2014-11-20 11:54:00

Papa: Isus plânge când inima noastră este închisă


RV 20 nov 2014. Isus plânge și astăzi când ușa inimii noastre, a păstorilor și a întregii Biserici se închide la glasul său și la surprizele sale și nu-l recunoaște pe Cel care aduce pacea: a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată joi dimineață în capela reședinței sale din Casa Sfânta Marta.

Referindu-se la pagina Evangheliei proclamată joi în ritul roman sau latin, în care Isus plânge asupra Ierusalimului, Pontiful a explicat că Domnul plânge din cauza ”închiderii inimii” de care dădea dovadă ”Cetatea aleasă, poporul ales. Nu avea timp ca să-i deschidă ușa! Era prea luată cu treburi, prea satisfăcută de sine. Și Isus continuă să bată la ușă, cum a bătut la inima Ierusalimului, la ușile fraților și surorilor sale, la ușile noastre și la ușile Bisericii. Ierusalimul se simțea mulțumit, liniștit cu viața sa și nu simțea nevoia de a-l avea pe Domnul: nu și-a dat seama că avea nevoie de mântuire. Și din acest motiv și-a închis inima înaintea Domnului. ”Lacrimile lui Isus” asupra Ierusalimului – afirmă Papa – reprezintă ”plânsul său asupra Bisericii, astăzi, asupra noastră”.

• ”De ce Ierusalimul nu l-a primit pe Domnul? Pentru că se simțea liniștit cu ceea ce avea, nu dorea probleme. Dar, spune Domnul în Evanghelie, «dacă ai fi înțeles și tu, în această zi, ceea ce îți aduce pacea. Nu ai recunoscut timpul în care ai fost vizitat». Îi era teamă să fie vizitat de Domnul, îi era teamă de gratuitatea vizitei Domnului. Era sigur de lucrurile pe care le gestiona. Noi suntem siguri cu lucrurile pe care le administrăm. Dar vizita Domnului, surprizele lui, noi nu le putem gestiona”.

Venirea Domnului ne aduce bucurie și convertire:

• ”Ierusalimul se temea tocmai de acest lucru, se temea să fie mântuit pe calea surprizelor Domnului. Cetății sfinte îi era teamă de Domnul, de mirele ei, de cel care o iubește. Iată de ce Isus plânge. Când Domnul își vizitează poporul său, ne aduce bucurie, ne aduce convertire. Iar noi ne temem nu de veselie, ci de bucuria pe care o aduce Domnul, pentru că nu reușim să o controlăm. Ne este teamă de convertire pentru că a ne converti înseamnă a-l lăsa pe Domnul să ne conducă”.

”Ierusalimul era liniștit, mulțumit – a continuat Papa – templul funcționa, preoții aduceau jertfe, lumea venea în pelerinaj, învățătorii legii au pus la punct orice detaliu, toate poruncile erau clare. Avându-le pe toate acestea, Ierusalimul avea ușa închisă”. Crucea, prețul acestui refuz, ne arată iubirea lui Isus, ne arată ce anume îl face să plângă și astăzi, de atâtea ori, asupra Bisericii sale”.

• ”Eu mă întreb: astăzi, noi, creștinii, care cunoaștem credința, catehismul, care mergem duminica la Sf. Liturghie, noi creștinii, noi, păstorii, suntem mulțumiți de noi înșine? Pentru că am aranjat totul și nu mai avem nevoie de alte vizite din partea Domnului… Și Domnul continuă să bată la ușă, la ușa fiecăruia dintre noi și a Bisericii sale, a păstorilor Bisericii. Ușa inimii noastre, a Bisericii, a păstorilor nu se deschide: Domnul plânge și astăzi”.

În fine, Papa Francisc a îndemnat la un examen de conștiință: ”să ne gândim la noi înșine: cum suntem în acest moment înaintea lui Dumnezeu?”.

(rv – S. Centofanti – A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.