Conferinţa Internaţională despre autism la Vatican. Sâmbătă, întâlnirea cu Sfântul Părinte

RV 19 noiembrie. Autismul este o tulburare complexă,  care poartă cu sine ignoranţă şi refuz social, provocând familiilor multe dificultăţi. Din acest motiv, Consiliul Pontifical pentru Operatorii Sanitari a ales autismul ca temă pentru a douăzeci şi noua Conferinţă Internaţională: „Persoana cu tulburări de spectru autist: să însufleţim speranţa!”. Conferinţa se desfăşoară din 20-22 noiembrie în Vatican şi se încheie sâmbătă, cu audienţa la Sfântul Părinte, în Aula Paul al VI-lea.

Autismul este o tulburare neuro-comportamentală caracterizată prin afectarea dezvoltării creierului şi a abilităţilor mintale, emoţionale şi comunicative ale unei persoane.  Debutul autismului este în timpul sarcinii, iar până în prezent cauzele bolii sunt multifactoriale: este de o importanţă majoră predispoziţia genetică, la care se adaugă factorii ambientali. Tulburarea se manifestă în primii trei ani  de viaţă şi rămâne o tulburare permanentă.

La nivel mondial, unul din 100-110 copii este afectat de autism, în SUA unul din 68 iar în România statisticile spun că la fiecare şapte ore şi jumătate se naşte un copil cu autism: Numărul persoanelor care suferă de tulburări din spectrul autismului în ţara noastră este de aproximativ 30.000. 

Mons. Zygmunt Zimowski, preşedintele Consiliului pentru Operatorii Sanitari susţine că autismul reprezinta o urgenţă, cu „un caracter enigmatic şi răspândit refuz social”, tratarea bolii fiind o „provocare”, deoarece necesită înfruntarea atât de multor dificultăţi, „începând cu cele etice, morale şi spirituale”:

„principala finalitate este găsirea celor mai adecvate instrumente pentru îngrijirea spirituală a persoanei care direct sau indirect este afectată, de a putea insufla speranţă şi a reda curajul celor care trăiesc cazurile cele mai dificile, alături de cei care au grijă de ei: profesionişti, familiari, asociaţii”.

Stefano Vicari, responsabil al secţiei de Neuropsihiatrie Infantilă al Spitalului Bambino Gesù din Roma a subliniat impactul pe care un copil autist îl generează în familie:

„există un stereotip sau o prejudecată faţă de această tulburare, datorită căreia foarte des familiile sunt izolate de prieteni, uneori chiar de părinţi, pentru că cel mai des sunt copii greu de inclus în viaţa socială. Familia cu un copil autist este o familie cu risc: în foarte multe cazuri situaţia a contribuit la despărţirea sau divorţul părinţilor”.

Mons. Jean-Marie Mate Musivi Mupendawatu, secretarul consiliului pentru sănătate în Vatican, a spus că în cele trei zile ale conferinţei vor fi discutate şi aspectele sociale pe care le implică autismul. De asemenea, se va vorbi despre epistemologie, tratamentul copiilor în ţările sărace, aspecte etice şi legislative ale îngrijirii, precum şi aportul adus de artă, religie, şi comunicare în tratamentul pacienţilor. Arhiepiscopul a declarat esenţială partea dedicată prevenţiei, pentru că „o diagnosticare timpurie înseamnă o calitate mai bună a vieţii”, mai ales pentru că nu există până acum un remediu:

„Până astăzi cunoaştem factorii de risc, factorii genetici, factorii ambientali, dar aceştia nu sunt suficienţi pentru a determina patologia. În consecinţă, nu există încă un medicament sau un tratament curativ. Familiile apelează la tratamente complementare sau alternative. Este nevoie de cercetarea pentru o mai bună cunoaştere ştiinţifică şi o diagnosticare precoce a tulburării”.

Va fi cu totul specială întâlnirea cu Papa Francisc, care va avea loc sâmbătă, în Aula Paul al VI-lea din Vatican. La aceasta vor participa sute de copii şi tineri bolnavi de autism, însoţiţi de familiari şi operatori sanitari. Audienţa va fi structurată în momente de rugăciune şi cântece, asigurate de personalităţi din lumea muzicii.

Părintele Augusto Chendi, subsecretar al Consiliului Pontifical pentru operatorii Sanitari, a explicat care vor fi cele două părţi principale ale întâlnirii:

„Prima parte, începe la orele 11.00 în Aula Paul al VI-lea, cu un moment de rugăciune şi mărturii, intercalate de piese muzicale. A doua parte, în prezenţa Sfântului Părinte, va avea un spirit de rugăciune şi de sărbătoare, cu diferite cântece religioase, special pregătite ca să poată implica persoanele autiste şi de a-i face părtaşi prin gesturi. Acestea îşi doresc să rupă izolarea în care de obicei ei se închid… În acest fel va fi posibil ca toţi cei prezenţi – indiferent de  gradul de implicare sau de responsabilitate – să se simtă aparţinători ai Bisericii şi angajaţi în a fi «tovarăşi de drum» celor care trăiesc această izolare şi tăcere elocvente, care interpelează sensibilitatea noastră la suferinţa celorlalţi, crescând în acest mod speranţa si conştientizarea, teoria şi practica. În raport cu suferinţa persoanelor autiste, noi determinăm și calificăm măsura umanității noastre faţă de aproapele nostru și pentru societatea în care trăim”.

(rv–G.C.–M. Caba)