Citește articolul Mergi la meniu

Social Networks:

RSS:

Radio Vatican

Vocea Papei și a Bisericii în dialog cu lumea

alte Limba:

Papa Francisc \ Celebrări pontificale

Ce ne-a adus Crăciunul? O reflecție cu papa Francisc

Bradul și Ieslea de Crăciun din Piața Sfântul Petru la solemnitatea Nașterii Domnului 2014 (arhivă) - ANSA

10/01/2015 15:58

RV 10 ian 2015Duminică, 11 ianuarie 2015, sărbătoarea Botezului Domnului, Papa Francisc celebrează Sfânta Liturghie în Capela Sixtină. În cadrul celebrării euharistice Pontiful administrează ritul botezului pentru 33 de copii care s-au născut recent în familiile celor care lucrează în administrația Sfântului Scaun. Printre aceștia se numără și doi copii, John Baptist și Mariangela, ai colegilor noștri de la Radio Vatican. După Sfânta Liturghie, papa Francisc recită ca de obicei rugăciunea ”Îngerul Domnului” de la fereastra apartamentului pontifical din Palatul Apostolic împreună cu pelerinii și credincioșii care vin în Piața Sfântul Petru.

Sărbătoarea ”Botezul Domnului”, celebrată în ritul bizantin român la 6 ianuarie, iar în ritul roman sau latin în duminica succesivă Epifaniei Domnului, încheie, pentru a spune astfel, sărbătorile Nașterii Domnului. Ce rămâne în sufletul creștin după ce a trăit Postul Crăciunului, după ce a cântat cu bucurie reînnoită ”Gloria in excelsis Deo!”, după ce a pășit pragului noului an calendaristic și a primit vizita preotului pentru binecuvântarea casei și a familiei? Vă propunem în cele ce urmează câteva fragmente din cuvintele papei Francisc adresate credincioșilor în contextul celebrării Nașterii Domnului.

Aprinderea luminii din suflete 
”Când aprindem lumina bradului de Crăciun, ne exprimăm dorința ca în inimile noastre să se aprindă lumina lui Cristos”: a spus papa Francisc la ceremonia de aprindere, cu ajutorul unei tablete electronice, a bradului simbolic de la Gubbio, desenat cu ajutorul luminilor electrice pe muntele Igino din apropierea cunoscutului oraș italian care poartă amprenta tradiției spirituale franciscane. Ceremonia a fost realizată în legătură video directă de Centrul Vatican de Televiziune între Casa Sfânta Marta din Vatican și piața din centrul orașului Gubbio. ”Bradul” de la Gubbio este cel mai mare ”pom de Crăciun” din lume, instalat anual începând cu 1981 de un grup de voluntari pe muntele Igino. Cu o înălțime de 750 de metri, o lărgime de 450 m și trasat cu peste 250 de lumini, ”bradul” are o stea cometă cu o suprafață de aproape 1000 de mp. Din 1991 a fost inclus în Cartea recordurilor. Înainte de papa Francisc, ”bradul” de la Gubbio a fost aprins de Benedict al XVI-lea în 2011 și de președintele Italiei, Giorgio Napolitano, în 2012.

Ceremonia de aprindere a ”bradului” de la Gubbio a fost prima ocazie în care papa Francisc a vorbit despre sărbătoarea Nașterii Domnului. ”Când aprindem lumina pomului de Crăciun – spunea Pontiful – noi ne exprimăm dorința ca în noi să strălucească lumina lui Cristos. Un Crăciun fără lumină nu este Crăciun. Să fie lumină în suflet și în inimă, să fie iertarea acordată celorlalți, să nu fie dușmănii sau întuneric.  Să fie lumina lui Isus!”. ”Dacă aveți ceva întunecos în suflet, cereți iertare de la Domnul. Sărbătoarea Nașterii Domnului este o frumoasă ocazie de a face curățenie în suflet. Nu vă fie teamă, preotul este milostiv, împarte tuturor iertarea în numele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu pe toate le iartă. Să fie lumină în inimile voastre, în familiile voastre, în orașele voastre!”.

***

Vizita copiilor din Acțiunea Catolică
”Vorbiți cu Isus și despre Isus!”, cu acest îndemn, la 18 decembrie, Sfântul Părinte a vorbit din nou despre semnificația Nașterii Domnului, primind în audiență un grup de copii. Solemna Sală a Consistoriului, în care au loc de obicei reuniunile cardinalilor, răsuna de această dată de glasurile zglobii ale copiilor din Acțiunea Catolică Italia.

