2014-10-23 12:09:13

Fericitul Paul al VI-lea, un bun tovarăș de drum și ocrotitor puternic pentru toți migranții


RV 23 oct 2014. Recenta beatificare a papei Paul al VI-lea aduce în prim plan multiplele preocupări care au marcat pontificatul său. Ales ca Succesor al Sfântului Petru în 1965, Paul al VI-lea a condus Biserica până în 1978, lăsând în urma sa nenumărate semne ale unei viziuni pastorale înnoitoare și ale unei raportări culturale curajoase la frământările lumii moderne. Poate fi și acesta unul din motivele pentru care duminică, 19 octombrie, la Sfânta Liturghie de beatificare, papa Francisc afirma:
• «Cu privire la acest mare papă, la acest creștin curajos, la acest neobosit apostol, în fața lui Dumnezeu nu putem spune decât un cuvânt, pe cât de simplu pe atât de sincer și important: mulțumim! Mulțumim, scumpul și iubitul nostru papă Paul al VI-lea! Mulțumim pentru mărturia ta smerită și profetică oferită despre iubirea față de Cristos și de Biserica sa!».

La recunoștința exprimată de Papa Francisc față de lucrarea lui Dumnezeu săvârșită prin intermediul papei Paul al VI-lea în viața recentă a Bisericii putem include fără îndoială și activitatea deosebită a noului Fericit în domeniul pastorației migranților.

Într-un articol publicat pe pagina online ”Migranti Press”, directorul general al Fundației «Migrantes», mons. Gian Carlo Perego, a evidențiat noul limbaj și noile instrumente folosite de Paul al VI-lea în apărarea demnității migranților, a celor care, cu speranță și nu fără temeri, au plecat din patrie pentru a-și găsi un rost în alte țări.

Pontificatul lui Paul al VI-lea - scrie mons. Perego - este caracterizat nu numai de o bogăție magisterială cu referințe la migrații și mobilitatea umană, dar și de o adevărată reorganizare a pastorației migranților în lumina ecleziologiei conciliare. Într-un discurs de la 18 octombrie 1973, Paul al VI-lea remarca felul în care ”la mobilitatea lumii contemporane” trebuie să-i corespundă ”mobilitatea pastorală a Bisericii”. În această privință, un prim document important este «Pastoralis migratorum cura», publicat la 15 august 1969, urmat de instrucțiunea Sacrei Congregații pentru Episcopi «De pastorali migratorum cura». În aceste documente, după ce se afirmă dreptul de a migra, se amintește, printre altele, necesitatea ca asistența pastorală să țină într-o justă considerație patrimoniul spiritual și cultural al migranților.

Revizuirea organizatorică merge mai departe și marchează o etapă semnificativă prin documentul motu proprio «Apostolicae caritatis», de la 19 martie 1970. În premisa documentului, Paul al VI-lea scoate în evidență faptul că ”domeniul solicitudinii pastorale a Bisericii s-a extins la maximum în era noastră, în care, grație dezvoltării admirabile a tehnologiei, călătoriile de tot felul au devenit foarte ușoare și s-au intensificat în mod extraordinar raporturile reciproce între cetățeni și națiuni și contactele între oameni. Tocmai din acest motiv activitatea pastorală trebuie să fie îndreptată nu doar spre cei care trăiesc în limitele bine definite ale parohiilor, asociațiilor și alte instituții de acest fel, dar și spre cei care, din proprie inițiativă sau din diferite necesități pleacă din locurile lor de reședință. Mai departe, trebuie analizat din punct de vedere științific, stabilind înțelegerile oportune, care sunt cauzele unui atare fenomen și consecințele lor, pentru a vedea apoi felul în care acești oameni, care se deplasează dintr-un loc în altul și sunt în mișcare, pot fi ajutați în progresul lor uman și religios, și de care pericole trebuie să fie apărați”.

La structurile pastorale pentru migranți înființate de Pius al XII-lea, precum cele pentru emigrare, apostolatul maritim și aerian, Paul al VI-lea a adăugat în 1965 «Opera Apostolatul Nomazilor» iar în 1967 a înzestrat Sacra Congregație pentru Cler cu un oficiu care să ofere asistențăr religioasă celor care călătoresc din motive turistice. Toate aceste instituții legate de mobilitatea și migrațiile umane vor fi încredințate în 1970 Comisiei Pontificale pentru Pastorația Emigrării și Turismului, instrument nou al ”solicitudinii materne a Bisericii, care privește cu atenție la semnele și necesitățile timpurilor, pentru ca prin această mărturie să atragă cu blândețe sufletele oamenilor”.

