Papa, la predica zilei: ”Evanghelia se vestește în sărăcie”

RV 05 feb 2015. Biserica trebuie să vestească Evanghelia ”în sărăcie” iar cel care o vestește nu trebuie să aibă ca obiectiv decât ușurarea mizeriei celor mai săraci, fără să uite că această slujire este lucrarea Duhului Sfânt și nu rodul eforturilor noastre.

La predica Sfintei Liturghii celebrată joi dimineață în capela Casei Sf. Marta din Vatican, papa Francisc a prezentat o amplă meditație despre Evanghelia zilei, în care Isus i-a trimis în misiune pe cei doisprezece, doi câte doi, şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. El le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag. Nici pâine, nici desagă, nici bani la cingătoare, dar încălţaţi cu sandale și nu cu două tunici. Ei au plecat – subliniază evanghelistul Marcu (6,7-13) – şi au predicat ca oamenii să se convertească. Cei doisprezece discipoli scoteau mulţi diavoli, ungeau cu untdelemn mulţi bolnavi şi-i vindecau.

Atenția Sfântului Părinte a fost atrasă de descrierea pe care Isus o face despre stilul pe care trebuie să-l asume cei trimiși în mijlocul oamenilor: persoane care să fie lipsite de fală lumească, pentru că Evanghelia ”trebuie să fie anunțată în sărăcie”, pentru că ”mântuirea nu este o teologie a prosperității”, ci ”vestea cea bună” a eliberării omului din orice formă de asuprire:
• ”Aceasta este misiunea Bisericii, să vindece, să se îngrijească de cei bolnavi. Uneori am spus că Biserica este ca un spital de campanie. E adevărat: câți răniți sunt, câți răniți! Câtă lume care are nevoie ca rănile să fie vindecate! Aceasta este misiunea Bisericii: să vindece rănile inimii, să deschidă uși, să elibereze, să spună că Dumnezeu e bun, că Dumnezeu le iartă pe toate, că Dumnezeu e Tată, că Dumnezeu e blând, că Dumnezeu ne așteaptă mereu”.

Când vestitorii Evangheliei se abat de la esențialul acestei vestiri, se expun la riscul de a trece cu vederea misiunea Bisericii, și de aceea efortul depus pentru ușurarea diferitelor forme de mizerie își pierde singurul conținut care contează, acela de a-l duce pe Cristos la cei săraci, la cei orbi, la cei închiși:
• ”E adevărat, noi avem nevoie de ajutor și trebuie să facem organizații care să ne ajute în această privință. Acest lucru trebuie făcut pentru că Domnul ne oferă darurile necesare. Dar când uităm această misiune, uităm sărăcia, uităm zelul apostolic și ne punem speranța în aceste mijloace, Biserica alunecă ușor într-un ONG și devine o organizație frumoasă. Puternică, dar nu evanghelică, pentru că îi lipsește acest spirit, această sărăcie, acea putere de vindecare”.

Discipolii se întorc fericiți din misiunea lor, notează evanghelistul mai departe, iar papa Francisc subliniază că Isus îi ia cu sine și îi duce să se odihnească. Dar mai este ceva:
• ”(Isus) nu le spune discipolilor: «Sunteți mari, la următoarea ieșire organizați-vă mai bine» ci doar atât: «Când ați făcut tot ceea ce trebuia, să spuneți: suntem slujitori inutili». Iată cine este apostolul. Și care ar fi cea mai frumoasă laudă pentru un apostol? Aceea în care se spune despre el: «A lucrat pentru Împărăția lui Dumnezeu, a fost un lucrător al Împărăției». Aceasta este lauda cea mai mare, pentru că merge pe calea urmată de Isus în vestirea Evangheliei: merge să vindece, să păstreze, să proclame Vestea cea bună și anul de har, să facă astfel încât poporul să-l regăsească pe Dumnezeu Tatăl, să facă pace în inima oamenilor”.

(rv – A. Dancă)