Ziua Mondială a Tinerilor 2015: mesajul Papei Francisc

RV 26 feb 2015. A fost difuzat marți, 17 februarie 2015, Mesajul papei Francisc pentru Ziua Mondială a Tinerilor 2015 (ZMT), care se marchează în Duminica Floriilor, pe o temă luată din fericirile Evangheliei: ”Fericiți cei curați cu inima, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5,8). Vă oferim în continuare traducerea integrală a textului mesajului:

”Dragi tineri,

Continuăm pelerinajul nostru spiritual spre Cracovia, unde în luna iulie 2016 va avea loc următoarea ediție internațională a Zilei mondiale a tinerilor. Drept călăuză pentru drumul nostru am ales Fericirile evanghelice. Anul trecut am meditat despre Fericirea celor săraci în spirit, încadrată în contextul mai amplu al «Predicii de pe munte». Am descoperit împreună semnificația revoluționară a Fericirilor și rechemarea puternică a lui Isus de a ne lansa cu curaj în aventura căutării fericirii. În acest an vom reflecta despre cea de a șasea Fericire: «Fericiți cei curați cu inima căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu» (Matei 5,8).

Cuvântul fericiți apare de nouă ori în prima mare predică a lui Isus (cf Matei 5,1-12). Este ca un refren care ne amintește chemarea Domnului de a străbate împreună cu El o cale care, în ciuda tuturor provocărilor, este calea adevăratei fericiri. Da, dragi tineri, căutarea fericirii este comună tuturor persoanelor din toate timpurile și de toate vârstele. Dumnezeu a sădit în inima fiecărui om și a fiecărei femei o dorință de neșters după fericire, de plinătate. Nu simțiți că inimile voastre sunt neliniștite și în continua căutare a unui bine care să îndestuleze setea lor de infinit?”

Primele capitole ale Cărții Genezei ne prezintă splendida fericire la care suntem chemați și care constă în comuniunea perfectă cu Dumnezeu, cu alții, cu natura, cu noi înșine. Accesul liber la Dumnezeu, la intimitatea și la viziunea sa, era prezent în proiectul lui Dumnezeu privind umanitatea încă de la originile sale, făcând astfel încât lumina divină să umple de adevăr și transparență toate relațiile umane.  În această condiție de puritate originală nu existau măști, subterfugii, motive pentru a se ascunde unii de ceilalți. Totul era limpede și clar.

Când bărbatul și femeia cedează tentației și rup relația de încrezătoare comuniune cu Dumnezeu, păcatul pătrunde în istoria umanității (cfr Gen 3). Consecințele se fac simțite imediat și în relațiile cu ei înșiși, unii cu ceilalți, cu natura. Începând din acel moment, accesul direct la prezența lui Dumnezeu nu mai este posibil. Apare tendința la ascundere, bărbatul și femeia trebuind să-și acopere goliciunea. Lipsiți de lumina care provine de la vederea lui Dumnezeu, ei privesc deformat și cu miopie realitatea înconjurătoare.

Busola interioară care-i călăuzea în căutarea fericirii își pierde punctul de referință, iar dorința de putere, de a poseda, de căutare a plăcerilor cu orice preț îi duce spre prăpastia tristeții și angoasei.

În Psalmi găsim strigătul umanității către Dumnezeu, din adâncul sufletului: «"Cine ni le va arăta nouă pe cele bune?" Însemnatu-s-a peste noi lumina feței Tale, Doamne». Tatăl, în bunătatea sa infinită, răspunde acestei implorări trimițându-l pe Fiul Său. În Isus, Dumnezeu asumă un chip uman. Prin întrupare, viață, moarte și înviere, El ne eliberează de păcat și ne deschide noi orizonturi, de neînchipuit până în prezent.

”Astfel, în Cristos, dragi tineri, se găsește împlinirea autentică a viselor voastre de bunătate și fericire. Numai El poate să împlinească așteptările voastre de atâtea ori dezamăgite de falsele promisiuni mundane. Cum spunea sfântul Ioan Paul al II-lea «El este frumusețea care vă atrage atât de mult; El este cel care vă provoacă cu acea sete de radicalitate care nu vă îngăduie să vă adaptați la compromis; El este cel care vă împinge să depuneți măștile care falsifică viața; El este cel care vă citește în inimă deciziile cele mai adevărate pe care alții ar dori să le sufoce. Isus este cel care trezește în voi dorința de a face din viața voastră ceva mare» (Veghe de rugăciune la Tor Vergata, 19 august 2000; Insegnamenti XXIII/2 [2000], p. 2012)”.

2. Fericiți cei cu inima curată
Să încercăm acum să aprofundăm modul în care această fericire trece prin curăția inimii. Înainte de toate, trebuie să înțelegem semnificația biblică a cuvântului inimă. Pentru cultura ebraică, inima este centrul sentimentelor, a gândurilor și intențiilor persoanei umane. Dacă Biblia ne învață că Dumnezeu nu vede aparențele ci inima omului (cfr 1 Sam 16,7) putem spune și că – pornind de la inima noastră – reușim să-l vedem pe Dumnezeu. Acest aspect este posibil pentru că inima rezumă ființa umană în totalitatea sa, în unitatea dintre trup și suflet și în capacitatea de a iubi și de a fi iubit.  

