Papa Francisc: lipsa tatălui are urmări grave asupra copiilor

RV 28 ian 2015. La audiența generală de miercuri, în aula Paul al VI-lea, papa Francisc a reluat catehezele despre familie și a vorbit pe larg despre misiunea tatălui, accentuând în această cateheză urmările pe care le are asupra copiilor absența figurii paterne. Papa a promis la încheierea audienței că miercurea viitoare va scoate în lumină frumusețea paternității în familie și societate.

Subliniind cuvântul ”tată”, Pontiful a remarcat că acesta este drag creștinilor mai mult decât altele pentru că este „numele cu care Isus ne-a învățat să-l numim pe Dumnezeu: «Tată». Sensul acestui nume a primit o nouă profunzime pornind tocmai de la modul în care Isus îl folosea pentru a se adresa lui Dumnezeu și a manifesta legătura sa specială cu El. Misterul binecuvântat al intimității lui Dumnezeu – Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt – care a fost revelat de Isus, este inima credinței noastre creștine”.

O societate fără tați
”Cuvântul «tată» este cunoscut tuturor, e un cuvânt universal. El arată o relație fundamentală a cărei realitate este veche ca istoria omului. Astăzi, cu toate acestea, s-a ajuns să se afirme că ne aflăm într-o societate fără tați. Altfel spus, figura tatălui, mai ales în cultura occidentală, ar fi simbolic absentă, ar fi dispărut, eliminată. Într-un prim moment, aceasta a fost considerată ca o eliberare: eliberarea de tatăl-patron, de tatăl ca reprezentant al legii care se impune din afară, de tatăl ca cenzor al fericirii fiilor și piedică pentru emanciparea și autonomia tinerilor”.

De la autoritarism, la absența tatălui
”Uneori – a continuat papa Francisc – în unele case domnea în trecut autoritarismul, în anumite cazuri chiar asuprirea: părinți care îi tratau pe copii ca pe slugi, nerespectând exigențele personale ale creșterii lor; tați care nu îi ajutau să întreprindă calea lor în spirit de libertate – dar nu e ușor să educi un fiu în spiritul libertății – tați care nu-i ajutau să-și asume propriile responsabilități pentru a construi viitorul lor și pe cel al societății. Desigur, o asemenea atitudine nu e bună. Dar, cum se întâmplă de multe ori, se trece de la o extremă la alta. Problema zilelor noastre nu pare să fie atât prezența invadentă a taților, cât mai ales absența lor, lipsa lor. Tații sunt uneori concentrați asupra lor și a muncii lor, iar alteori pe realizarea lor individuală, uitând de familie. Și îi lasă singuri pe copii și pe tineri. Ca episcop de Buenos Aires, simțind condiția de orfan în care trăiesc astăzi minorii, îi întrebam pe tați dacă se joacă cu copiii, dacă aveau curajul și iubirea de a pierde timpul cu copiii lor. Răspunsul era neplăcut și cei mai mulți spuneau «Nu pot, am mult de lucru». Tatăl era absent față de acel copil care creștea, nu se juca cu el și nu pierdea timpul cu el”.

Absența tatălui poate avea urmări grave
”Acum – a continuat Sfântul Părinte la cateheza audienței generale – pe acest drum comun de reflecție despre familie, aș vrea să spun tuturor comunităților creștine că trebuie să fim mai atenți: absența figurii paterne în viața celor mici și a tinerilor produce lipsuri și răni care pot fi și foarte grave. Și într-adevăr, devierile copiilor și adolescenților pot fi puse, în cea mai mare parte, pe seama acestei lipse, pe carența de exemple și călăuze credibile în viața lor de fiecare zi, pe carența de apropiere, pe carența de iubire din partea taților. Condiția de orfan pe care o trăiesc mulți tineri este mai profundă decât credem”.

