”Drama războiului îndeamnă omenirea să iasă din umbra lui Cain!”:
Papa Francisc, la cimitirul militar din Redipuglia
RV 13 septembrie 2014. Papa Francisc a sosit sâmbătă dimineaţa, 13 septembrie,
în Friuli Venezia Giulia, la aeroportul Ronchi dei Legionari, pentru vizita la Cimitirul
Militar din Redipuglia, unde s-a rugat pentru cei care şi-au pierdut viaţa în timpul
războaielor, la împlinirea a o sută de ani de la începerea primului Război Mondial.
După 22 de ani, un Papă s-a întors pelerin la Redipuglia. Ioan Paul al II-lea, în seara de 3 mai 1992, amintea sacrificiul şi suferinţele a mii de tineri, victime ale Primului Război Mondial înmormântate în Cimitirul Militar: o sută de mii de eroi căzuţi în război, dintre care şaizeci de mii încă fără nume. Papa Francisc nu s-a deplasat cu papamobilul, pentru a păstra atmosfera de reculegere şi rugăciune.
Sfântul Părinte s-a rugat singur mai întâi la apropiatul cimitir austro-ungar din Fogliano, unde sunt înmormântate corpurile celor care erau îi reprezentau pe duşmani în vremea războiului. Este un semn puternic de invocare a păcii şi de rugăciune pentru cei căzuţi în războaie, semn care spune că războiul este încă „un sacrificiu inutil” care face mult rău, celor care au combătut în secolul XX, dar şi celor care luptă încă în lumea de astăzi.
A urmat apoi celebrarea Sfintei Liturghii de la Mausoleul din Redipuglia, împreună cu peste cincisprezece mii de credincioşi, cardinali şi episcopi din diferite ţări. La sfârşitul celebrării euharistice, Papa Francisc a încredinţat candela franciscană a păcii, care va fi aprinsă în dieceze în timpul celebrărilor de comemorare a victimelor Primului Război Mondial.
La predica Sfintei Liturghii, celebrată sâmbătă dimineață la Cimitirul Militar din Redipuglia, în nordul Italiei, Papa Francisc a remarcat mai întâi contrastul dintre frumusețea peisajului și ororile lăsate acum o sută de ani pe aceleași meleaguri de Primul Război Mondial:
• ”După ce am contemplat frumusețea peisajului din această regiune, în care bărbați și femei lucrează ducându-și mai departe viața de familie, în care copiii se joacă și cei bătrâni visează, aflându-mă aici, în acest loc, aproape de acest cimitir, nu pot să spun decât atât: războiul este o nebunie.
”În timp ce Dumnezeu”, a reluat Pontiful, ”își duce mai departe creația, și noi, oamenii, suntem chemați să colaborăm la lucrarea sa, războiul distruge. Distruge chiar și ceea ce Dumnezeu a creat mai frumos: ființa umană. Războiul răvășește totul, chiar și legătura dintre frați. Războiul e nebun, planul lui de dezvoltare este distrugerea: vrea să se dezvolte prin intermediul distrugerii. Lăcomia, intoleranța, ambiția de putere, sunt motive care împing înainte decizia de război, și aceste motive sunt deseori justificate de o ideologie. Dar mai înainte stă patima, stă pornirea dezordonată. Ideologia este o justificare, și când nu există o ideologie, este răspunsul lui Cain: «Ce mă privește pe mine soarta fratelui meu? Ce mă interesează? «Sunt eu oare păzitorul fratelui meu?» (Gen 4,9). Războiul nu ține cont de nimeni: bătrâni, copii, mame, tați… «Ce mă privește pe mine?»”.
”La intrarea în acest cimitir”, a spus mai departe Papa Francisc, ”plutește parcă în aer moto-ul batjocoritor al războiului: «Pe mine ce mă privește?». Toate aceste persoane care se odihnesc aici, aveau planurile și visurile lor, dar viețile lor au fost frânte. De ce? Pentru că omenirea a spus: «Pe mine ce mă privește?»”.
