Vizita Papei în Coreea. Discursul de la sosire: credință, pace și solidaritate

RV 14 aug 2014. ”Este o mare bucurie pentru mine să vin în Coreea, «țara dimineților liniștite», și să fac experiența nu doar a frumuseții naturale a țării dar mai ales a frumuseții oamenilor ei și a bogăției ei istorice și culturale”, a spus Papa Francisc în primul său discurs în Coreea de Sud, la ceremonia de bun venit și întâlnirea cu autoritățile statului, desfășurate în jurul orei locale 16.00 la Palatul Prezidențial din Seul.

Pontiful a fost întâmpinat în grădina Palatului ”Blue House” de președinta țării, Park Geun-Hye, prima femeie la conducerea micului gigant asiatic. La schimbul de daruri, Pontiful i-a oferit președintei o formă de bronz intitulată ”Forma Urbis Romae”, hartă monumentală a Romei realizată de Biblioteca Apostolică Vaticană pentru Marele Jubileu al Anului 2000.

• ”Vizita mea în Coreea”, a continuat Papa Francisc, care a pronunțat integral discursul în limba engleză, ”are loc cu ocazia celei de a VI-a Zi Asiatice a Tinerilor, care îi adună pe tinerii catolici din tot acest întins continent pentru a celebra cu bucurie credința comună. Totodată, în decursul vizitei mele voi proclama Fericiți câțiva coreeni care au murit martiri pentru credința creștină: pe Paul Yun Ji-Chung și cei 123 de însoțitori ai săi. Aceste două celebrări se completează reciproc. Cultura coreeană înțelege bine demnitatea și înțelepciunea celor bătrâni și cinstește rolul lor în societate. Noi, catolicii, îi cinstim pe străbunii care au îndurat martiriul pentru credință, pentru că au fost gata să-și dea viața pentru adevărul în care au crezut și în conformitate cu care s-au străduit să trăiască. Ei ne învață să trăim pe deplin pentru Dumnezeu și pentru binele aproapelui”.

”Un popor mare și înțelept nu se mulțumește să-și iubească vechile sale tradiții, dar îi pune în valoare și pe cei tineri, căutând să le transmită moștenirea trecutului și să o aplice la provocările prezentului. De fiecare dată când tinerii se întâlnesc, cum este această ocazie, este o oportunitate prețioasă oferită nouă, tuturor, pentru a ne dispune să ascultăm speranțele și preocupările lor. Suntem chemați să reflectăm și la adecvarea modului de a transmite viitoarelor generații valorile noastre și la ce fel de societate ne pregătim să le încredințăm. În acest context, consider deosebit de important pentru noi să reflectăm la necesitatea de a transmite tinerilor noștri darul păcii”.

”Această chemare are o semnificație cu totul specială aici în Coreea, o țară care a suferit îndelung lipsa păcii. Îmi exprim prețuirea mea pentru eforturile de reconciliere și stabilitate în peninsula coreeană și încurajez aceste eforturi, care sunt singura cale sigură pentru o pace durabilă. Căutarea păcii din partea Coreei este o cauză care ne stă foarte mult la inimă pentru că influențează stabilitatea întregii regiuni și a lumii întregi, obosită de război”.

”Căutarea păcii reprezintă și o provocare pentru fiecare dintre noi dar în special pentru cei dintre voi care au îndatorirea de a căuta binele comun al familiei umane prin munca plină de răbdare a diplomației. Este continua provocare de a dărâma zidurile indiferenței și ale urii promovând o cultură de reconciliere și solidaritate. Diplomația, în realitate, ca artă a posibilului, este bazată pe convingerea fermă și statornică potrivit căreia pacea poate fi atinsă prin intermediul dialogului și ascultarea celuilalt cu atenție și discreție, și mai puțin prin recriminări reciproce, critici inutile și demonstrații de forță”.

”Pacea nu este simpla absență a războiului, ci lucrarea dreptății (cf Isaia 32,17). Și dreptatea, ca virtute, face apel la tenacitatea răbdării; ea nu cere de la noi să uităm nedreptățile trecutului, ci să le depășim prin iertare, toleranță și cooperare. Ea cere voința de a discerne și de a ajunge la obiective reciproc avantajoase, construind bazele respectului reciproc, ale înțelegerii și reconcilierii. Îmi doresc ca noi toți să ne dedicăm construcției păcii, rugăciunii pentru pace, întărind angajarea noastră pentru realizarea ei”.

”Dragi prieteni, eforturile voastre ca lideri politici și civili sunt în cele din urmă îndreptate spre construirea unei lumi mai bune, mai pașnice, mai juste și prospere, pentru fiii noștri. Experiența ne învață că într-o lume tot mai globalizată, înțelegerea noastră a binelui comun, a progresului și a dezvoltării trebuie să fie, în definitiv, nu doar de caracter economic dar și uman. Ca cea mai mare parte a națiunilor dezvoltate, Coreea se confruntă cu relevante problematici sociale, dezbinări politice, inegalități economice și preocupări în raport cu gestiunea responsabilă a mediului. Cât este de important ca vocea fiecărui membru al societății să fie ascultată și să fie promovat un spirit de comunicare deschisă, de dialog și cooperare!”.

”Este la fel de important să fie acordată o atenție specială celor săraci, celor care sunt vulnerabili și celor care nu au voce, nu doar mergând în întâmpinarea necesităților lor imediate, dar și pentru a-i sprijini în creșterea lor umană și spirituală. Nutresc speranța că democrația coreeană va continua să se consolideze și că această națiune va demonstra întâietate și în acea «globalizare a solidarității» care astăzi este deosebit de necesară: solidaritatea care are ca obiectiv dezvoltarea integrală a fiecărui mădular al familiei umane”.

”În a doua sa vizită în Coreea, acum 25 de ani, sfântul Ioan Paul al II-lea și-a exprimat convingerea că «viitorul Coreei depinde de prezența în mijlocul poporului ei a multor oameni și femei înțelepți, virtuoși și profund spirituali» (8 octombrie 1989). Preluând ecoul acestor cuvinte, astăzi vă asigur de dorința constantă a comunității catolice coreene de a participa pe deplin la viața națiunii. Biserica dorește să contribuie la educația tinerilor, la creșterea unui spirit de solidaritate față de cei săraci și nevoiași și de a contribui la formarea tinerelor generații de cetățeni, gata să ofere înțelepciunea și clarviziunea ereditate de la străbunii lor și născute din credința lor, pentru a înfrunta marile chestiuni politice și sociale ale națiunii”.

”Doamna președintă, Domnilor și Doamnelor, vă mulțumesc încă o dată pentru salutul vostru de bun venit și pentru ospitalitatea voastră. Domnul să vă binecuvânteze pe voi și iubitul popor coreean. În special, Domnul să-i binecuvânteze pe cei bătrâni și pe tineri, care cultivând memoria și inspirându-ne curaj, sunt comoara noastră cea mai mare și speranța noastră pentru viitor”.

(rv – A. Dancă)