2014-11-03 09:10:00

Sf. Liturghie pentru cardinalii și episcopii răposați


RV 03 nov 2014”Dacă Isus Cristos nu a înviat, zadarnică și inconsistentă este credința noastră. Dar cum El a înviat, mai mult, El este învierea, atunci credința noastră este plină de adevăr și de viață veșnică”: a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată luni, la 11.30, în bazilica San Pietro, pentru cardinalii și episcopii care au murit în ultimele 12 luni. Sfânta Liturghie din bazilica San Pietro pentru cardinalii și episcopii răposați a fost precedată de vizita personală de rugăciune și reculegere pe care Papa Francisc a făcut-o duminică seară la mormintele papilor din bazilica inferioară și de Sfânta Liturghie celebrată în seara de 1 noiembrie la cimitirul Verano din Roma. La rugăciunea ”Angelus” din 2 noiembrie, Comemorarea Credincioșilor Răposați, Papa a subliniat că Sfânta Liturghie este cel mai bun ajutor pentru cei răposați, expresie desăvârșită a adevărului de credință privind împărtășirea sfinților. 

Să ascultăm aici, în traducerea noastră de lucru, predica Papei Francisc de la Sfânta Liturghie de luni, în bazilica vaticană, celebrată pentru cardinalii și episcopii răposați în ultimul an.

”Această celebrare, grație Cuvântului lui Dumnezeu, este pătrunsă de lumina credinței în Înviere. Un adevăr care cu greu și-a croit drum în Vechiul Testament și care iese la iveală în mod explicit chiar în episodul pe care l-am ascultat, colecta pentru jertfa de ispășire în favoarea celor răposați (2 Macabei 12, 43-46).

Întreaga revelație divină este rodul dialogului între Dumnezeu și poporul său, după cum și credința în Înviere este legată de acest dialog, care însoțește drumul poporului lui Dumnezeu în istorie. Nu este de mirare că un mister atât de mare, de o importanță atât de decisivă, atât de supraomenesc cum este Învierea, a avut nevoie de un parcurs al său, de tot timpul necesar, până la Isus Cristos. El poate să spună: «Eu sunt învierea și viața» (Ioan 11,25), pentru că în El acest mister nu doar se revelează în plinătate, dar se actualizează, devine realitate pentru prima dată și pentru totdeauna. Evanghelia pe care am ascultat-o, care unește – după textul Sf. Marcu – povestirea morții lui Isus și pe cea a mormântului gol, reprezintă momentul culminant al acestui drum: este evenimentul Învierii care răspunde la căutarea îndelungă a poporului lui Dumnezeu, la căutarea fiecărui om și a întregii umanități.

Fiecare dintre noi este îndemnat să intre în acest eveniment. Suntem chemați să stăm în fața Crucii lui Isus, asemenea Mariei, asemenea femeilor, asemenea centurionului; să ascultăm strigătul lui Isus, și ultima lui suflare și, în sfârșit, tăcerea; tăcerea care se prelungește în toată sâmbăta sfântă. Apoi suntem chemați să mergem la mormânt, să vedem că marea piatră a fost dată la o parte; să ascultăm vestirea: ”A înviat, nu este aici” (Marcu 16,6). Aici este răspunsul. Aici este temelia, stânca. Nu în ”discursurile convingătoare ale înțelepciunii”, ci în cuvântul cel viu al crucii și învierii lui Isus.

Este ceea ce predică apostolul Paul: pe Isus Cristos cel răstignit și înviat. Dacă El nu a înviat, zadarnică și inconsistentă este credința noastră. Dar cum El a înviat, mai mult, El este învierea, atunci credința noastră este plină de adevăr și de viață veșnică.

Reînnoind tradiția, noi oferim acum jertfa euharistică pentru sufletele fraților noștri cardinali și episcopi care au murit în ultimele douăsprezece luni. Și rugăciunea noastră se îmbogățește cu sentimente, amintiri și recunoștință pentru mărturia persoanelor pe care le-am cunoscut, cu care am împărtășit slujirea în Biserică. Multe din chipurile lor sunt prezente în noi, fiecare dintre ei este privit de Dumnezeu Tatăl cu iubirea sa milostivă. Și împreună cu privirea lui Dumnezeu Tatăl este și privirea Mamei, care mijlocește pentru acești fii ai ei atât de iubiți. Fie ca împreună cu credincioșii pe care i-au slujit aici pe pământ, să aibă parte de bucuria noului Ierusalim”.

(rv – A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.