Papa Francisc la exerciții spirituale: ”Dreptate și mijlocire”

RV 26 feb 2015. În cea de a cincea zi de exerciții spirituale pentru papa Francisc și Curia Romană, joi, 26 februarie, predicatorul a continuat seria meditațiilor biblice despre profetul Ilie cuprinse sub genericul ”Slujitori și profeți ai Dumnezeului celui viu”. Zilele de reculegere sunt găzduite de casa ”Învățătorul Divin” din Ariccia, lângă Roma, meditațiile fiind prezentate de preotul carmelit Bruno Secondin, cunoscut biblist italian și profesor de teologie spirituală la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma.

”Dreptate și mijlocire” este tema care a cuprins cele două meditații ale zilei de joi: la 9.30, ”«Nu-ți voi ceda moștenirea»: mărturisitori de dreptate și solidaritate” și, la 16.30, ”A mijloci pentru popor: profeți de fraternitate”.

Potrivit unei sinteze a meditațiilor de miercuri, publicată de cotidianul «L’Osservatore Romano», predicatorul a început cu o serie de întrebări pentru a veni în ajutorul participanților la exerciții să capteze ”lungimea de undă” a textului biblic și să lase ca lucrarea Cuvântului lui Dumnezeu să fie cât mai profundă și rodnică. ”Ce faci aici? Ce cauți? Te lași surprins de Dumnezeu? Vrei să înțelegi încotro mergi? Atunci, întoarce-te pe urmele tale!”.

După reflecțiile despre necesitatea de a recupera adevărul interior și libertatea de adeziune la propunerea lui Dumnezeu, predicatorul a deschis astfel calea către conținutul acestei propuneri. Reperele meditației au pornit de la condiția profetului Ilie care se zbate cu înfocare și furie, dar și cu o anumită doză de egocentrism, pentru a apăra legământul dintre Dumnezeu și poporul său, dar care în cele din urmă ajunge să se refugieze epuizat, învins și înfricoșat într-o peșteră de pe Muntele Horeb. După cum este scris în capitolul 19 din prima Carte a Regilor, profetul cade într-o stare de ”depresie mortală”, fiind înspăimântat, într-o fugă solitară și dezamăgit de propria-i nereușită.

O atare condiție de depresie, a remarcat predicatorul, ”nu este chiar atât de rară, nici chiar în viața unui preot. Mulți se prăbușesc, chiar și în rândul preoților”. Este nevoie, de aceea, să se acorde atenție anumitor semnale care ar putea să ducă la enorme dificultăți interioare: teama, solitudinea, impresia de a fi marginalizați și diferiți, sentimentul inutilității și dezamăgirea nereușitelor, până la actul auto-acuzării, asemenea profetului Ilie care spune că nu este mai bun decât părinții săi. Toate acestea pot insinua planificarea unei fugi, care se poate împlini pe plan fizic sau imaginar, sau repetarea obsesivă a unor gesturi și chiar dorința de a muri. Pentru a evita toate acestea, a spus pr. Secondin, este importantă asumarea unui stil de viață în care ”raportul dintre muncă, odihnă, rugăciune și relațiile sociale” să fie ”bine echilibrat”.

A recunoaște cât mai curând posibil o anumită dinamică interioară, anumite ”semnale de stres”, este de importanță fundamentală pentru găsirea acelei soluții care se prospectează în relatarea biblică prin intervenția îngerului care îi aduce întărire profetului Ilie și îl îndeamnă să pornească spre Muntele Horeb. ”Ilie – a explicat predicatorul – după ce a căzut în abis, cunoaște metamorfoza fugii înfricoșate care devine pelerinaj”. Iar noi – a întrebat pr. Secondin – când suntem apăsați de greutăți, ”știm să recunoaștem în jurul nostru mâna îngerului?”. După cum pâinea a fost sprijin pentru Ilie, ”recunoaștem în Euharistie hrana călătorului care ne însoțește pe cale?” După cum drumul l-a făcut pe Ilie să revină la rădăcinile legământului, știm și noi ”să ne întoarcem la rădăcinile” credinței noastre?

Odată ce iese la lumină adevărul despre noi și ne-am predispus să ascultăm glasul Domnului, poate să vină și mângâierea lui Dumnezeu. Este ”manifestarea tainică” pe care o simte Ilie pe Muntele Horeb, acea tăcere liniștită ca un ”murmur de briză ușoară”, care este plină de sugestii pentru meditația personală. Referindu-se la dialogul dintre Ilie și Dumnezeu, predicatorul a remarcat că profetul este caracterizat de un ego exagerat, care îl face să se considere centrul universului. În această optică, ”înfrângerea lui se poate identifica cu înfrângerea lui Dumnezeu. Dar Domnul îl lasă pe Ilie să se elibereze încet, încet, de această povară și să treacă printr-o purificare profundă, după care îl surprinde printr-o întrebare: ”Ce faci aici?” (v. 13). Dumnezeu ”se prezintă printr-o întrebare” și îl constrânge pe om să se privească înăuntru, să dea glas neliniștii sale”. În acest moment al vieții sale, Ilie este zdruncinat lăuntric. Vântul vijelios, cutremurul de pământ și focul în care profetul nu-l găsește pe Dumnezeu sunt ca ”proiecțiile stărilor lui interioare”, tipice unei persoane care crede că o lume întreagă s-a năruit pe umerii săi. Dumnezeu – a reluat predicatorul – este întotdeauna liber în fața mai marilor lumii și chiar în fața indignării lui Ilie”; eșecul lui Ilie nu-l tulbură pe Dumnezeu, care are deja un plan al său și are un popor care i-a rămas credincios. Și dacă Ilie dorea să moară pe Muntele Horeb, acolo unde a început legământul, Dumnezeu îl trimite din nou la drum, pentru un nou anotimp de slujire și profeție.

Vineri, în ultima zi de exerciții spirituale, Papa Francisc și colaboratorii săi din Curia Romană celebrează Sfânta Liturghie la 7.30. După ultima meditație a zilei, la 9.30, Pontiful și ceilalți participanți la zilele de reculegere vor reveni în Vatican.

(rv – A. Dancă)