Audiența Generală. Papa Francisc a vorbit despre călătoria sa apostolică în R. Coreea:
”memorie, speranță, mărturie”
RV 20 aug 2014. Audio: Recunoștința Papei
Francisc pentru apropierea spirituală a credincioșilor în aceste momente de doliu
în familie a încheiat audiența generală de miercuri, 20 august, a cărei
cateheză, potrivit uzanței la revenirea dintr-o călătorie apostolică, oferă o lectură
a evenimentelor și sondează sentimentele care încep să se sedimenteze în amintire.
La momentul intrării în aula Paul al VI-lea, când mulțimea l-a înconjurat cu deosebită
afecțiune, Papa Francisc i-a întâlnit și pe jucătorii echipei de fotbal a inimii sale,
clubul ”San Lorenzo”, care a câștigat recent Cupa Libertadores.
Pentru a cuprinde
programul călătoriei apostolice efectuată de la 13 la 18 august în R. Coreea, Papa
Francisc s-a folosit de trei cuvinte cheie: memorie, speranță și mărturie. Mai întâi,
memoria, aducerea aminte a celor care, în Peninsula Coreeană, au avut darul de a înțelege
într-o zi frumusețea Evangheliei din adâncul inimii, nu prin contribuția misionarilor
veniți de departe, și din acel moment și-au dat seama că este un mesaj care nu trebuie
uitat niciodată. • ”În această situație, Biserica este custodele memoriei și
al speranței: este o familie spirituală în care adulții transmit celor tineri flacăra
credinței primită de la bătrâni; memoria mărturisitorilor din trecut devine nouă mărturie
în prezent și speranță de viitor”.
Coreea este o țară cu ”un progres economic
rapid și remarcabil”, locuită de oameni care sunt ”mari muncitori, disciplinați, ordonați”.
Papa Francisc subliniază realitatea exterioară dar și faptul că este vorba de un popor
de martiri, precum cei 124 de coreeni pe care i-a ridicat recent la cinstea altarelor.
Mărturia lor – și acesta este al doilea cuvânt cheie al catehezei – a dat Bisericii
coreene o amprentă pe care timpul nu o va șterge niciodată: • ”Primii creștini
coreeni și-au propus ca model comunitatea apostolică de la Ierusalim, practicând iubirea
fraternă care merge dincolo de orice diferență socială. De aceea, am încurajat creștinii
de astăzi să fie generoși în a împărți cu cei săraci și excluși, potrivit Evangheliei
după Matei, capitolul 25: «Tot ceea ce ați făcut unui singur dintre acești frați ai
mei mai mici, mie mi-ați făcut»”.
Istoria credinței în Coreea, a încheiat
Papa Francisc, este emblematică și pentru un fapt important în ce privește vestirea
Evangheliei: • ”Cristos nu anihilează culturile: Cristos nu anulează culturile!
Nu suprimă drumul popoarelor care de a lungul secolelor și al mileniilor caută adevărul
și practică iubirea față de Dumnezeu și de aproapele. Cristos nu elimină
ceea ce este bun, dar îl duce mai departe, îl duce la împlinire. Cel pe care Cristos,
în schimb, îl combate și învinge este Cel rău, care seamănă neghină între om și om,
între popor și popor; care generează excluziune din cauza idolatriei banului; care
seamănă veninul nimicului în inimile tinerilor”.
Și tocmai aici își găsește
rădăcinile speranța, al treilea cuvânt cheie al catehezei, speranța ca un popor rupt
în două țări de prea multă vreme să ajungă din nouă să se îmbrățișeze așa cum ar trebui
să facă doi frați: • ”Cu această credință ne-am rugat, și acum ne rugăm încă
o dată, pentru ca toți fiii țării coreene, care îndură consecințele războaielor
și dezbinărilor, să parcurgă împreună un drum de fraternitate și reconciliere”.