Mai bine jupuit de viu decât să-mi reneg credința: viitorul nou fericit Francisc Zirano

(RV – 11 octombrie 2014) Duminică, 12 octombrie, în Italia, la Sassari, va fi celebrată Sfânta Liturghie de beatificare a preotului Francisc Zirano, din Ordinul Fraților Minori Conventuali. Celebrarea euharistică va fi prezidată de cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților, venit în calitate de reprezentant al Sfântului Părinte.

Francisc Zirano s-a născut în jurul anului 1564, într-o familie modestă de la țară, cu credință curată și statornică. Se pare că erau patru frați care aveau să rămână prea devreme orfani de tată. În casă se respira o profundă devoțiune față de sfinți și se mergea anual în două pelerinaje solemne, de la Sassari la sanctuarul din Porto Torres, chiar cu riscul de a suferi atacuri din partea corsarilor, după cum se întâmpla des în regiune.

Francisc a avut o copilărie normală și, în ciuda faptului că în acea epocă analfabetismul era ceva obișnuit, el a avut posibilitatea să primească o anumită educație scolastică de frații congregației "Sfânta Maria din Betleem".

Avea o profundă devoțiune față de Maica Domnului și la numai cincisprezece ani și-a conștientizat vocația la viața consacrată, alegând să urmeze regulile de viață ale mănăstirii. A fost sfințit preot la douăzeci și doi de ani, trăind profunda emoție și bucurie a momentului în prezența unui verișor din partea mamei, pe nume Francesco Serra, care îmbrăcase de curând rasa călugărească.

Devenit preot, Francisc a îndeplinit diferite misiuni în cadrul mănăstirii și al comunității, în contact cu membrii acesteia și credincioșii până când, în 1590, un eveniment i-a tulburat viața. Verișorul său a fost capturat și făcut sclav de către corsarii turci debarcați în Sardinia și dus mai apoi în Alger. Timp de opt ani, părintele Zirano s-a rugat neîncetat pentru verișorul lui, în timp ce-și desfășura cu scrupulozitatea caracteristică toate sarcinile primite. Decis că meargă să-și elibereze verișorul și confratele, Francisc Zirano obține de la Papa Clement al VIII-lea autorizația de a merge la Alger pe timp de trei ani. Parcursul pe care avea să-l urmeze, plin de pericole și de neprevăzut, a fost legat de un alt călugăr, un spaniol pe nume Mateo de Aguirre, oferit ca tovarăș de drum de către regele Filip al III-lea, al Spaniei, la a cărui reședință Zirano a făcut popas în drum spre Alger, tovarăș de drum care avea de îndeplinit o misiune politică despre care călugărul franciscan din Sardinia nu știa nimic.

Odată ajuns în Alger, călugărul franciscan pornit în căutarea verișorului și a altor creștini ținuți ostateci în acel ținut, reușește să elibereze câțiva creștini cu banii strânși cu greu în vederea răscumpărării lor, dar nu poate să-și elibereze verișorul, întemnițat, care între timp învățase limba arabă și ajunsese să fie sprijinul și consolarea celorlalți creștini cu care era închis.

Zirano avea să dea în curând mărturia supremă de credință în Isus Cristos. Confundat cu călugărul spaniol, este arestat, întemnițat în izolare și fără posibilitatea de a fi eliberat decât în schimbul unei imense sume de bani, imposibil de obținut. În închisoare primește vizita verișorului pentru care venise în Alger, și care primise misiunea să-i comunice Fratelui Zirano condamnarea la moarte. Nici cererea de a primi vizita unui confesor înainte de moarte nu i-a fost acceptată. Atunci Zirano, încredințându-se Domnului, dădu mărturia supremă a credinței sale în Isus Cristos și în învățătura sa, întărindu-i astfel pe ceilalți tovarăși din temniță. Pentru a-și salva viața, ar fi putut renunța formal la credință, "făcându-se frate cu… pentru a trece puntea" (cum spune o vorbă de la noi) dar el a preferat să-și salveze sufletul cu prețul vieții, așa cum a făcut în zilele noastre acea tânără mamă din Sudan, Mariam Yehya Ibrahim Ishag, a cărei cutremurătoare istorie de rezistență eroică în fața celor care ar fi voit s-o constrângă să renunțe la credința în Isus Cristos, condamnând-o la moarte, ne arată că exemplul martiric al călugărului Francisc Zirano, care va fi beatificat duminică, 12 octombrie, în Italia, la Sassari, nu aparține doar trecutului.

Între-un interviu pentru Radio Vatican, despre beatificarea preotului călugăr Francisc Zirano, din Ordinului Fraților Minori Conventuali, ucis la Alger pe 25 ianuarie 1603, cardinalul Amato a spus despre moartea martirică a viitorului nou fericit:

Card. Amato: "O lege limita libertatea creștinilor. În acel climat ostil, preotul călugăr Francisc a fost prins și condamnat la moarte fără niciun proces. El a refuzat categoric propunerea de a-și renega credința și, mai mult, i-a îndemnat pe tovarășii de temniță să rămână statornici în credința în Isus Cristos. Execuția a avut loc cu modalități atroce, preotul Zirano fiind jupuit de viu, începând cu capul, călăul fiind un creștin de origine greacă care-și renegase credința. Relatările pe care le avem despre martiriul său istorisesc despre modul în care părintele Francisc s-a supus supliciului, asemenea unui miel blând, invocând numele lui Isus, al Maicii Domnului și recitând Psalmii."

R.V./A.M.