Omul față în față cu știința în lumina credinței: a XV-a ediție a simpozioanelor dedicate Fericitului Antonio Rosmini

RV 29 aug 2014. Se încheie sâmbătă, 30 august, la Stresa, în nordul Italiei, a XV-a ediție a simpozionului internațional dedicat anual Fericitului Antonio Rosmini, preot, filosof și teolog (1797 – 1855), ridicat la cinstea altarelor de Benedict al XVI-lea. Simpozionul din acest an începe o nouă fază a dialogului cu reprezentanții științei, după cum sugerează deja tema actualei ediții: ”Oameni, animale sau mașini? Științele, filosofia și teologia pentru un «nou umanism»”. Aproximativ 200 de oameni de știință, filosofi și teologi s-au reunit la Stresa pentru a aborda o temă de mare actualitate: omul față în față cu progresul științific, văzut din prisma credinței și, în special, a învățăturii Fericitului Antonio Rosmini.

Pentru o subliniere a noutăților din acest an, colegii de la redacția centrală l-au contactat pe pr. Umberto Muratore, directorul Centrului Internațional de Studii Rosminiene, cu sediul la Stresa:
• ”Simpozioanele organizate de la sfârșitul anilor 60 ai secolului trecut și până acum au stat fără întrerupere pe terenul așa numitelor științe umane. În acest an vrem să lansăm un semnal de schimbare a direcției și să încercăm să ne deschidem un pic mai mult față de științele actuale, cum ar fi biologia și științele neurologice. Se părea oportun să instaurăm un dialog fecund între aceste științe cu filosofia și teologia”.

Raportul dintre om și mașină are nevoie de o reflecție profundă, ținând cont că există mereu pericolul dezumanizării omului. Continuă pr. Muratore:
• ”E adevărat. Există, evident, oameni de știință din domeniul neurologiei, genetiști dar și cosmologi care știu să se deschidă și spre alte valori, dar alții riscă să rămână numai la datele științifice. Cu toate acestea, din moment ce bogăția ființei este atât de mare pentru filosof – pentru că îmbrățișează atât realitatea materială cât și cea intelectuală, atât spiritualitatea cât și etica – dacă se realizează o concepție doar materialistă despre aceste științe, există riscul ca între om, animal și robot să nu mai fie nici o diferență. Acest lucru ar fi o sărăcie foarte mare!”.

Discipline precum biologia și științele neurologice ne fac să ne punem întrebări cu privire la reperele etice. Ce contribuție poate oferi simpozionul din acest an?
• ”Dimensiunea etică a biologiei și a științelor neurologice cunoaște două domenii: primul este cel în care trebuie să se stabilească anumite repere etice în cadrul respectivelor științe, de exemplu, când o descoperire poate fi considerată rezonabilă și validă. Există apoi o altă dimensiune etică, raportată la aplicațiile care se pot face cu noile descoperiri. Într-adevăr, când se vorbește de aplicația pe individ și societate, atunci se atinge un domeniu care se află dincolo de limitele științei. În acest caz e nevoie și de a se întreba, cu simțul responsabilității, ce efecte benefice sau dăunătoare vor avea aceste aplicații. Este momentul în care intră în acțiune etica, dreptul și religia”.

Cunoaștem tot mai mult modul de funcționare a organismului nostru dar suntem pe punctul de a pierde din vedere complexitatea întregii ființe umane. Reprezintă aceasta o provocare pentru filozofie și teologie în următorii ani?
• ”Cred că da. Vreau să spun că există riscul de a pierde anumite valori pe care știința nu le poate percepe cu instrumentele de care dispune. Există o bogăție a ființei care reprezintă o bogăție de inteligență, o bogăție morală, o bogăție de afecțiune și sentimente, etc. Acestea sunt valori pe care instrumentele științifice nu au capacitatea de a le capta. Ca să nu mai vorbim de alte domenii, precum noțiunea «frumosului», așadar, estetica, domeniul poeziei sau al literaturii. Sunt valori care trebuie să fie puse în conexiune cu aceste științe care constituie într-un fel baza întregii cunoașteri, dar nu pot fi reduse la aceasta, din moment ce cauza nu se află în materie dar sunt bogățiile multiple co-prezente în lume și în om, și nu se poate spune că acestea din urmă se nasc din materie”.

În ce măsură gândirea lui Antonio Rosmini poate oferi o cheie de lectură pentru provocările din timpurile noastre? Încheie pr. Umberto Muratore:
• ”Gândirea lui Rosmini, mai ales una din lucrările sale cele mai mari, numită «Teosofia», poate fi de folos pentru o lectură a Ființei, așadar pentru o ontologie care să țină împreună cele pe care el le numea «formele ființei», care sunt forma reală, forma intelectuală și forma morală. Prin urmare, o lecție rosminiană poate fi utilă nu doar pentru a ne oferi date noi despre anumite descoperiri ci pentru a ști ce direcție și ce sens să dăm respectivelor date științifice. Așadar, pentru o viziune integrală, în cele din urmă, a vieții și existenței”.

(rv – P. Giacosa - A. Dancă)