2014-11-25 14:08:00

Papa, la Strasbourg: ”Europa, unde este vigoarea ta de odinioară?”


RV 25 nov 2014. ”Pentru a merge spre viitor este nevoie de trecut, de rădăcini profunde, de curajul de a nu se ascunde în fața prezentului și a provocărilor acestuia”: a spus Papa Francisc în discursul său adresat marți 25 noiembrie 2014 în fața Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din Strasbourg.

La 26 de ani de la vizita Sfântului Ioan Paul al II-lea la Strasbourg, Papa Francisc a ajuns marți în orașul francez pentru o vizită oficială la Parlamentul European și la Consiliul Europei. Este a cincea călătorie internațională a pontificatului, după cele efectuate în Brazilia, Țara Sfântă, R. Coreea și Albania.

Pontiful a plecat de la aeroportul Roma-Fiumicino în jurul orei 8.00, cu o ușoară întârziere față de ora prevăzută, iar în timpul zborului spre orașul francez a trimis telegrame șefilor de stat ai țărilor survolate: Italia, Elveția și Franța.

După cum a devenit de acum tradiție înainte de o călătorie internațională, Papa Francisc a mers luni seară în pelerinaj la bazilica Sfânta Maria cea Mare din Roma unde s-a recules în rugăciune la icoana Fecioarei Maria venerată cu titlul de ”Salus Populi Romani” și a cerut mijlocirea Sfintei Fecioare pentru buna reușită a călătoriei apostolice la instituțiile europene de la Strasbourg. Pontiful – a subliniat într-o notă de presă pr. Federico Lombardi – a rămas în rugăciune tăcută înaintea icoanei Maicii Domnului vreme de aproape jumătate de oră și a depus pe altar un buchet de flori în culorile drapelului european.

Aeronava oficială, un avion al companiei Alitalia, a aterizat pe aeroportul din Strasbourg-Entzheim în jurul orei 10.00. Vizita oficială la Strasbourg, a subliniat pr. Federico Lombardi, directorul Sălii de Presă a Sfântul Scaun, efectuează astfel cea mai scurtă călătorie apostolică internațională, prezența Papei Francisc având o durată de 3 ore și 50 de minute.

Întâmpinat de oficialii instituțiilor europene și de secretarul pentru afacerile europene al guvernului francez, Papa Francisc a mers mai întâi la Parlamentul European. După ceremonia de înălțare a drapelului Sfântului Scaun a urmat tradiționalul schimb de daruri și scrierea unui scurt mesaj autograf în Cartea de aur. ”Urez ca Parlamentul European – a scris Papa în italiană – să fie întotdeauna sediul în care fiecare membru al său să contribuie la a face astfel încât Europa, conștientă de trecutul ei, să privească cu încredere la viitor ca să trăiască cu speranță prezentul”. Pontiful a înmânat președintelui Parlamentului European, Martin Schulz, un mozaic reprezentând ”Porumbelul păcii”. Opera de artă, realizată la atelierele din Vatican, a unificat într-un singur cadru, pe fundal albastru, drapelul european, cu cele douăsprezece stele de aur, și imaginea biblică a porumbelului, de culoare albă, care ține în cioc o ramură cu frunze verzi de măslin. La rândul său, președintele Martin Schulz i-a dăruit Papei Francisc ediția spaniolă cu memoriile lui Jean Monnet.

Moment de neașteptată familiaritate, în contextul vizitei oficiale la Parlamentul European. Pontiful a întâlnit-o și pe Helma Schimdt, 97 de ani, o doamnă din Germania la care a stat în gazdă în 1985 când urma cursurile la Goethe Institut din Boppard.

Așadar, nu Londra, nici Paris, sau Berlin. Primul pontif latinoamerican din istoria Bisericii și primul din era globalizării a ales ca după incursiunea de o zi în ”periferica” Albanie, prima sa călătorie oficială în inima Europei să fie la Strasbourg. Prin vizita sa oficială la Strasbourg - a remarcat cardinalul german Reinhard Marx – Pontiful arată că, mai înainte de a fi un continent geografic, Europa este ”un întreg”, este ”o identitate”.

După discursul din Parlamentul European, Papa Francisc a mers la Consiliul Europei. Fondat în 1949, Consiliul Europei reunește 47 de țări membre, de la Atlantic la Urali și Caucaz. Sfântul Scaun are statut de observator, asemenea Canadei, Japoniei și Statelor Unite ale Americii. Printre obiectivele Consiliului se numără realizarea unei mai strânse unități între statele membre, facilitarea progresului lor social, promovarea principiilor democrației parlamentare, respectării drepturilor omului și ale statului de drept. Dintre cele aproximativ 200 de convenții adoptate până acum, cea mai cunoscută este cu siguranță Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar dintre instituțiile Consiliului, cele mai multe referințe le întrunește Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Secretarul general al Consiliului Europei, funcția cea mai înaltă, este norvegianul Thorbjørn Jagland, ales în 2009 de Adunarea Parlamentară pentru un mandat de cinci ani.

La schimbul de daruri, Papa Francisc i-a oferit secretarului general Jagland un medalion de bronz intitulat ”Îngerul păcii”. Operă unică a artistului italian Guido Veroi, medalionul, cu un diametru de 20 de cm, reprezintă în prim plan un înger, cu capul plecat, care îmbrățișează cu cele două mâini emisfera nordică și sudică a planetei, în gest de ocrotire față de amenințările unui dragon în formă de șarpe. De jur împrejur, medalionul poartă inscripția: ”O lume de solidaritate și de pace fondată pe dreptate”.