Pornind de la genericul care inspiră activitățile copiilor în acest an, intitulat ”Toate de descoperit”, Papa Francisc a oferit copiilor câteva sugestii ”ca să meargă bine în Acțiunea Catolică, familie și comunitate”. Prin harul nașterii sale – spunea papa Francisc – ”Isus vrea să vă ajute să faceți un pas și mai hotărât, mai convins și mai plin de bucurie pentru a deveni discipoli ai săi. E îndeajuns un singur cuvânt: «Iată-mă!» Este cuvântul pe care ni-l învață Maica noastră, Fecioara Maria, care a răspuns la chemarea Domnului cu acest cuvânt: «Iată-mă!»”.

***

Bradul de Crăciun și Ieslea din Piața Sfântul Petru
A doua zi, vineri, 19 decembrie, papa Francisc primea în audiență delegațiile regiunilor italiene care s-au oferit să amenajeze anul acesta Bradul de Crăciun și Ieslea Nativității din Piața Sfântul Petru. Ieslea de Crăciun, cu statui de teracotă în mărime naturală, a fost donată de Fundația Arena din Verona, în timp ce bradul din Piața San Pietro și ceilalți brazi din diferitele ambiente ale Vaticanului au fost oferiți de provincia italiană Catanzaro.

Cele două daruri, din nordul și din sudul Italiei, a remarcat Pontiful, exprimă tradițiile spirituale locale și urmează a fi ”admirate de numeroși pelerini din orice parte a lumii”. ”Valorile creștinismului – a continuat Papa - au fecundat, în realitate, cultura, literatura, muzica și arta regiunilor voastre, iar atare valori constituie și astăzi un patrimoniu prețios de păstrat și de transmis noilor generații”.

Simbolurile Ieslei și Bradului de Crăciun, a subliniat Sfântul Părinte, ”sunt semne mereu sugestive și dragi familiilor noastre creștine: acestea aduc aminte de misterul întrupării Fiului Unul Născut al lui Dumnezeu, care s-a făcut om ca să ne mântuiască, și de lumina pe care Isus a adus-o în lume prin nașterea sa. Dar Ieslea și bradul ating inima tuturor oamenilor, chiar și a celor care nu cred, pentru că vorbesc de fraternitate, familiaritate și prietenie, chemându-i pe oamenii timpurilor noastre să redescopere frumusețea simplității, a împărțirii cu ceilalți și a solidarității”.

Într-o societate pluralistă și multiculturală, în care apar ici și acolo semne de împotrivire față de patrimoniul creștin, cele două simboluri ale Crăciunului – a subliniat papa Francisc - ”sunt un îndemn la unitate, înțelegere și pace; un îndemn de a face loc, în viața noastră personală și socială, lui Dumnezeu, care nu vine cu aroganță să-și impună puterea sa ci ne oferă iubirea lui atotputernică prin chipul plăpând al unui Prunc”. Ieslea și bradul de Crăciun sunt simboluri care poartă ”un mesaj de lumină, speranță și iubire”.

Papa Francisc a încheiat scurtul său discurs cu urarea adresată tuturor de a petrece sărbătoarea Nașterii Domnului ”cu seninătate și intensitate”. Mesia cel mult dorit ”s-a făcut om și a venit în mijlocul nostru ca să risipească întunericul greșelii și al păcatului, aducând omenirii lumina sa dumnezeiască. Isus însuși va spune despre sine: «Eu sunt lumina lumii, cine mă urmează nu umblă în întuneric, dar va avea lumina vieții» (Ioan 8,12). Să-L urmăm pe Isus, lumina cea adevărată, ca să nu ne rătăcim și să oglindim la rândul nostru lumină și căldură asupra celor care trec prin momente grele și de beznă interioară!”.

***

Discursul adresat Curiei Romane
De un amplu ecou s-a bucurat și discursul adresat de papa Francisc la 22 decembrie colaboratorilor săi din Curia Romană, cu ocazia tradiționalului schimb de urări pentru sărbătoarea Nașterii Domnului.