Un improbabil raport de la egal la egal între tată și fiu
”Sunt orfani – a spus Pontiful – dar în familie, pentru că tații sunt deseori absenți, chiar și fizic vorbind, de acasă, dar mai ales pentru că, atunci când sunt prezenți, nu se comportă ca tați, nu realizează un dialog cu fiii lor, nu-și îndeplinesc îndatorirea lor educativă, nu dau fiilor – prin exemplul însoțit de cuvinte – acele principii, valori și reguli de viață de care au nevoie ca de pâine. Calitatea educativă a prezenței paterne este cu atât mai necesară cu cât tatăl este constrâns de muncă să stea departe de casă. Uneori se pare că tații nu știu bine ce loc ocupă în familie și cum să-și educe copiii. Și atunci, în dubiu, se abțin, se retrag și neglijează propriile responsabilități, refugiindu-se poate într-un improbabil raport «de la egal la egal» cu copiii. E adevărat că tu trebuie să fi însoțitorul fiului tău, dar fără să uiți că tu ești tatăl! Dacă te comporți doar ca un însoțitor «de la egal la egal» cu fiul tău, nu-i face bine copilului”.

Responsabilitatea comunității civile
”Acestea le vedem și în comunitatea civilă. Comunitatea civilă cu instituțiile ei are o anumită responsabilitate – putem spune «paternă» – față de tineri, o responsabilitate pe care uneori o neglijează sau o exercită greșit. Și ea [comunitatea civilă] îi lasă orfani și nu le propune un adevăr de perspectivă. Tinerii rămân, astfel, orfani de căi sigure de parcurs, orfani de dascăli de încredere, orfani de idealuri care înflăcărează inima, orfani de valori și de speranțe care să-i sprijine zi de zi. Li se dau, poate, idoli, dar li se fură inima; sunt împinși să viseze distracții și plăceri, dar nu li se dă un loc de muncă; sunt amăgiți cu zeul banului,dar le sunt negate adevăratele bogății”.

Isus nu ne lasă orfani
”Face bine tuturor, taților și fiilor, să asculte din nou făgăduința pe care Isus a făcut-o discipolilor săi: «Nu vă voi lăsa orfani» (In 14,18). El este, de fapt, Calea de parcurs, Învățătorul de ascultat, Speranța că lumea se poate schimba, că iubirea învinge ura, că poate să existe un viitor de fraternitate și de pace pentru toți. Unii dintre voi ar putea să-mi spună: «Părinte, astăzi ați fost prea negativ, ați vorbit numai de absența taților, ce se întâmplă când tații nu sunt aproape de copii». E adevărat – a recunoscut Sfântul Părinte – am vrut să subliniez acest aspect pentru că miercurea viitoare voi continua această cateheză aducând la lumină frumusețea paternității. De aceea, am ales să începem de la întuneric pentru a ajunge la lumină. Domnul să ne ajute să înțelegem bine aceste lucruri. Vă mulțumesc”.

La saluturile finale adresate în diferite limbi pelerinilor prezenți în aula Paul al VI-lea, papa Francisc i-a menționat pe rectorii sanctuarelor din Franța, grupul de studenți din Anglia și Statele Unite ale Americii, preoții și pelerinii din țările latinoamericane, din Europa de Est și din Orientul Mijlociu. În fine, Pontiful a subliniat exemplul Sfântului Toma de Aquino, preot, învățător al Bisericii:
• ”Adresez un salut special tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți. Astăzi celebrăm comemorarea liturgică a Sfântului Toma de Aquino, învățător al Bisericii. Dragostea lui de învățătură să favorizeze în voi, dragi tineri, angajarea inteligenței și a voinței în slujirea Evangheliei; credința lui să vă ajute pe voi, dragi bolnavi, să vă adresați Domnului chiar și la vreme de încercare; blândețea lui să vă arate vouă, dragi soți recent căsătoriți, stilul raporturilor dintre soți în interiorul familiei”.

Primiți acum Binecuvântarea Apostolică a papei Francisc invocată la finalul audienței generale de miercuri, 28 ianuarie 2015, în aula Paul al VI-lea, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.

(rv – A. Dancă)