Așteptarea lui Isus, comportamentul specific creștinilor, ca trăitori ai speranței: Papa Francisc, la Sfânta Liturghie de marți, 21 octombrie 2014

(RV – 21 octombrie 2014)

"Creștinul este un bărbat sau o femeie care știe să-l aștepte pe Isus și de aceea este un bărbat sau o femeie a speranței": a spus Papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii de marți, 21 octombrie, celebrată în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Prin sacrificiul său, Cristos ne-a făcut să fim "prieteni, apropiați, în pace", a evidențiat Pontiful, după cum ne relatează colegul nostru Alessandro De Carolis, de la redacția centrală în limba italiană:

Creștinii sunt persoanele care știu să aștepte și, în așteptare, cultivă o speranță solidă, ei fiind un popor unit de Isus împotriva oricărei dușmănii. Inspirându-se din Evanghelia după Sfântul Luca și din Lectura luată din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni, din Liturghia zilei, Pontiful a reparcurs scena descrisă de Isus ucenicilor săi pe care îi îndeamnă să fie gata, îmbrăcaţi şi cu făcliile aprinse, "ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, gata să-i deschidă îndată când va veni şi va bate la uşă", Isus comparându-se pe sine cu stăpânul întors de la nuntă.

În partea a doua a scenei este stăpânul, Isus, cel care se face slujitor al slujitorilor săi și care, fiindcă și-a găsit slujitorii veghind, își ia haina de lucru, le poruncește să se așeze la masă și îi servește, "dându-le în primul rând o identitate", după cum a explicat Pontiful făcând referire la fragmentul din Scrisoarea Sfântului apostol Paul către Efeseni, în care se spune: "prin Isus Cristos, voi nu mai sunteţi străini, nici oaspeţi, dar concetăţenii sfinţilor şi membri ai familiei lui Dumnezeu, clădiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, având ca piatră unghiulară pe însuşi Cristos Isus."

Papa Francisc: "Știm cu toții că, atunci când nu suntem în pace cu persoanele, se înalță un zid care ne divide. Dar Isus ne oferă serviciul dărâmării acestui zid, astfel încât să ne putem întâlni. Căci, dacă suntem divizați nu suntem prieteni, ci dușmani. Isus ne-a împăcat nu doar unii cu alții, în Dumnezeu, ci ne-a împăcat cu Dumnezeu, făcându-ne să devenim din dușmani prieteni și din străini fii".

Prin venirea sa, Isus ne-a făcut să devenim din străini "concetăţenii sfinţilor şi membri ai familiei lui Dumnezeu, clădiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, având ca piatră unghiulară pe însuşi Cristos Isus".

Papa Francisc: "Așteptarea lui Isus. Cine nu-l așteaptă pe Isus îi închide ușa, nu-i permite să facă această operă de pace, de comunitate, de cetățenie, mai mult chiar: de dăruire a unui nume, căci Isus ne dă un nume, ne face fii ai lui Dumnezeu. Așteptarea lui Isus este comportamentul specific creștinilor, ce sunt bărbați și femei trăitori de speranță. Creștinul știe că Domnul are să vină. Nu știm ora, asemenea slujitorilor [stăpânului întors de la nuntă]. Nu știm ora, dar va veni, și nu pentru a ne găsi izolați și dușmani, ci pentru a ne afla așa cum ne-a făcut să fim prin actul său de slujire, adică prieteni, apropiați, în pace."

La acest punct, există o altă întrebare pe care creștinul ar putea să și-o pună, a spus în încheiere Papa Francisc: "Cum îl aștept pe Isus?" și, înainte de aceasta: "Îl aștept sau nu-l aștept?"

Papa Francisc: "Cred eu în speranța că El va veni? Am oare inima deschisă pentru a auzi zgomotul bătăii Sale la poartă, cel al deschiderii ușii? Creștinul este un bărbat sau o femeie care știe să-l aștepte pe Isus, fiind de aceea un bărbat sau o femeie a speranței. În schimb păgânul – și de multe ori noi creștinii ne comportăm asemenea păgânilor - uită de Isus, se gândește la sine, la lucrurile sale, nu-l așteaptă pe Isus. Păgânul, egoist, face ca și cum ar fi un dumnezeu, spunând "Eu mă descurc de unul singur". O astfel de persoană sfârșește fără nume, fără apropierea celorlalți, fără cetățenie."

R.V./A.M.