Fără apropierea de oameni, cuvântul predicatorului este vanitate: Papa Francisc, la
Sfânta Liturghie
RV 16 sep 2014. Unul poate să facă predici frumoase, dar dacă nu
e aproape de oameni, dacă nu suferă împreună cu ei și nu le dă speranță,
predicile nu sunt de folos, sunt vanitate: a spus Papa Francisc la predica Sfintei
Liturghii celebrată marți dimineață în capela Casei Sf. Marta din Vatican.
Evanghelia
zilei proclamată marți în calendarul roman sau latin îl prezintă pe Isus care se apropie
de mulțimea care era alături de văduva din Nain în timp ce-și ducea la mormânt unicul
fiu (Luca 7, 11-16).
Isus, cuprins de milă, îl readuce la viață pe tânăr.
Pontiful a remarcat că sunt semnificative atât gestul lui Isus, minunea învierii,
cât și atitudinea lui prin care se apropie de oameni. ”Dumnezeu a vizitat poporul
său”, reacționează lumea la cele întâmplate. Când Dumnezeu vizitează, ”are loc ceva
mai mult și ceva nou, înseamnă că prezența lui este acolo într-un mod special”. •
”Isus era aproape de oameni. Dumnezeu care se apropie reușește să înțeleagă
inima oamenilor, inima poporului său. Când vede alaiul funebru, Domnul
se apropie. Dumnezeu vizitează poporul său, și apropiindu-se, stă în mijlocul poporului
său. Este modul lui Dumnezeu. Găsim o expresie care se repetă deseori în Biblie: «Domnului
i s-a făcut milă» (v. 13). Aceeași compasiune pe care Isus, ne spune
Evanghelia, o avea când a văzut că mulțimea era ca niște oi fără păstor. Când Dumnezeu
vizitează poporul său, este aproape, i se apropie și este cuprins de milă: este mișcat”.
”Domnul”, a continuat papa Francisc, ”este adânc mișcat, după cum a fost
la mormântul lui Lazăr”. După cum a fost mișcat acel tată care l-a văzut pe fiul risipitor
întorcându-se acasă”. • ”Apropiere și compasiune, în acest fel Domnul
vizitează poporul său. Și când vrem să vestim Evanghelia, să ducem mai departe Cuvântul
lui Isus, aceasta este calea de urmat. Cealaltă cale este a cărturarilor, a predicatorilor
timpului: învățători ai legii, cărturarii, fariseii, etc. Erau departe de popor. Vorbeau
bine, învățau bine legea, dar erau departe. Această formă nu era o vizită a Domnului,
era altceva. Poporul nu simțea aceasta ca pe un har, pentru că lipsea apropierea,
lipsea compasiunea sau, altfel spus, capacitatea de a suferi împreună cu poporul”.
Mai este un cuvânt – a subliniat Papa – care revine atunci când Domnul vizitează
poporul său,. Este speranța. «Mortul – citim în Evanghelie - s-a ridicat și a început
să vorbească, iar el – Isus – l-a dat mamei sale» (v. 15). • ”Când Dumnezeu
vizitează poporul său, îi redă poporului speranța. Întotdeauna. Unul
poate predica în mod strălucit Cuvântul lui Dumnezeu. În istorie au fost mulți
predicatori foarte buni. Dar dacă predicatorii nu reușesc să semene
speranță, predica nu este de folos. Este vanitate”.
Privind la
Isus care îl dă mamei pe fiul readus la viață – a încheiat Papa Francisc – ”putem
înțelege ce înseamnă o vizită a lui Dumnezeu la poporul său. Și să cerem harul ca
mărturia noastră de creștini să fie mărturie aducătoare a vizitei lui Dumnezeu la
poporul său, adică apropiere care seamănă speranță”.