2015-01-11 12:56:00

Angelus, Botezul Domnului. Papa: ”este timpul milostivirii”


RV 11 ian 2015. La rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată duminică, 11 ianuarie 2015, împreună cu credincioșii din Piața Sfântul Petru, papa Francisc a anunțat călătoria sa apostolică în Sri Lanka și Filipine, de la 12 la 19 ianuarie. În alocuțiunea sa, bazată pe lecturile biblice din sărbătoarea ”Botezul Domnului”, Sfântul Părinte a îndemnat credincioșii să caute ziua în care au primit Botezul și să o celebreze cu bucurie și a cerut sprijinul rugăciunilor pentru slujirea sa apostolică. La saluturile finale papa Francisc a menționat pelerinii Asociației de Laici ”Iubirea Milostivă”, spunând că ”este atâta nevoie astăzi de milostivire și este important ca credincioșii laici să o pună în practică și să o ducă în diferitele medii sociale. Curaj, trăim un timp al milostivirii, acesta este timpul milostivirii”.

”Mâine seară – a subliniat Pontiful – voi pleca pentru o călătorie apostolică în Sri Lanka și Filipine (…) și vă cer să mă însoțiți cu rugăciunea voastră, după cum cer srilankezilor și filipinezilor care sunt aici, la Roma, să se roage în mod special pentru mine în această călătorie!”.

”Astăzi celebrăm sărbătoarea Botezului Domnului, care încheie timpul Crăciunului”, a spus Sfântul Părinte la rugăciunea ”Angelus”, în cadrul căreia  a prezentat o scurtă reflecție despre semnificația acestei sărbători pornind de la lecturile biblice. ”Evanghelia descrie ceea ce s-a întâmplat pe malul Iordanului. În momentul în care Ioan Botezătorul îl botează pe Isus, cerul se deschide. Isus, spune evanghelistul Marcu, «ieșind din apă a văzut cerurile deschizându-se» (1,10). Revine în memorie rugăciunea stăruitoare a profetului Isaia: «O, de ai deschide cerurile și ai coborî» (Isaia 63,19). Această invocație a fost ascultată la evenimentul Botezului lui Isus. S-a încheiat astfel timpul «cerurilor închise», care arată separarea dintre Dumnezeu și om, consecință a păcatului. Păcatul ne îndepărtează de Dumnezeu și întrerupe legătura dintre cer și pământ, determinând astfel mizeria noastră și falimentul vieții noastre. Cerurile deschide arată că Dumnezeu a dăruit harul său pentru ca pământul să-și dea rodul (cf Ps 85,13). Pământul a devenit astfel locuința lui Dumnezeu între oameni și fiecare dintre noi are posibilitatea de a-l întâlni pe Fiul lui Dumnezeu, simțind toată iubirea și milostivirea lui nemărginită. Îl putem întâlni prezent în mod real în Sacramente, mai ales în Euharistie. Îl putem recunoaște pe chipul fraților noștri, în special al celor săraci, bolnavi, deținuți, refugiați: ei sunt trupul viu al lui Cristos suferind și imagine vizibilă a lui Dumnezeu cel nevăzut.

Prin Botezul lui Isus nu doar că se deschid cerurile, dar Dumnezeu vorbește din nou, făcând să răsune glasul său: «Tu ești Fiul meu, cel iubit: în tine îmi găsesc toată bucuria» (Marcu 1,11). Glasul Tatălui proclamă misterul care se ascunde în Omul botezat de Înaintemergător. Apoi, coborârea Duhului Sfânt, sub chip de porumbel. Aceasta îi permite lui Cristos, cel Consacrat al Domnului, să inaugureze misiunea sa, care este mântuirea noastră. Duhul Sfânt – marele uitat în rugăciunile noastre: noi deseori îl rugăm pe Isus, îl rugăm pe Tatăl, mai ales când ne rugăm Tatăl Nostru, dar nu-l rugăm atât de des pe Duhul Sfânt, nu e adevărat? Este cel uitat. Și avem nevoie să-i cerem ajutorul, tăria, inspirația sa – Duhul Sfânt care a însuflețit toată viața și slujirea lui Isus, este același Duh care astăzi călăuzește existența creștină, existența omului și a femeii care își spun și vor să fie creștini. A pune sub lucrarea Duhului Sfânt viața noastră de creștini și misiunea pe care toți am primit-o în virtutea Botezului, înseamnă a regăsi curajul apostolic necesar pentru a depăși ușoarele acomodări lumești. În schimb, un creștin și o comunitate care sunt «surzi» la glasul Duhului Sfânt, care face să ducem Evanghelia până la marginile pământului și ale societății, devin și un creștin și o comunitate «muți», care nu vorbesc și nu vestesc Evanghelia. Amintiți-vă de acest fapt: rugați-vă deseori la Duhul Sfânt care să ne ajute, să ne întărească, să ne dea inspirație și să ne facă să mergem înainte.

Maria, Maica lui Dumnezeu și a Bisericii, să însoțească drumul nostru de creștini botezați, să ne ajute să creștem în iubire față de Dumnezeu și în bucuria de a sluji Evanghelia, pentru a da astfel un sens deplin vieții noastre”.

(rv – A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.