Când tânguirea devine rugăciune autentică în contrast cu lamentările fără motiv: Papa
Francisc
(RV – 30 septembrie 2014)În momentele
de deznădejde, și tânguirea devine rugăciune, dar să ne ferim de "lamentările teatrale",
a subliniat Papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii celebrate marți dimineață, în
capela Casei Sfânta Marta din Vatican.
Inspirându-se din Cartea lui Iob, Pontiful
i-a amintit pe cei care trăiesc "mari tragedii", precum creștinii alungați din propriile
case, pentru credința lor.
În omilia Sfintei Liturghii, Papa Francisc și-a
concentrat atenția asupra primei din Lecturile zilei, luată din Cartea lui Iob. Fragmentul
ni-l prezintă pe Iob blestemând ziua în care s-a născut după ce, fiind pus la încercare,
pierde întreaga familie și toate bunurile, își pierde sănătatea și tot corpul îi devine
o rană oribilă. În acel moment, a explicat Papa, ia sfârșit răbdarea sa și spune acele
lucruri grele. Iob, fiind un om al adevărului, când a ajuns să-și verse năduful a
spus ceea ce gândea în acel moment, așa cum a făcut și profetul Ieremia, care – la
fel ca și Iob – blestemă ziua în care s-a născut. "Însă acest om blestemă într-adevăr?",
a întrebat Pontiful, referindu-se la teribila condiție de singurătate în care se afla
Iob.
Papa Francisc: "Isus, când strigă 'Tată, pentru ce m-ai părăsit'
blestemă? Am auzit de multe ori persoane care, trăind situații dificile, dureroase,
care au suferit o mare pierdere și se simt singure și părăsite, vin să se plângă și
pun întrebarea: 'De ce? De ce?', părând că se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu. Acestor
persoane le spus: 'Continuați să vă rugați în acest fel, căci și lamentația este o
rugăciune', așa cum erau o rugăciune cuvintele 'pentru ce m-ai
părăsit?' adresate Tatălui."
Pontiful a explicat
că, asemenea rugăciunii lui Iob, există și modul de a ne ruga prin realitatea pe care
o trăim, adevărata rugăciune venind din inimă, atunci când rugăciunea este trăită.
O astfel de rugăciune este și cea din momentele întunecate ale vieții, când simțim
că nu mai există speranță, când avem impresia că nu se vede orizontul.
Papa
Francisc: "În zilele noastre există multă, multă lume în situația lui Iob. Mulți
oameni buni, asemenea lui Iob, nu înțeleg de ce le este dat să trăiască ceea ce li
se întâmplă. Numeroase persoane, frați și surori, și-au pierdut speranța. Să ne gândim
la tragedii, la marile tragedii, de exemplu la frații noștri creștini
care, doar pentru că-și trăiesc credința sunt alungați din propriile case, ajungând
să rămână fără nimic, persoane care se întreabă 'De ce mi se întâmplă
acest lucru, căci eu cred în tine. Este oare o pacoste credința în tine, Doamne?"
Sfântul Părinte ne-a îndemnat să ne îndreptăm gândul spre cei care
suferă cu adevărat, spre atâtea persoane bolnave, singure... Pentru ei dar și pentru
fiecare dintre noi - în momentele de obscuritate – Biserica se roagă, ia asupra sa
această durere și se roagă, a explicat. Papa nu a fost blând cu un comportament care
ne dă târcoale de multe ori, când avem vreo suferință. Făcând o comparație cu cei
care trăiesc chinuri adevărate, Pontiful s-a referit la persoanele care se revoltă
împotriva lui Dumnezeu când ausufletul puțin întunecat și care, simțindu-se
martire, încetează să se mai roage și să mai meargă la Sfânta Liturghie… .
Indicând
două comportamente necesare pentru înfruntarea situațiilor de deznădejde: pregătirea
sufletuluipentru astfel de momente și rugăciunea pentru toți cei care suferă
chinuri cumplite, fără posibilitatea de a întrevedea vreo speranță, Papa ne îndeamnă
să evităm lamentările teatrale, fără motive reale.