„Cine se roagă se mântuieşte, cine nu se roagă se osândeşte!”: Sfântul Alfons Maria
de Liguori și importanța rugăciunii
(RV – 1 august 2014) Despre Sfântul Alfons
Maria de Liguori și importanța rugăciunii, Benedict al XVI-a spunea la audiența generală
din 1 august 2012: "Comemorarea de astăzi ne oferă ocazia să ne oprim asupra învăţăturilor
sfântului Alfons cu privire la rugăciune, deosebit de preţioase şi pline de suflu
spiritual. Dăinuie din anul 1759 tratatul său Despre marele mijloc al Rugăciunii,
pe care el îl considera cel mai util între toate scrierile sale. De fapt, descrie
rugăciunea ca „mijlocul necesar şi sigur pentru a obţine mântuirea şi toate harurile
de care avem nevoie pentru a o dobândi” (Introducere). În această frază este sintetizat
modul alfonsian de a înţelege rugăciunea.
Înainte de toate, spunând că este
un mijloc, ne aminteşte scopul la care trebuie să ajungem: Dumnezeu a creat din iubire,
pentru a ne putea dărui viaţa în plinătate; însă această ţintă, această viaţă în plinătate,
din cauza păcatului, ca să spunem aşa, s-a îndepărtat - ştim cu toţii asta - şi numai
harul lui Dumnezeu o poate face accesibilă. Pentru a explica acest adevăr fundamental
şi a face să înţelegem în mod imediat cât de real este pentru om riscul de „a se pierde”,
sfântul Alfons a creat o maximă vestită, foarte elementară, care spune: „Cine se roagă
se mântuieşte, cine nu se roagă se osândeşte!”. Ca un comentariu la această frază
lapidară, adăuga: „Deci mântuirea fără rugăciune este foarte dificilă, ba chiar imposibilă...
însă rugându-ne mântuirea este lucru sigur şi foarte uşor” (II, Concluzie). Şi mai
spune el: „Dacă nu ne rugăm, pentru noi nu este scuză, pentru că harul de a se ruga
este dat fiecăruia... dacă nu ne vom mântui, toată vina va fi a noastră, pentru că
nu ne-am rugat” (ibid.). Deci, spunând că rugăciunea este un mijloc necesar, sfântul
Alfons voia să afirme că în orice situaţia a vieţii nu se poate face abstracţie de
rugăciune, în special în momentul încercării şi în dificultăţi. Mereu trebuie să batem
cu încredere la uşa Domnului, ştiind că în toate El se îngrijeşte de fiii săi, de
noi. Pentru aceasta, suntem invitaţi să nu ne temem să recurgem la El şi să-i prezentăm
cu încredere cererile noastre, având certitudinea că obţinem ceea ce avem nevoie"
(Benedict al XVI-lea, un fragment din cateheza audienței generală din 1 august 2012,
de la Castel Gandolfo).