trăi o viață în slujba celorlalți și în favoarea legalității și a binelui comun. Când o persoană îl descoperă pe Dumnezeu, adevărata comoară, abandonează un stil de viață egoist și încearcă să împartă cu ceilalți iubirea care vine de la Dumnezeu.

Cine devine prietenul lui Dumnezeu îi iubește pe frați, se angajează în salvgardarea vieții și sănătății lor și prin respectarea mediului și a naturii. Știu că voi suferiți din această cauză. Azi, când am sosit, unul dintre voi s-a apropiat și mi-a spus: 'Părinte, dați-ne speranță'. Eu nu vă pot da speranța, dar pot să vă spun că acolo unde este Isus este și speranța. Unde este Isus, frații se iubesc între ei și fac eforturi pentru salvgardarea vieții, a sănătății, respectând mediul și natura Lucrul acesta este deosebit de important în frumosul vostru ținut ce necesită să fie tutelat și păstrat, cerându-le tuturor curajul de a fi slujitori ai adevărului și de a asuma în orice situație stilul de viață evanghelic care se exprimă prin dăruirea de sine și prin atenția față de cei săraci și excluși.

Sărbătoarea Sfintei Ana. Mie îmi place să o numesc bunica lui Isus, căci așa este. Astăzi este o frumoasă zi pentru a-i sărbători pe bunici. Când tămâiam, am văzut ceva foarte frumos. Sfânta Ana nu este încoronată, ceea ce este un lucru foarte frumos. Sfânta Ana este femeia care și-a pregătit fiica pentru a deveni regină, regina cerurilor și a pământului și a făcut într-adevăr o treabă foarte bună.

Sfânta Ana, patroana orașului Caserta, a reunit în această piață diferitele componente ale comunității diecezane, prin prezența episcopului, a reprezentanților autorităților civile și ai diferitelor realități sociale.

Doresc să vă încurajez pe toți să trăiți o sărbătoare patronală lipsit de orice condiționare, expresie pură a credinței unui popor care se recunoaște ca fiind familie a lui Dumnezeu și întărește legăturile de fraternitate și de solidaritate. Poate că Sfânta Ana a auzit-o pe fiica ei, Fecioara Maria, proclamând cuvintele imnului Magnificat: "I-a risipit pe cei mândri cu planurile inimii lor; i-a răsturnat pe cei puternici de pe tronuri și i-a înălțat pe cei umili" (Lc 1, 51-53).

Preacurata să vă ajute să căutați unica comoară, pe Isus, și să vă învețe să descoperiți criteriile după care se acționează asemenea lui Dumnezeu; El răstoarnă modul de a gândi al lumii, vine în ajutorul săracilor și a celor neînsemnați și îi îndestulează cu bunuri pe cei smeriți, care-i încredințează Lui existența".

Aveți speranță! Speranța nu dezamăgește. Îmi place să repet: 'Nu permiteți să vi se fure speranța'!

(Omilia Sfântului Părinte Papa Francisc rostită la Sfânta Liturghie celebrată sâmbătă, 26 iulie, începând cu ora 18, la Caserta, în Piața Palatului Regal din localitatea aflată la nord de Napoli)

R.V. / A. M.