La efortul de reorganizare a instituțiilor, Paul al VI-lea a adăugat o reflecție magisterială reînnoită și originală, pornind de la condițiile schimbate ale migrațiilor de masă, din așa zisa Lume a Treia spre Europa și America de Nord, fenomen care a fost însoțit de o creștere considerabilă a refugiaților. O primă și importantă reflecție în această privință este propusă de Paul al VI-lea în enciclica «Populorum progressio», în care subliniază raportul dintre ocrotirea migranților și progresul uman. Reflecția lui Paul al VI-lea continuă în scrisoarea apostolică «Octogesima adveniens», de la 4 mai 1971. Pregătită pentru a marca împlinirea a 80 de ani de la enciclica istorică ”Rerum novarum” a papei Leon al XIII-lea, această scrisoare apostolică subliniază că au început să apară noi probleme sociale care trebuie abordate în spiritul Evangheliei. Printre noile probleme, Paul al VI-lea amintește declinul producției agricole și tendința deplasării masive spre mediul urban. «Exodul permanent din mediul rural, creșterea industriei, continua presiune demografică, atracția exercitată de centrele urbane, conduc la concentrări de populație a căror amploare cu greu poate fi închipuită, astfel încât se vorbește de megalopole, care grupează mai multe zeci de milioane de locuitori» (nr. 8). Printre victimele noilor situații de injustiție socială, provocate de migrațiile din mediul rural spre orașe și din țările sărace spre cele bogate, se află toți acei migranți care sunt obiect de discriminare «din cauza rasei, originii, culorii, culturii, sexului sau religiei lor». A lupta împotriva acestor discriminări este o datorie pentru că «în sânul unei patrii comune toți trebuie să fie egali în fața legii, să aibă posibilități egale de acces la viața economică, culturală, civilă și socială, și să beneficieze de o repartiție echitabilă a bogăției naționale» (nr. 16). Față de ei trebuie, în orice caz, ”să se depășească o atitudine strict naționalistă” și ”să se creeze un statut care să recunoască dreptul la emigrare, să înlesnească integrarea lor, să ușureze promovarea lor profesională și să le permită accesul la o locuință decentă, în care, la nevoie, să poată veni și familiile lor” (nr. 17).

Aspirația la o fraternitate universală este prezentă și în Mesajul pentru a 25-a aniversare a Declarației Universale a Drepturilor Omului (10 decembrie 1973), o temă care, alături de preocuparea pentru egalitatea în drepturi pentru bărbat și femeie, va susține ultimii ani ai pontificatului.

Fraternitatea, egalitatea și drepturile universale, fondate pe adevărul de credință care vede în orice om chipul și asemănarea lui Dumnezeu, sunt strâns legate de motivul mai general care luminează activitatea de evanghelizare a lumii contemporane. ”Între evanghelizare și promovarea umană – progres, eliberare – există (…) legături profunde”, se citește în exortația apostolică ”Evangelii nuntiandi” (8 decembrie 1975, nr. 31).

În ultimii ani ai pontificatului și vieții lui Paul al VI-lea, Comisia Pontificală pentru Pastorația Migrațiilor și Turismului a prezentat o scrisoare intitulată «Biserica și mobilitatea umană» (28 mai 1978), care cuprinde toate preocupările amintite mai sus. Se propune, mai întâi de toate, o lectură actualizată a mobilității umane de la sfârșitul respectivului deceniu, pentru a cere o activitate pastorală fără frontiere, atentă față de cei care «lăsând locuința obișnuită, caută în afară noi rațiuni și instrumente de viață; este vorba în mare parte de lucrători, dar și de tehnicieni de întreprinderi, de exilați și de refugiați care sunt în căutarea libertății».

Beatificarea lui Paul al VI-lea – încheie articolul său mons. Gian Carlo Perego – readuce, așadar, în prim plan cuvintele și gesturile unui pontif care a pus în centrul activității pastorale demnitatea oricărei persoane, inclusiv a migranților”. De aceea, adăugăm noi, toți cei care sunt în condiția de migrant, indiferent de țara de origine sau de destinație, pot găsi în Fericitul Paul al VI-lea un bun și înțelegător tovarăș de drum, un model de statornicie în credință și un mijlocitor puternic în greutățile vieții.

(rv – A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.