Să facem noi pași spre unitatea între toți creștinii: Papa Francisc, episcopilor veterocatolici

RV 30 oct 2014. Audio: Papa Francisc i-a primit joi în audiență pe membrii Conferinței Episcopilor veterocatolici din așa zisa ”Uniune de la Utrecht”. Este vorba de reprezentanții unor comunități creștine olandeze care s-au desprins din Biserica Catolică în secolul al XIX-lea.

Vizita episcopilor care reprezintă comunitățile ”vechilor catolici”, a spus Papa Francisc, oferă o bună ocazie de a reflecta la ”drumul nostru ecumenic comun”. Amintind că în 2014 se împlinesc 50 de ani de la promulgarea decretului despre ecumenism al Conciliului Vatican II ”Unitatis redintegratio”, pontiful a remarcat că documentul conciliar ”a inaugurat o nouă eră de relații ecumenice și de angajare în căutarea unității între discipolii lui Cristos”. În același sens, lucrările Comisiei Internaționale pentru dialogul catolico-veterocatolic ”desfășoară un rol semnificativ în căutarea unei fidelități tot mai mari față de rugăciunea Domnului «ca toți să fie una» (cf Ioan 17,21). ”A fost posibilă construirea unor punți de înțelegere reciprocă și de cooperare practică. Au fost realizate convergențe și au fost stabilite de o manieră mai precisă diferențele, amplasându-le în noile contexte”.

”Dacă pe de o parte ne bucurăm de fiecare dată când putem face noi pași spre o comuniune de credință și de viață mai puternică, pe de alta, ne întristăm când luăm act de noile dezacorduri care au reieșit între noi în decursul anilor. Chestiunile ecleziologice și teologice care au însoțit separarea dintre noi sunt acum mai greu de depășit din cauza distanței tot mai mari în privința unor teme care se referă la slujire și la discernământul etic”.

”Provocarea pe care catolicii și veterocatolicii trebuie să o înfrunte”, a continuat Papa Francisc, ”este așadar aceea de a persevera într-un dialog teologic substanțial și de a continua să meargă împreună, să se roage împreună și să lucreze împreună, cu un profund spirit de convertire la tot ceea ce Cristos vrea pentru Biserica sa. În separarea noastră au existat, de ambele părți, păcate grave și lipsuri omenești. Într-un spirit de iertare reciprocă și de căință sinceră, avem acum nevoie de a întări dorința noastră de reconciliere și de pace. Calea către unitate începe cu transformarea inimii, cu o convertire interioară (cf «Unitatis redintegratio», nr. 4). Este o călătorie spirituală care pornește de la întâlnire pentru a merge către prietenie, de la prietenie la fraternitate, de la fraternitate la comuniune. Pe parcursul acestui drum schimbarea este inevitabilă. Trebuie să fim mereu dispuși la ascultarea și urmarea îndemnurilor care vin de la Duhul Sfânt care ne călăuzește spre adevărul întreg (cf Ioan 16,13)”.

”Între timp”, a continuat Papa, ”în inima Europei, atât de confuză în ce privește identitatea și vocația sa, există multe zone în care catolicii și veterocatolicii pot colabora, încercând să răspundă la profunda criză spirituală care afectează indivizii și societatea. Există o sete de Dumnezeu. Există o profundă dorință de a redescoperi sensul vieții. Și există o nevoie urgentă pentru o mărturie credibilă în favoarea adevărului și a valorilor Evangheliei. În această privință, ne putem sprijini și încuraja unii pe alții, mai ales la nivelul parohiilor și al comunităților locale. Într-adevăr, inima ecumenismului constă în «convertirea inimii» și în «sfințenia vieții, împreună cu rugăciunile private și publice pentru unitatea creștinilor» (cf Unitatis redintegratio, nr. 8). Rugându-ne unii pentru alții și unii împreună cu ceilalți, diferențele noastre vor fi asumate și depășite în fidelitatea față de Domnul și de Evanghelia sa.

”Sunt conștient”, a încheiat Papa Francisc, ”de faptul că «dorința sfântă de reconciliere a tuturor creștinilor în unitatea Bisericii lui Cristos, una și unică, depășește puterile și calitățile omenești» (ibid., 24). Speranța noastră constă în rugăciunea lui Cristos însuși pentru Biserică. Să pășim, așadar, și mai mult în această rugăciune, astfel încât eforturile noastre să fie mereu susținute și călăuzite de harul dumnezeiesc”.

(rv – A. Dancă)