Papa Francisc: ”Peste câteva zile vom avea bucuria de a celebra Nașterea Domnului, evenimentul lui Dumnezeu care s-a făcut om pentru mântuirea oamenilor, arătarea iubirii lui Dumnezeu care nu se limitează să ne dea ceva sau să ne trimită un mesaj sau unii mesageri, dar ni se dăruiește pe sine însuși; misterul lui Dumnezeu care ia asupra sa condiția noastră omenească și păcatele noastre, ca să ne reveleze viața sa dumnezeiască, harul său necuprins și iertarea sa gratuită. Este întâlnirea cu Dumnezeu care se naște în sărăcia peșterii de la Betleem ca să ne învețe puterea smereniei. Nașterea Domnului este și sărbătoarea luminii care a nu a fost primită de «cei aleși» ci de «lumea săracă și simplă» care aștepta mântuirea Domnului”.

”Vreau ca împreună cu voi”, a mai spus papa Francisc, ”să înălțăm Domnului o mulțumire vie și sinceră pentru anul care ne părăsește, pentru evenimentele trăite și pentru tot binele pe care El a vrut să-l împlinească cu generozitate prin intermediul slujirii Sfântului Scaun, cerându-i cu smerenie iertare pentru lipsurile comise «cu gândul, cuvântul, fapta și omisiunea». Pornind întocmai de la această cerere de iertare, aș dori ca întâlnirea noastră și reflecțiile pe care le voi împărtăși cu voi să devină, pentru noi toți, un sprijin și un imbold la un adevărat examen de conștiință, ca să pregătim inima noastră pentru sărbătoarea Nașterii Domnului”.

***

Discursul pentru angajații Vaticanului
În aceeași zi, după întâlnirea cu membrii Curiei Romane, Sfântul Părinte a mers în aula Paul al VI-lea pentru schimbul urărilor de Crăciun cu angajații din instituțiile Sfântului Scaun și ale Statului Cetății Vaticanului. Discursul papei Francisc a avut ca moto cuvintele Sfântului Augustin: ”Dacă mândria i-a schimbat pe îngeri în diavoli, smerenia îi face pe oameni asemenea îngerilor”. Pontiful i-a îndemnat pe angajații din administrația Curiei Romane să se apropie de ”Sacramentul Spovezii cu suflet docil, să primească milostivirea Domnului care bate la ușa inimii noastre, în bucuria familiei”.

• ”Acesta este adevăratul Crăciun: sărbătoarea sărăciei lui Dumnezeu care s-a înjosit pe sine luând firea sclavului (cf Filipeni 2,6); a lui Dumnezeu care vine să slujească la masă (cf Matei 22,27); a lui Dumnezeu care se ascunde celor înțelepți și pricepuți și care se descoperă celor mici, simpli și săraci (cf Matei 11,25); [e sărbătoarea] «Fiului omului care nu a venit să fie slujit, ci ca să slujească și ca să-și dea viața ca preț de răscumpărare pentru cei mulți» (Marcu 10,45). Dar este mai presus de toate sărbătoarea Păcii adusă pe pământ de Copilul Isus: «Pace între cer și pământ, pace între toate popoarele, pace în inimile noastre» (imn liturgic); a păcii cântate de îngeri: «Mărire în cer lui Dumnezeu și pace pe pământ oamenilor de bună voință» (Luca 2,14). Pacea are nevoie de entuziasmul nostru, de grija noastră, pentru a încălzi inimile reci, pentru a însufleți inimile descurajate și pentru a ilumina ochii stinși cu lumina chipului lui Isus!”.

”Să ne închipuim – mai spunea Sfântul Părinte – cât de mult s-ar schimba lumea noastră dacă fiecare dintre noi ar începe imediat și aici să se îngrijească în mod serios și să aibă grijă de raportul său cu Dumnezeu și cu aproapele; dacă am pune în practică regula de aur a Evangheliei, propusă de Isus în predica de pe munte: «Tot ce vreți ca oamenii să facă pentru voi, faceți și voi pentru ei, căci aceasta este Legea și Profeții» (Matei 7,12); dacă am privi la celălalt, mai ales la cel mai nevoiaș, cu ochii bunătății și blândeții, așa cum Dumnezeu ne privește pe noi, ne așteaptă și ne iartă; dacă am găsi în smerenie tăria noastră și comoara noastră! Și de cele mai multe ori ne este teamă de blândețe, ne este teamă de smerenie!”.