• ”Chiar și astăzi, după falimentul celui de al Doilea Război Mondial, se poate vorbi probabil de un al treilea război, combătut pe bucăți, cu crime, masacre și distrugeri. Dacă vrem să fim sinceri, prima pagină a ziarelor ar trebui să aibă ca titlu: «Pe mine ce mă privește?». Cain ar spune: «Sunt eu oare păzitorul fratelui meu?». Această atitudine este exact contrarul a ceea ce Isus ne cere în Evanghelie. Am auzit: El este prezent în cel mai mic dintre frați. El, Regele, Judecătorul lumii, este cel care îndură foame, este însetat, străin, bolnav, la închisoare. Cel care are grijă de fratele lui, intră în bucuria Domnului; rămâne afară, în schimb, cel care nu se îngrijește de fratele lui, cel care prin omisiunile lui spune «Pe mine ce mă interesează?»”.
”Aici și în celălalt cimitir sunt atâtea victime. Astăzi ne aducem aminte de ele. E plâns, e doliu, e durere... Aici ne amintim și de toate victimele războaielor. Victimele sunt atât de multe și astăzi. Cum e posibil? E posibil pentru că și astăzi în culise sunt interese, planuri geopolitice, pofta de bani și de putere, și este industria armelor, care pare atât de importantă! În inima acestor planificatori ai terorii, a organizatorilor de conflicte, precum și a investitorilor de arme, se află scrise aceste cuvinte: «Pe mine ce mă interesează?».
Este caracteristic celor înțelepți să-și recunoască greșelile, să le pară rău, să se căiască, să ceară iertare și să plângă pentru ele. Prin acel «Pe mine ce mă interesează?» pe care îl au în inimă afaceriștii războiului, probabil că ei au mult de câștigat, dar inima lor coruptă a pierdut capacitatea de a plânge. Cain nu a plâns. Nu a reușit să plângă. Umbra lui Cain stă deasupra noastră, astăzi, aici, în acest cimitir. O vedem aici. Se vede în istoria care merge din 1914 până în zilele noastre. O vedem chiar și în zilele noastre.
Cu inimă de fiu, de frate, de părinte, vă cer vouă, tuturor, și pentru noi toți, convertirea inimii. De la acel «Pe mine ce mă interesează?» să trecem la plâns. Pentru toți cei căzuți în acel «masacru inutil» (cum a fost numit Primul Război Mondial – n.r.), pentru toate victimele făcute de nebunia războiului în toate timpurile. Plânsul. Fraților, umanitatea are nevoie să plângă, și acum este ceasul plânsului”.
La Sfânta Liturghie au luat parte cel puțin 15 mii de persoane și 320 de concelbranți, printre care 60 de episcopi și 13 prelați ai ordinariatelor militare. Cântările au fost animate de un grup de seminariști.
Au fost prezente mai multe delegații din Ungaria, Slovacia, Slovenia, Austria și Croația, alături de reprezentanți ai comunității islamice din Peninsulă.
Înainte de Sfânta Liturghie Papa Francisc a mers pentru un moment de reculegere și rugăciune în cimitirul din Fogliano, în care sunt înmormântați peste 14 mii de soldați austro-ungari, mulți dintre ei încă fără nume, aduși din diferite cimitire de război dezafectate.
La încheierea Sfintei Liturghii Pontiful a înmânat celor 13 episcopi ai ordinariatelor militare candela păcii, alimentată cu ulei produs de asociația ”Libera” din măslinii cultivați pe terenurile confiscate grupărilor mafiote.
La momentul ofertoriului a fost depusă în mâinile Papei cascheta bersalierului Giuseppe La Rosa, ultima victimă italiană în Afganistan.
După Sfânta Liturghie, șeful Statului Major al Apărării din Italia, amiralul Binelli Mantelli, i-a dăruit Papei Francisc foaia matricolă a bunicului său, Giovanni Bergoglio, combatant în corpul armat al vânătorilor de munte pe timpul Primului Război Mondial.
De adăugat că ploaia a însoțit pas cu pas vizita Sfântului Părinte și celebrarea Sfintei Liturghii, începând cu aterizarea elicopterului oficial până la plecarea Papei spre Roma, unde a revenit cu avionul, pe aeroportul din Ciampino, în jurul orei 13.00.
Bogată în semnificație și mai actuală ca oricând, rugăciunea recitată de Papa Francisc la Sfânta Liturghie prezidată sâmbătă la cimitirul militar din Redipuglia: ”Dumnezeule, creatorul întregului univers, care conduci la portul mântuirii veșnice evenimentele istoriei, dăruiește omenirii neliniștite darul păcii adevărate, ca să recunoască într-o bucurie fără umbre semnul milostivirii tale”.
(rv – A. Dancă)
| All the contents on this site are copyrighted ©. |