Să nu se privatizeze credința: Papa Francisc, la Sfânta Liturghie

29 ianuarie 2015. Cei care se închid în cercul unei elite, privatizând credința și disprețuindu-i pe ceilalți, nu urmează calea cea nouă inaugurată de Isus: a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie de dimineață, prezidată în capela Casei Sfânta Marta. Aflăm mai multe amănunte de la colegul nostru, Sergio Centofanti, de la redacția centrală în limba italiană:

Să nu se privatizeze credința
Comentând prima lectură din Liturghia zilei, luată din Scrisoarea către Evrei, Papa Francisc a spus că Isus este "calea cea nouă și vie" pe care trebuie s-o urmăm, "potrivit modalității dorite de El". Căci există și forme greșite de viață creștină, Isus oferind criteriile pentru a nu urma modelele greșite, unul dintre acestea fiind, a spus Papa, privatizarea mântuirii.

"Este adevărat că Isus ne-a mântuit pe toți, însă nu în general; ne-a mântuit pe toți și pe fiecare în parte, cu nume și prenume; aceasta fiind mântuirea personală. Cu adevărat sunt mântuit; Domnul m-a privit și și-a dat viața pentru mine, mi-a deschis această poartă, această cale nouă pentru mine și pentru fiecare dintre noi, astfel încât fiecare dintre noi poate spune: "pentru mine". Dar există pericolul să se uite că El ne-a mântuit pe fiecare în parte dar și în cadrul unui popor, de vreme ce l-a chemat pe Avraam și i-a promis orânduirea unui popor. Domnul ne mântuiește în rândul unui popor. De aceea, autorul Scrisorii către Evrei ne spune: 'Să fim atenţi unii faţă de alţii pentru a da impuls carităţii şi faptelor bune!  Să nu părăsiţi adunarea voastră, după obiceiul unora, ci să vă îndemnaţi, cu atât mai mult cu cât vedeţi că se apropie ziua!' Privatizarea mântuirii este o cale greșită".

A transmite credință, speranță și caritate
Sunt trei criteriile necesare pentru a nu privatiza mântuirea: credința în Isus care ne purifică; speranța care ne face să privim la promisiuni și să mergem înainte și caritatea, adică atenția unii față de ceilalți, pentru a ne stimula reciproc în caritate și fapte bune.

"Și, când mă aflu într-o parohie, într-o comunitate – oricare ar fi aceasta – m-aș putea afla acolo pentru a privatiza mântuirea și a fi prezent doar dintr-un motiv întrucâtva social. Însă, pentru a nu o privatiza, trebuie să mă întreb pe mine însumi dacă exprim, dacă comunic credința; dacă exprim și comunic speranța, dacă exercit și comunic caritatea. Dacă într-o comunitate credincioșii nu-și vorbesc unii cu ceilalți și nu se implică unul în favoarea celuilalt exercitând aceste trei virtuți, atunci membrii acestei comunități au privatizat credința. [În acest caz] fiecare caută propria mântuire, nu mântuirea tuturor, mântuirea poporului. Iar Isus a mântuit pe fiecare, dar în cadrul unui popor, într-o Biserică".

Mici grupuri ecleziale care-i disprețuiesc pe ceilalți
Autorul Scrisorii către Evrei – a continuat Papa – oferă un sfat "practic" foarte important: "să nu părăsim adunarea noastră, după obiceiul unora". Acest lucru se întâmplă când ne aflăm într-o adunare – într-o parohie, într-un grup, și-i judecăm pe alții. Nu este aceasta calea nouă și vie pe care Domnul ne-a deschis-o, ne-a inaugurat-o"

"Îi disprețuiesc pe alții, părăsesc comunitatea totală, părăsesc poporul lui Dumnezeu; [aceștia] au privatizat mântuirea: mântuirea este pentru mine și grupul meu restrâns, dar nu pentru întreg poporul lui Dumnezeu. Iar aceasta este o greșeală foarte mare. Este vorba despre așa-numita "elită eclezială". Când în rândul poporului lui Dumnezeu se creează aceste grupuri crezând că sunt buni creștini, chiar dacă au poate bună voință, rămân mici grupuri care au privatizat mântuirea".

Dumnezeu ne mântuiește în rândul unui popor, nu a unei elite
"Dumnezeu" – a subliniat Papa la omilia Sfintei Liturghii celebrată joi dimineață în capela Casei Sfânta Marta – ne mântuiește în cadrul unui popor, nu în rândul elitelor pe care le-am constituit prin modul nostru de a înțelege credința. Iar acestea nu reprezintă haruri de la Domnul . Să ne gândim: sau eu am tendința să privatizez mântuirea pentru mine, pentru grupul meu, pentru elita mea sau nu părăsesc întreg poporul lui Dumnezeu, nu mă îndepărtez de poporul lui Dumnezeu și rămân mereu în comunitate, în familie, cu limbajul de credință, de speranță și al faptelor de caritate? Și, încheie Pontiful: "Fie ca Domnul să ne dea harul de a ne simți mereu poporul lui Dumnezeu, mântuiți personal. Acest lucru este adevărat: el ne mântuiește cu nume și prenume, dar în cadrul unui popor, nu al unui mic grup pe care mi-l alcătuiesc de unul singur".   

R.V./A.M.