***

Noaptea de Crăciun
Într-un timp marcat de agresivitate verbală și violență armată, Dumnezeu se adresează omenirii prin Copilul Isus, manifestarea deplină a blândeții sale. La predica Sfintei Liturghii din Noaptea de Crăciun, celebrată în bazilica Sfântul Petru, papa Francisc a subliniat că mesajul cel mai sublim pe care Pruncul născut la Betleem în urmă cu peste două mii de ani este, de fapt, bunătatea lui Dumnezeu.  

• «În această Noapte Sfântă, în timp ce-l contemplăm pe Pruncul Isus abia născut și așezat într-o iesle, suntem îndemnați la reflecție. Cum primim noi blândețea lui Dumnezeu? Mă las atins de El, mă las îmbrățișat, sau îl împiedic să se apropie? ”Dar eu îl caut pe Domnul”, am putea replica. Cu toate acestea, lucrul cel mai important nu este a-l căuta, ci a lăsa ca El să fie cel care să mă găsească și să mă mângâie cu afecțiune. Aceasta este întrebarea pe care Pruncul ne-o adresează prin simpla sa prezență: îi permit eu lui Dumnezeu să mă iubească?

Mai departe: avem curajul de a primi cu blândețe situațiile grele și problemele celor din jurul nostru, sau preferăm soluțiile impersonale, poate chiar eficiente dar lipsite de căldura Evangheliei? Câtă nevoie are astăzi lumea de blândețe!»

• «Răspunsul creștinului nu poate să fie diferit de cel pe care Dumnezeu îl dă la micimea noastră. Viața trebuie înfruntată cu bunătate, cu blândețe. Când ne dăm seama că Dumnezeu este îndrăgostit de micimea noastră, că El însuși se face mic pentru a ne întâlni mai bine, nu putem să nu-i deschidem inima noastră și să-l rugăm stăruitor: ”Doamne, ajută-mă să fiu asemenea ție, dăruiește-mi harul blândeții în situațiile mai grele ale vieții, dăruiește-mi harul proximității în fața oricărei necesități, al blândeții în orice conflict”.

”Dragi frați și surori, în această Noapte Sfântă să contemplăm Ieslea: aci ”poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare” (Isaia 9,1). A văzut-o lumea simplă, dispusă să primească darul lui Dumnezeu. Dimpotrivă, nu au văzut-o cei aroganți, cei mândri, cei care întocmesc legile după criteriile lor personale, cei care asumă atitudini de închidere. Să ne uităm la Iesle și să ne rugăm, cerându-i Fecioarei Mamă: ”O, Marie, arată-ni-L nouă pe Isus!”».

***

Mesajul Urbi et Orbi
La Mesajul ”Urbi et Orbi” în solemnitatea Nașterii Domnului 2014, papa Francisc a revenit la bunătatea lui Dumnezeu care s-a arătat în Isus Cristos:

• «Dragi frați și surori, Crăciun Fericit! Isus, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, s-a născut pentru noi. S-a născut la Betleem dintr-o fecioară, împlinind profețiile din vechime. Fecioara se numea Maria, iar soțul ei, Iosif.

Persoanele umile, pline de speranță în bunătatea lui Dumnezeu, sunt cele care îl primesc pe Isus și îl recunosc. În acest fel Duhul Sfânt i-a luminat pe păstorii de la Betleem, care au alergat la grotă și s-au închinat Pruncului. Mai târziu, Duhul Sfânt i-a călăuzit pe bătrânii Simeon și Ana, în templul din Ierusalim, și ei l-au recunoscut în Isus pe Mesia. ”Ochii mei au văzut mântuirea ta” – exclamă Simeon – ”mântuirea pregătită de Dumnezeu înaintea tuturor popoarelor” (Luca 2,30). Da, fraților, Isus este mântuirea pentru toate persoanele și pentru toate popoarele!»

«Dragi frați și surori – a reluat Pontiful în mondoviziune - «fie ca Duhul Sfânt să lumineze astăzi inimile noastre, ca să recunoaștem în Pruncul Isus, născut la Betleem din Fecioara Maria, mântuirea dăruită de Dumnezeu fiecăruia dintre noi, fiecărui om și tuturor popoarelor de pe pământ. Puterea lui Cristos, care este eliberare și slujire, să se facă simțită în atâtea inimi care suferă din cauza războiului, a persecuțiilor și sclaviei. Cu blândețea sa, această putere dumnezeiască să îndepărteze împietrirea din inimile atâtor oameni și femei cufundați în mundanitate și indiferență. Forța sa mântuitoare să preschimbe armele în pluguri, distrugerea în creativitate, ura în iubire și blândețe. În acest fel vom spune cu bucurie: ”Ochii noștri au văzut mântuirea ta!”».

