Identitatea creștină se împlinește prin învierea noastră: Papa la Sfânta Liturghie vineri dimineață

RV 19 sep 2014. Audio:

Itinerarul creștinului se împlinește la învierea noastră prin care Duhul Sfânt ne va transforma ca să fim pentru totdeauna cu Domnul: a spus Papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată vineri dimineață în capela Casei Sf. Marta din Vatican.

Comentând în mare parte prima lectură biblică a Sfintei Liturghii, luată din Prima Scrisoare a Sfântului Apostol Paul către Corinteni (1 Corinteni 15,12-20), Pontiful a remarcat dificultatea creștinilor de a crede că trupul lor va fi transformat după moarte. Adresându-se primei comunități creștine din Corint, Apostolul Neamurilor introduce în scrisoarea sa un ”corectiv dificil”, este corectivul Învierii. Creștinii din Corint credeau desigur că Isus Cristos a înviat din morți și că ne ajută din ceruri, dar nu era clar pentru ei că ”și noi vom învia”.

De altfel, în dimineața învierii Domnului - a continuat Papa la predică - chiar și sfântul Petru a mers în grabă la mormânt crezând că trupul lui Isus a fost furat. La fel și Maria Magdalena. Nu era ușor pentru ei să creadă într-o ”înviere reală”, nu reușeau să înțeleagă ”trecerea noastră de la moarte la viață” prin înviere. În cele din urmă, ucenicii au acceptat învierea lui Isus pentru că l-au văzut, dar învierea creștinilor nu era înțeleasă în același fel. Iar când Sfântul Paul a mers la Atena și acolo a început să vorbească despre învierea lui Cristos, filosofii greci s-au înfricoșat:
• ”Dar învierea creștinilor este un scandal, nu o pot înțelege. De aceea, apostolul Paul face acest raționament foarte clar: «Dacă Cristos a înviat, cum pot spune unii dintre voi că nu există înviere din morți? Dacă Cristos a înviat, și cei care au murit vor învia». Există o anumită împotrivire la transformare, împotrivire la gândul că Duhul Sfânt, pe care l-am primit la Botez, ne va transforma până la sfârșit, până la înviere. Și când noi vorbim despre aceste realități, obișnuim să spunem: «Vreau să merg în cer, nu vreau să merg în iad» și ne oprim aici. Nimeni nu spune: «Eu voi învia asemenea lui Cristos». Și pentru noi e greu să înțelegem învierea”.

”Este mai ușor să ne gândim la un fel de panteism cosmic”, a remarcat Pontiful, și aceasta pentru că „există împotrivirea de a fi transformați, căci acesta este cuvântul folosit de Sfântul Paul: «vom fi schimbați, transformați, trupul nostru va fi transformat». Când cineva trebuie să fie supus unei operații chirurgicale, îi este teamă pentru că ori îi vor scoate ceva ori îi vor adăuga ceva. În orice caz, va suferi o schimbare, pentru a spune astfel. Prin înviere, toți vom fi transformați:
• ”Acesta este viitorul care ne așteaptă și acesta este faptul care ne face să arătăm atâta împotrivire, împotrivire la transformarea trupului nostru. În același timp, aceasta înseamnă și împotrivire la identitatea creștină. Mai mult, poate nu ne temem la fel de mult de apocalipsă, de Cel Rău, de Anticristul care trebuie să vină mai întâi; poate nu ne temem la fel de mult de glasul îngerului sau de sunetul trâmbiței, deși acestea prevestesc biruința Domnului. Dar ne temem de învierea noastră. Noi toți vom fi transformați. Acea transformare va fi sfârșitul parcursului nostru creștin”.

Ispita de a nu crede în învierea morților – a continuat Papa Francisc – a venit încă din primele zile ale Bisericii. Și când apostolul Paul a trebuit să vorbească despre înviere celor din Tesalonic, ”pentru a-i încuraja, la sfârșit spune una din frazele cele mai pline de speranță care se află în Noul Testament: «La sfârșit, vom fi cu El, vom fi cu Domnul». Iată, așadar – a reluat Papa – care este identitatea creștină: a fi cu Domnul, acum, cu trupul nostru și cu sufletul nostru. Noi vom învia ca să fim cu Domnul, iar învierea începe aici, ca discipoli, dacă noi stăm cu Domnul, dacă noi umblăm cu Domnul. Aceasta ”este calea către înviere. Și dacă noi ne-am obișnuit să stăm cu Domnul, atunci această teamă de transformarea trupului nostru se îndepărtează”.

Învierea din morți va fi ca o trezire din somn. Dreptul Iob ne spune: «Eu însumi îl voi vedea, eu cu ochii mei». ”Nu în mod spiritual – a subliniat Papa – ci cu trupul meu, cu ochii mei transformați”. Identitatea creștină nu se încheie printr-o biruință vremelnică, nu se încheie cu o frumoasă misiune”. Identitatea creștină se împlinește prin învierea trupurilor noastre, prin învierea noastră”.
• ”Acolo este momentul final, ca să ne îndestulăm cu chipul Domnului. Identitatea creștină este o cale, e un drum pe care stăm cu Domnul, ca cei doi discipoli (de la Emaus) care au stat cu Domnul o seară întreagă. Întreaga noastră viață este chemată să stea cu Domnul ca la sfârșit, după glasul arhanghelului și sunetul trâmbiței, să rămânem, să fim cu Domnul”.

(rv – A. Gisotti – A. Dancă)