2014, un bilanț al pontificatului cu F. Lombardi (II)

2014 a fost un an foarte intens pentru Papa Francisc, cu numeroase evenimente importante însă ceea ce rămâne imprimat în profunzime în inimi sunt poate imaginile zilnice cu Papa în mijlocul mulțimii, îmbrățișarea atâtor persoane, în special a copiilor și bolnavilor.

În legătură cu un bilanț al acestui an de pontificat, să-l ascultăm pe părintele Federico Lombardi, directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun, intervievat de colegul nostru Sergio Centofanti, de la redacția centrală în limba italiană. În ediția zilei, vă prezentăm a doua parte a acestui bilanț:

Canonizarea Papilor
Întrebat în legătură cu marile evenimente ale canonizării lui Ioan Paul al II-lea și Ioan al XXIII-lea și a beatificării lui Paul al VI-lea, Părintele Federico Lombardi a spus:

Da, cred că numitorul comun al acestor mari evenimente este actualitatea Conciliului Vatican al II-lea care s-a aflat în centrul vieții și al ministerului acestor Pontifi, căci Conciliul a fost convocat de Ioan al XXIII-lea, a fost dus la final de Paul al VI-lea, în vreme ce Ioan Paul al II-lea a început aplicarea acestuia, dedicând lungul său pontificat punerii în practică a Conciliului Vatican al II-lea. Așadar, aceste trei figuri de Pontifi ne oferă nu doar valoarea extraordinară a mărturiei lor creștine și umane dar sunt totodată legați de acest eveniment al reînnoirii Bisericii din timpul nostru, de dialog cu timpul și cultura contemporană, cu evanghelizarea din zilele noastre înfăptuită de o Biserică reînnoită potrivit spiritului Conciliului Vatican al II-lea. Consider așadar că aceste două evenimente – canonizarea Papilor Ioan Paul al II-lea și Ioan al XXIII-lea – și beatificarea Papei Paul al VI-lea marchează și coordonatele pontificatului Papei Francisc, ce urmează calea predecesorilor săi în panorama Conciliului Vatican al II-lea și a aplicării sale în timpul nostru.

Sinodul dedicat familiei
Referitor la Sinodul dedicat familiei, care a suscitat vii dezbateri chiar și în cadrul lumii catolice, directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun a spus:

"Cred că această importantă acțiune pastorală dedicată familiei, cu acest parcurs alcătuit din diferite etape –  Consistoriul cardinalilor, adunarea extraordinară și la adunarea ordinară pe care o așteptăm, implicarea comunității Bisericii – reprezintă una dintre principalele evenimente pastorale și ecleziale puse în mișcare de Papa Francisc. Când spun "principal" mă refer la faptul că atinge într-adevăr viața tuturor: a credincioșilor dar și a tuturor persoanelor din timpul nostru, căci un discurs privitor la familie și la evanghelizarea realității familiale este ceva ce privește binele propriu. Este o inițiativă foarte curajoasă deoarece Pontiful a pus pe masa de lucru și unele teme dificile și delicate, însă era într-adevăr nevoie de acest lucru. A fost amintit, pe bună dreptate, că și alți Papi, la început de pontificat, au ales familia ca temă pentru lucrările adunărilor sinodale și pentru misiunea lor pastorală. Se vede așadar că dorința de a ajunge la inima lumii în încercarea de a vesti Evanghelia și de a oferi o cale bună pentru viața spirituală și umană a contemporanilor noștri reprezintă un aspect extrem de necesar. Iar noi îi dorim Papei Francisc să reușească să conducă Biserica spre o reflecție asupra unor teme cu adevărat fundamentale, care privesc familia fără a ne lăsa prinși de aspecte care, deși importante, au totuși un caracter marginal și se pot presta la polemici fără a surprinde acele puncte ce sunt esențiale pentru că sunt importante pentru toți, de la tematica familiei la cea a trăirii creștinește a dimensiunii fundamentale a vieții." 

Justiție, pace, persecutați
Din bilanțul privind pontificatul Papei Francisc în anul 2014, realizat de directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun (intervievat de Sergio Centofanti, colegul de la redacția centrală a postului nostru de Radio), nu lipsesc aspecte privind justiția, pacea și persoanele persecutate…

"Încă de la începutul pontificatului său Papa ne-a spus că dorea să-și amintească de cei săraci și de periferii, de toate persoanele care suferă, pentru că au dreptul la atenția și la solidaritatea noastră, la împărtășirea problemelor pe care le trăiesc. Și vedem cum această atenție a Papei revine continuu. Anul acesta, În Orientul Mijlociu, s-a prezentat această situație absolut dramatică, cu numeroase persoane – nu doar creștini – care au fost constrânse să fugă, să-și abandoneze casele și să trăiască în condiții de extremă suferință condiția lor de refugiați sau trăind adevărate persecuții sau fiind victime ale unor forme directe de violență. Această situație a revenit în mod constant în apelurile Pontifului și, de asemenea, în scrisoarea trimisă creștinilor din Orientul Mijlociu cu două zile înainte de Crăciun. Există însă și alte teme care au revenit în mod frecvent și asupra cărora s-a concentrat în mod deosebit atenția Bisericii: să ne oprim asupra temelor Mesajului Papei pentru Ziua Mondială a Păcii din acest an, împotriva noilor forme de sclavie; să ne gândi, la inițiativele Academiei Pontificale de Științe, la apelurile împotriva traficului de ființe umane și împotriva a numeroase forme de violențe și de sclavie din timpul nostru.