***

Te Deum la încheierea anului
”Să-i apărăm pe cei săraci, nu să ne apărăm de cei săraci”. În seara ultimei zile din anul 2014, la rugăciunea primelor vespere în solemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu, celebrată la 31 decembrie 2014 în bazilica Sfântul Petru, Papa Francisc a atras atenția asupra condiției prin care trec cei săraci în societatea actuală, marcată de o profundă criză economică și antropologică.

Vorbind în particular de orașul Roma, Sfântul Părinte a subliniat că ”episoadele grave de corupție, care au ieșit recent la iveală, cer o convertire serioasă și conștientă a inimilor pentru o renaștere spirituală și morală, precum și o angajare reînnoită pentru edificarea unei cetăți mai juste și solidare” în care cei săraci să fie ”în centrul preocupărilor și al activității noastre de fiecare zi”.

• ”E necesară o atitudine vastă și zilnică de libertate creștină pentru a avea curajul să proclamăm în orașul nostru că trebuie să-i apărăm pe cei săraci, nu să ne apărăm de cei săraci, că trebuie să-i slujim pe cei slabi, nu să ne folosim de cei săraci”.

Sfântul Părinte a remarcat că atunci când într-un oraș cei slabi sunt ajutați să se promoveze ”ei se dovedesc a fi tezaurul Bisericii și un tezaur în societate”. Dacă, în schimb, ”o societate îi ignoră pe cei săraci, îi persecută, îi criminalizează, îi constrânge să se transforme într-un altfel de «mafie», societatea aceea sărăcește până la mizerie, își pierde libertatea (…) iar societatea aceea încetează să mai fie creștină”.

***

Anul Nou
”Nu-l putem înțelege pe Isus fără Mama sa”. La Sfânta Liturghie celebrată la 1 ianuarie 2015 în bazilica San Pietro papa Francisc a vorbit despre solemnitatea Sfintei Fecioare Maria Născătoare de Dumnezeu și despre mesajul pentru cea de a 48-a Zi Mondială a Păcii, pe care Biserica Catolică o marchează anual în prima zi a noului an. ”Isus nu poate fi separat de Biserică”, a spus Sfântul Părinte, ”în Biserică noi îl întâlnim pe Isus, pe care nu-l putem înțelege fără Maria, mama sa”. ”La fel de inseparabili sunt Cristos și Biserica”.

• ”A-l separa pe Isus de Biserică ar însemna să introduci o dihotomie absurdă, cum scria fericitul Paul al VI-lea (cf exhort. ap. Evangelii nuntiandi, 16). Nu e posibil «să-l iubești pe Cristos, dar Biserica nu, să-l asculți pe Cristos, dar Biserica nu, să-i aparții lui Cristos, dar în afara Bisericii» (ibid.) În realitate, tocmai Biserica este marea familie a lui Dumnezeu care ni-l aduce pe Cristos”.

”Credința noastră – a continuat Sfântul Părinte – nu este o doctrină abstractă sau o filozofie, ci relația vitală și deplină cu o persoană, Isus Cristos, Fiul Unul-născut al lui Dumnezeu care s-a făcut om, a murit și a înviat pentru a ne mântui și este viu în mijlocul nostru”. ”Unde îl putem întâlni? Îl întâlnim în Biserică, în sfânta noastră Maică Biserică ierarhică. Biserica este cea care spune în timpurile noastre: «Iată Mielul lui Dumnezeu!». Biserica este cea care îl vestește; în Biserică Isus continuă să săvârșească gestele sale de har, care sunt sacramentele. Această activitate și misiune a Bisericii exprimă maternitatea ei. Căci ea este ca o mamă care îl păstrează pe Isus cu blândețe și îl dăruiește tuturor cu bucurie și generozitate”. Papa a spus că ”nicio manifestare a lui Cristos, nici chiar cea mai mistică, nu poate să fie niciodată detașată de trupul și sângele Bisericii, de concretețea istorică a Trupului lui Cristos”. ”Fără Biserică – a continuat – Isus Cristos ajunge să fie redus la o idee, la o morală, la un sentiment”. ”Fără Biserică, raportul nostru cu Cristos ar fi în bătaia închipuirii noastre, a interpretărilor noastre, a stărilor noastre de spirit”. ”Isus Cristos este binecuvântarea pentru orice om și pentru întreaga omenire”. Și tocmai aceasta este misiunea poporului lui Dumnezeu: să iradieze asupra tuturor popoarelor binecuvântarea lui Dumnezeu care s-a întrupat în Isus Cristos”. Și Maria, ”prima și cea mai desăvârșită dintre discipolii lui Isus, prima și cea mai desăvârșită dintre cei care cred, model al Bisericii pe cale, este Cea care deschide această cale de maternitate a Bisericii”.

