'Mămica Assunta', amintirea cea mai dragă din copilăria multor orfani din Brazilia, beatificată pe 25 octombrie

(RV – 24 octombrie 2014) Pe 25 octombrie, în orașul brazilian São Paulo: beatificarea călugăriței Assunta Marchetti.

Misionară de origine italiană, născută în august 1871, în localitatea Lombrici di Camaiore, în provincia Lucca, Assunta a fost a treia din unsprezece copii.

Despre cum a înflorit vocația misionară a acestei călugărițe, aflăm din interviul acordat postului nostru de Radio de cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților:

Card. A. Amato: "A fost fratele ei, preotul Giuseppe Marchetti, cel care a chemat-o în Brazilia pentru a-l ajuta la slujirea micuților abandonați și a săracilor. Tânăra a răspuns invitației împreună cu mama ei și cu alte două tinere. A ajuns la São Paulo pe 30 noiembrie 1895, pe 8 decembrie având loc inaugurarea orfelinatului "Cristoforo Colombo, la Ipiranga (în São Paulo), unde Assunta a îndeplinit prima slujire din parcursul său misionar.

Pentru o anumită perioadă, a fost Superioară Generală a Institutului Surorilor Misionare ale Sfântului Carol Boromeu. Însă, cea mai mare parte a vieții a fost dedicată celor săraci, orfani și bolnavi. Din cauza problemelor de sănătate caracteristice vârstei, la care s-a adăugat o dureroasă suferință la un picior, Assunta se va stinge din viață la vârsta de 77 de ani, în după-amiaza zilei de 1 iulie 1948."

Întrebat despre virtutea ce definește cel mai bine această călugăriță misionară, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților a pus accentul pe deosebitul simț al iubirii creștine:

Card. A. Amato: "Caritatea sa imensă, maternă, plină de spirit de sacrificiu. La moartea Assuntei, călugărița Clarice Baraldini, care fusese prima fetiță primită în orfelinat, a ieșit din cameră strigând în lacrimi: 'Azi, în această casă, a murit caritatea [întrupată]'. Maica Assunta trăia din credință și caritate. Apostolatul său neobosit era susținut de o încredere nelimitată în prezența providențială a Tatălui Ceresc care, după cum se îngrijește de păsările cerului tot astfel are grijă și de numeroșii săi fii care, împinși de nevoi, ajung să-și abandoneze patria și pe cei dragi pentru a emigra în ținuturi îndepărtate în căutarea unui viitor mai senin și mai demn.
"Providență Divină, ajută-ne!" era rugăciunea pe care copiii o recitau împreună cu Maica Assunta, italianca pentru care Brazilia a devenit patrie spirituală. Harul lui Dumnezeu a transformat-o într-o mamă primitoare și generoasă pentru numeroși copilași orfani copleșiți de tristețe, de boli, abandonați și fără viitor, care avea nevoie nu doar de un acoperiș deasupra capului și de o farfurie de ciorbă, cât mai ales de primire iubitoare și de un surâs plin de bucurie".

În interviu, cardinalul Amato a insistat mai ales asupra caracteristicii misionare a călugăriței Assunta Marchetti, care a ales să-și dedice viața în întregime slujirii celor nevoiași:

Card. A. Amato: "Spiritul de dăruire al acestei călugărițe era alimentat de un spirit de iubire creștină care cucerea deopotrivă inimile celor mici și a celor mari. Pentru mulți dintre orfani, iubirea maternă a acestei călugărițe a rămas amintirea cea mai dragă dintr-o copilărie marcată de pierderea propriilor mame. Pentru Assunta era o mândrie să se poată ocupa de cei mici.
O martoră a istorisit cum micuții veneau la orfelinat în condiții jalnice, dar – grație îngrijirilor pe care le primeau de la această soră misionară – copilașii își reveneau și 'înfloreau' din nou. Orfanii o chemau "Mămica Assunta", copilașii având foarte clară percepția răbdării, grijii și atenției materne avute față de ei. Ea știa să fie înțelegătoare, tolerantă, cu surâsul mereu pe buze. Prin spiritul ei de caritate a reușit chiar să convertească un anticlerical din Nova Bréscia. Într-o zi, acest domn s-a îmbolnăvit grav, corpul său ajungând să fie acoperit de răni purulente. Cu răbdarea care o caracteriza, Maica Assunta a reușit să-l vindece cu ajutorul mai multor băi locale cu decoct din semințe de in. Și, odată cu vindecarea trupului, acel om a primit și harul vindecării sufletești, convertindu-se".

Vorbind în încheierea interviului despre ereditatea lăsată de Maica Assunta Marchetti, cardinalul Amato a spus că spiritul de caritate ce caracteriza această călugăriță misionară nu era ostentativ, ci de slujire umilă, plină de răbdare și de spirit de sacrificiu, îndemnul său la caritate incluzând chemarea la umilință, sărăcie și bucurie.

R.V./A.M.