2014-11-25 12:42:00

Papa Francisc: discurs adresat membrilor Parlamentului European de la Strasbourg


"Cum să se redea speranță viitorului astfel încât, pornind de la generațiile tinere, să se regăsească încrederea pentru a continua marele ideal al unei Europe unite și în pace, creativă și întreprinzătoare, respectuoasă față de drepturi și conștientă de propriile îndatoriri?"

La această întrebare, prezentă în discursul adresat membrilor Parlamentului European, Papa Francisc a răspuns făcând trimitere la "Școala din Atena", una dintre celebrele fresce ale pictorului italian Raffaello, păstrată în Vatican, în care sunt reprezentați Platon și Aristotel, primul cu degetul înălțat spre cer, în vreme ce al doilea întinde mâna spre pământ, spre realitatea concretă care trebuie înfruntată. Prin această imagine, Pontiful a dorit să sublinieze faptul că viitorul Europei depinde de redescoperirea legăturii vitale și inseparabile dintre "deschiderea către transcendent, către Dumnezeu, care a caracterizat dintotdeauna omul european și capacitatea practică și concretă de a înfrunta situații și probleme"

"Viitorul Europei depinde de redescoperirea legăturii vitale și inseparabile dintre aceste două elemente. O Europă care nu mai este capabilă să se deschidă în fața dimensiunii transcendentale a vieții este o Europă care riscă să-și piardă, încetul cu încetul, sufletul și de asemenea acel 'spirit umanistic' pe care îl iubește și îl apără."

Papa Francisc a mulțumit pentru oportunitatea de a se adresa celor peste cinci sute de milioane de cetățeni reprezentând cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, amintind că prezența sa la Parlamentul European are loc după un sfert de secol de la vizita efectuată de Ioan Paul al II-lea, la 11 octombrie 1988. Pontiful a observat că s-au petrecut multe schimbări de atunci, spunând că: "unei Uniuni mai extinse, mai influente, pare să i se alăture o imagine a unei Europe mai îmbătrânită și mai comprimată care tinde să se simtă mai puțin protagonistă într-un context care o privește deseori cu detașare, neîncredere și uneori cu suspiciune".

Specificând că se adresează membrilor Parlamentului European pornind de la vocația sa de păstor, Papa Francisc și-a exprimat dorința de a le transmite tuturor cetățenilor europeni un mesaj de speranță și încurajare.

"Un mesaj de speranță bazat pe încrederea că dificultățile pot deveni puternice promotoare de unitate pentru a învinge toate temerile pe care Europa –  împreună cu întreaga lume – le traversează. Speranța în Domnul care transformă răul în bine și moartea în viață."

Încurajarea de a reveni la convingerea fermă a Părinților Fondatori ai Uniunii Europene care doreau un viitor bazat pe capacitatea de a lucra împreună pentru depășirea diviziunilor și pentru favorizarea păcii și a comuniunii dintre toate popoarele continentului. În centrul acestui ambițios proiect politic exista încrederea în om, nu atât ca cetățean, nici ca subiect economic, ci în om ca persoană dotată de o demnitate transcendentă".

După ce a subliniat strânsa legătură care există între cuvintele "demnitate" și "transcendent", Pontiful a subliniat semnificația promovării demnității persoanei care presupune să se recunoască faptul că aceasta posedă drepturi inalienabile de care nu poate fi privată după voia cuiva și cu atât mai puțin în beneficiul intereselor economice. Însă, a atras atenția asupra necesității de a nu cădea în echivocuri care pot lua naștere din înțelegerea greșită a conceptului de drepturi ale omului și de o abuzare paradoxală a acestora.

"De fapt, există în prezent o tendință spre o revendicare tot mai amplă a drepturilor individuale care ascunde o concepție despre o persoană umană ruptă de orice context social și antropologic, aproape ca o monadă, tot mai insensibilă față de alte monade din jurul său. Conceptului de drepturi pare să nu-i mai fie asociat conceptul la fel de esențial și de complementar de îndatoriri, astfel încât se ajunge să fie afirmate drepturile individului fără să se țină cont de faptul că fiecare ființă umană este legată de un context social, în care drepturile și îndatoririle sale sunt legate de cele ale altora și de binele comun al societății însăși".  

Pornind de la această premisă, Pontiful a subliniat necesitatea aprofundării unei culturi a drepturilor omului care, cu înțelepciune, "să lege dimensiunea individuală, sau mai bine zis cea personală, de binele comun, de acel 'noi-toți' format din indivizi, familii și grupuri intermediare care se reunesc în comunități sociale".

Pontiful a insistat asupra semnificației demnității transcendentale a omului înțeleasă ca fiind capacitatea înnăscută de a deosebi binele de rău, ce este asemenea unei "busole" gravată în inimile noastre. Demnitatea transcendentală a omului, a continuat, înseamnă totodată să se privească la om nu ca la un absolut, ci ca la o ființă relațională, Pontiful evidențiind în acest context singurătatea celor lipsiți de relații, definită ca "una dintre bolile cele mai răspândite în Europa și care "se vede îndeosebi la bătrâni, deseori abandonați propriului destin, dar și în tinerii lipsiți de puncte de referință și de oportunități pentru viitor; [se vede] în privirea rătăcită a migranților veniți aici în căutarea unui viitor mai bun".

Vorbind despre impresia dată de Europa, ce apare "asemenea unei bunici care și-a pierdut fertilitatea și vivacitatea", Pontiful a subliniat că marile idealuri care au inspirat Europa "par să-și fi pierdut forța de atracție, în favoarea tehnicismelor birocratice ale instituțiilor sale". "Când prevalează absolutizarea tehnicii" care sfârșește prin realizarea "unei confuzii dintre scopuri și mijloace" rezultatul inevitabil este cel al unei culturi a debarasării, a spus Papa Francisc, făcând referire la enciclica Caritas in veritate  a Papei Benedict al XVI-lea.

În discursul adresat Parlamentului European, Sfântul Părinte a pus în lumină și alte aspecte fără de care nu poate fi redată speranța, printre acestea aflându-se necesitatea de a menține vie realitatea democrației, de a recunoaște centralitatea persoanei umane și de a investi în ambientele în care acesta se formează, în primul rând familia și instituțiile educative.       

În ultima parte, Pontiful s-a oprit asupra conștiinței propriei identități și a importanței acesteia, subliniind totodată istoria bimilenară care leagă Europa de creștinism, "o istorie care nu a fost lipsită de conflicte și de greșeli, dar întotdeauna însuflețită de dorința de a construi pentru realizarea binelui".

"A venit momentul să construim împreună o Europă care nu se învârte în jurul economiei, ci în jurul sacralității persoanei umane, a valorilor inalienabile; o Europă care îmbrățișează cu curaj trecutul și privește cu încredere la viitor pentru a trăi pe deplin și cu speranță prezentul său", a spus Pontiful în încheierea discursului către membrii Parlamentului European, cu ocazia vizitei la Strasbourg, din 25 noiembrie 2014.

R.V./A.M.








All the contents on this site are copyrighted ©.