***

Epifania Domnului
”Nu trebuie să ne oprim niciodată din căutarea lui Dumnezeu iar Craii de la Răsărit ne arată calea de urmat pentru a pătrunde în misterul lui Dumnezeu”. La predica Sfintei Liturghii din solemnitatea Epifaniei Domnului, prezidată în bazilica San Pietro la 6 ianuarie 2015, papa Francisc a subliniat încă o dată importanța căutării lui Dumnezeu din partea oamenilor și necesitatea ca oamenii să se lase găsiți de Dumnezeu.

Craii de la Răsărit, a spus papa la predică, ”mergeau în căutarea lui Dumnezeu. Văzând semnul stelei, ei l-au interpretat și s-au pornit la drum, au făcut o lungă călătorie. Duhul Sfânt este cel care i-a chemat și i-a determinat să pornească la drum și pe parcursul acestui drum va avea loc și întâlnirea lor personală cu adevăratul Dumnezeu”.

Magii din Orient au înfruntat nu doar greutățile unei lungi călătorii, dar și acele ispite pe care le întâlnesc creștinii din toate timpurile când se apropie de Dumnezeu: ispita care vine din setea de putere și cea care nu acceptă modul în care Dumnezeu se arată în viața noastră.

• ”Călăuziți de Duhul Sfânt ei ajung să-și dea seama că criteriile lui Dumnezeu sunt foarte diferite de criteriile oamenilor, că Dumnezeu nu se manifestă în puterea acestei lumi, dar se adresează nouă în umilința iubirii sale. Magii sunt astfel modele de convertire la adevărata credință pentru că au crezut mai mult în bunătatea lui Dumnezeu decât în strălucirea aparentă a puterii”.

De aceea, a continuat papa Francisc, ne putem întreba: ”Care este misterul în care Dumnezeu se ascunde? Unde îl pot întâlni? Vedem în jurul nostru războaie, exploatarea copiilor, torturi, traficul de arme, traficul de persoane… În toate aceste realități, în toți acești frați și surori mai mici care suferă din cauza acestor situații, se află Isus (cf Matei 25,40.45). Ieslea de Crăciun ne prospectează o cale diferită de cea pe care și-o închipuie mentalitatea lumească: este calea înjosirii lui Dumnezeu, gloria sa ascunsă în ieslea de la Betleem, în crucea de pe Calvar, în fratele și sora care suferă”.

”Magii au intrat în mister. Au mers dincolo de calculele omenești și au ajuns la mister: aceasta a fost convertirea lor. Convertirea noastră, care este? Să-i cerem Domnului să ne facă să trăim același parcurs de convertire pe care l-au trăit Magii. Să ne apere și să ne elibereze de ispitele care ascund steaua. Să avem mereu frământarea de a ne întreba «unde este steaua?» când, în mijlocul înșelăciunilor mundane, am pierdut-o din vedere. Să învățăm să cunoaștem într-un mod mereu nou misterul lui Dumnezeu, să nu ne împiedicăm în «semnul», în indicația «Copilului înfășat și culcat în iesle» (Luca 2,12), și să avem umilința de a cere Mariei, Mama noastră, să ni-l arate. Să găsim curajul de a ne elibera de iluziile noastre, de prezumpțiile noastre, de «luminile» noastre și, așa cum au făcut Sfinții Magi, să căutăm acest curaj în umilința credinței ca să întâlnim adevărata Lumină”.

Încheiem această retrospectivă din magisteriul Sfântului Părinte despre sărbătoarea Nașterii Domnului cu urarea de pace și binecuvântare pentru noul an, și de a fi găsiți, la rândul nostru, de Lumina lumii, Cristos, prin care primim tot binele.

(rv – A. Dancă)

10/01/2015 15:58