Reforma Curiei Romane
Printre aspectele abordate  de directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun în bilanțul pontificatului Papei Francisc pe parcursul anului 2014 s-a aflat și reforma Curiei Romane. Despre sensul acesteia, părintele Federico Lombardi a spus:

"Deja de la începutul pontificatului său, Papa a pus în mișcare un proiect de reformă a Curiei Romane care trebuie să fie însă înțeles bine, fiind doar o parte dintr-un proiect mult mai amplu de reînnoire a Bisericii,viziune formulată în Exortația apostolică “Evangelii Gaudium”, de ieșire în lume a Bisericii, a unei Biserici misionare, angajată în evanghelizarea în slujba căreia se află de altfel și Curia Romană, aceasta fiind un instrument pentru ajutarea Bisericii în misiunea sa. Munca de reflecție în vederea acestei reforme, ce are și o componentă privind organizarea, continuă cu o anumită regularitate, cu durate care pot fi destul de lungi, de reflecții și de consultări.  Dar ceea ce mi se pare foarte important de observat este faptul că pentru Pontif esența oricărei reforme este interioară: reformele pornesc de la inimă. Să ne amintim că și Isus spune: "Lucrurile bune sau lucrurile rele vin de la inimă": de aici este necesar să se pornească pentru o reînnoire sau pentru o vindecare, atunci când sunt inconveniente.  În această lumină, și discursurile pe care [Papa] le-a făcut înainte de Crăciun, atât membrilor Curiei cât și angajaților din Vatican, ca și discursul făcut la încheierea Adunării sinodale, ne vorbesc foarte clar despre modul în care guvernează Biserica, incluzând discernământul spiritual pentru vindecarea în profunzime a comportamentelor noastre, făcându-ne să fim cât mai fideli Evangheliei. Prin fidelitatea față de Evanghelie am putea exercita totodată cât mai bine întreaga noastră slujire, activitatea noastră de evanghelizare sau de slujire eclezială. Reforma este așadar o temă perenă în viața creștină – tema convertirii creștinului – iar aceasta nu trebuie să fie ceva superficial și nici o chestiune de simplă organizare. Papa a spus de multe ori că problemele nu sunt în primul rând de ordin logistic sau organizațional – chiar dacă aceste aspecte pot fi de folos – ci sunt cele interioare și profunde. De aceea, din punctul meu de vedere, aceste discursuri au pus foarte bine în evidență, prin conținutul și modul în care au fost elaborate, atenția pe care Papa o acordă cu prioritate vindecării în profunzime a inimii: toate problemele și inconvenientele pe care le putem trăi au de multe ori nu doar o dimensiune de ordin organizațional ci și o dimensiune comportamentală, de atitudini adecvate din care fac parte capacitatea de ascultare, de disponibilitate la slujire, de purificare interioară… acestea sunt dimensiunile aflate în adâncul inimii Papei, aspecte despre care îl auzim vorbind în fiecare dimineață la omiliile celebrărilor euharistice de la "Sfânta Marta", în care manifestă trăsătura de maestru spiritual, de călăuză spirituală, potrivit tradiției Exercițiilor spirituale ignațiene. Cred că este foarte importantă înțelegerea faptului că fiecare reformă autentică, ce reprezintă o chestiune perenă în viața Bisericii, trebuie să-și găsească adevăratul punct de plecare, ce se găsește în profunzimea inimii, reînnoite în lumina Evangheliei: Papa ne spune acest lucru în mod continuu."

Cultura întâlnirii
Părintele Lombardi s-a oprit în bilanțul său și asupra culturii întâlnirii, punând în evidență modul Papei de a se raporta la alții ca persoană care întâlnește persoane și care se pune el însuși în joc, creând posibilitatea pentru noi inițiative și dialoguri care altfel ar fi riscat să rămână blocate la nivelul unui raport superficial sau formal. Directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun a citat întâlnirea cu Patriarhul Bartolomeu, definind-o personală, "o adevărată prietenie" iar acest lucru ne face să ne gândim că și în sfera ecumenismului se pot face autentici pași înainte astfel încât întâlnirea cu celălalt să ne ajute să mergem spre celălalt și în alte numeroase dimensiuni: religioasă, politică, spirituală și ecumenică.

R.V./A.M.