În discursul prezentat la Consiliul Europei, Pontiful a mulțumit membrilor adunării parlamentare ”pentru angajamentul depus și pentru contribuția adusă păcii în Europa prin promovarea democrației, drepturilor omului și a statului de drept”. Reliefând că în 2014 Consiliul Europei sărbătorește 65 de ani de la înființare, Papa Francisc a spus că ”proiectul Părinților Fondatori era acela de a reconstrui Europa într-un spirit de serviciu reciproc, care și astăzi, într-o lume înclinată mai mult spre revendicare decât spre slujire, trebuie să constituie cheia de boltă a misiunii Consiliului Europei, în favoarea păcii, libertății și demnității umane”. Pe de altă parte, a continuat Papa, ”calea privilegiată pentru pace – pentru a evita să se repete ceea ce s-a întâmplat în cele două războaie mondiale din secolul trecut – este recunoașterea în celălalt nu a unui dușman de combătut, ci a unui frate care trebuie primit”.

(…) ”Pacea nu este simpla absență a războiului, a conflictelor și a tensiunilor. În viziunea creștină, ea este în același timp dar al lui Dumnezeu și rod al acțiunii libere și raționale a omului care dorește să dobândească binele comun în adevăr și iubire”.

”Cum se poate ajunge la obiectivul ambițios al păcii?” – s-a întrebat Pontiful. ”Calea aleasă de Consiliul Europei este mai întâi de toate cea a promovării drepturilor omului, de care se leagă dezvoltarea democrației și a statului de drept. (…) În acest sediu simt îndatorirea de a rechema importanța contribuției și responsabilității europenilor la progresul cultural al umanității. Și aș dori să o fac pornind de la o imagine pe care o iau de la un poet italian din secolul XX, Clemente Rebora, care într-una din poeziile sale descrie un plop, cu ramurile sale înălțate spre cer și legănate de vânt, trunchiul solid și stabil, cu rădăcinile adânci care coboară în pământ. Într-un anumit sens ne putem gândi la Europa în lumina acestei imagini. În decursul istoriei, ea s-a îndreptat întotdeauna spre înălțimi, spre țeluri noi și ambițioase, însuflețită de o dorință nepotolită de cunoaștere, progres, pace și unitate. Dar înălțarea gândirii, culturii și a descoperirilor științifice este posibilă numai datorită vigurozității trunchiului și adâncimii rădăcinilor care îl alimentează. Dacă se pierd rădăcinile, trunchiul se golește încet și moare, iar ramurile – cândva pline de viață și drepte – se înclină spre pământ și cad. Aici se află, probabil, unul din cel mai de neînțeles paradox al unei mentalități științifice: pentru a păși spre viitor, este nevoie de trecut, este nevoie de rădăcini profunde, este nevoie și de curajul de a nu se ascunde în fața prezentului și a provocărilor acestuia. Este nevoie de memorie, curaj, de utopie sănătoasă și omenească.

”Pe de altă parte – notează Rebora - «trunchiul se adâncește înspre adevăr». Rădăcinile se alimentează din adevăr, care constituie nutrimentul, limfa vitală a oricărei societăți care vrea să fie cu adevărat liberă, umană și solidară. Pe de altă parte – adevărul face apel la conștiință, care este imposibil de redus la condiționări, și este de aceea capabilă să cunoască propria demnitate și de a se deschide spre absolut, devenind sursă de opțiuni fundamentale călăuzite de căutarea binelui pentru ceilalți și pentru sine și spațiu al unei libertăți responsabile.

Este necesar să se țină cont că fără această căutare a adevărului, fiecare devine măsura proprie și a propriei activități, deschizând calea afirmării subiectiviste a drepturilor, în așa fel încât la conceptul de drept uman, care are de la sine o valoare universală, se substituie ideea de drept individualist. Aceasta duce la a fi substanțial nepăsători față de ceilalți și la a favoriza globalizarea indiferenței care se naște din egoism, rod al unei concepții despre om incapabilă să primească adevărul și să trăiască o autentică dimensiune socială”.

În acest sens, papa Francisc a subliniat că ”individualismul face omenește săraci și cultural sterili, pentru că retează, de fapt, acele rădăcini fecunde pe care se înalță pomul. Din individualismul indiferent se naște cultul opulenței, căruia îi corespunde cultura deșeului de care suntem înconjurați. Avem, de fapt, prea multe lucruri, care deseori nu sunt de folos, dar nu suntem în măsură să construim raporturi umane autentice, impregnate de adevăr și respect reciproc. Și în acest fel astăzi avem înaintea ochilor imaginea unei Europe rănite, din cauza atâtor încercări ale trecutului, dar și a crizelor din prezent, pe care nu mai pare capabilă să le înfrunte cu vitalitatea și energia de odinioară. O Europă un pic obosită și pesimistă, care se simte luată cu asalt de noutățile care provin de pe celelalte continente”.

De aici, întrebările papei Francisc adresate reprezentanților statelor europene. ”Europei îi putem cere: unde este vigoarea ta? Unde este acea tensiune ideală care a însuflețit și a făcut măreață istoria ta? Unde este spiritul tău de curiozitate întreprinzătoare? Unde este setea ta de adevăr, pe care ai împărtășit-o lumii până acum cu pasiune? De răspunsul la aceste întrebări va depinde viitorul continentului. Pe de altă parte – pentru a reveni la imaginea lui Rebora – un trunchi fără rădăcini poate să aibă în continuare o aparență vitală, dar în interiorul său se golește și moare. Europa trebuie să reflecteze dacă imensul său patrimoniu uman, artistic, tehnic, social, politic, economic și religios este o simplă rămășiță muzeală a trecutului, sau este în continuare capabil să inspir cultura și să-și deschidă comorile sale omenirii întregi. În a răspunde la această întrebare, Consiliul Europei șiinstituțiile sale are un rol de primă importanță”.

(rv – A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.