În ceea ce privește definiția cuvântului curat, cuvântul grec folosit de evanghelistul Matei este Katharos și înseamnă în esență curat. Limpede, liber de substanțe contaminante. În Evanghelie, vedem cum Isus înlătură o anumită concepție despre puritatea rituală legată de exterioritate, care interzicea orice contact cu lucruri sau persoane, printre care leproși și străini care erau considerați ca fiind impuri. Fariseilor care, asemenea multor iudei din timpul său, nu mâncau fără spălarea rituală pe mâini, Isus spune în mod categoric: "Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată face impur, însă cele care ies din om, acelea îl fac pe om impur. Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele, adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul rău, blasfemia, îngânarea, necugetarea. Toate aceste rele ies dinăuntru și-l fac pe om impur" (Mc 7, 15. 21-22).

În ce constă așadar fericirea care se ivește dintr-o inimă curată? Începând cu lista relelor care-l fac pe om impur, enumerate de Isus, vedem că această situație privește mai ales sfera relațiilor noastre. Fiecare dintre noi trebuie să învețe să distingă ceea ce poate să-i contamineze inima, să-și formeze o conștiință dreaptă și sensibilă, în măsură să discearnă voința lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârșit (Rm 12,2). Dacă este necesară o atenție sănătoasă față de păzirea creației, față de puritatea aerului, a apei, a hranei, cu atât mai mult trebuie să păzim curăția a ceea ce avem mai de preț: inimile și relațiile noastre. Această ecologie umană ne va ajuta să respirăm aerul curat care provine de la lucrurile frumoase, de la iubirea adevărată, de la sfințenie.

Odată v-am întrebat: Unde se află comoara voastră? Pe care comoară își află odihna inima voastră? (cfr Interviu cu unii tineri din Belgia, 31 martie 2014). Da, inimile noastre se pot atașa de comori adevărate sau false, pot afla o odihnă autentică sau pot să adoarmă, să devină leneșe sau amorțite. Bunul cel mai prețios pe care-l putem avea în viață este relația noastră cu Dumnezeu. Sunteți convinși de acest lucru? Sunteți convinși de valoarea inestimabilă pe care o aveți în ochii lui Dumnezeu? Când această percepție dispare, fiind umană devine o enigmă de neînțeles, întrucât tocmai faptul de a ne ști iubiți de Dumnezeu în mod necondiționat dă sens vieții noastre. Vă amintiți conversația avută de Isus cu tânărul bogat (cfr Mc 10, 17-22). Evanghelistul Marcu observă că Domnul privindu-l l-a îndrăgit (cfr v. 21), chemându-l apoi să-l urmeze pentru aflarea adevăratei comori. Vă doresc, dragi tineri, ca această privire a lui Cristos, plină de Iubire, să vă însoțească pe parcursul întregii vieți.

Perioada tinereții este cea în care înflorește marea frumusețe afectivă prezentă în inimile voastre, dorința profundă a unei iubiri adevărate, frumoase și mărețe. Câtă forță există în această capacitate de a iubi și de a fi iubiți. Nu permiteți ca această valoare prețioasă să fie falsificată, distrusă sau deformată. Acest lucru se întâmplă când în relațiile noastre pătrunde instrumentalizarea aproapelui pentru obținerea propriilor scopuri egoiste, uneori ca pur obiect de plăcere. Inima rămâne rănită și tristă în urma acestei experiențe negative. Vă rog: nu vă fie teamă de o iubire adevărată, cea predicată nouă de Isus și conturată astfel de Sfântul Paul: "Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se mândrește. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ține cont de răul [primit]. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură. Iubirea nu încetează niciodată" (1 Cor 13, 4-8).

Îndemnându-vă să redescoperiți frumusețea vocației umane la iubire, vă sfătuiesc chiar să vă răzvrătiți împotriva răspânditei tendințe de a banaliza iubirea, mai ales când se caută reducerea acesteia doar la aspectul sexual, înlăturându-i astfel caracteristicile esențiale de frumusețe, comuniune, fidelitate și responsabilitate. Dragi tineri, «în cultura provizoriului, a relativității, mulți predică importanța "gustării" clipei spunând că nu merită să te angajezi pentru o viață întreagă făcând alegeri definitive, adică "pentru totdeauna", întrucât nu se știe ce-ți rezervă ziua de mâine. Eu în schimb vă cer să fiți revoluționari, vă cer să mergeți împotriva curentului; da, în acest caz vă cer să vă răzvrătiți împotriva acestei culturi a provizoriului care, în fond, consideră că nu sunteți în măsură să vă asumați responsabilitatea și că nu sunteți capabili să iubiți cu adevărat. Am încredere în voi tinerii și mă rog pentru voi. Aveți curajul să mergeți împotriva curentului. Și aveți totodată curajul de a fi fericiți» (Întâlnire cu voluntarii la ZMT de la Rio de Janeiro, 28 iulie 2013).

Voi, tinerii, sunteți buni exploratori! Dacă vă lansați în descoperirea minunatei comori a Bisericii, în acest domeniu veți descoperi că religia creștină nu este constituită dintr-o serie de restricții care sufocă dorințele noastre de fericire, ci într-un proiect de viață în măsură să ne încânte inimile!

3. … pentru că îl vor vedea pe Dumnezeu
În inima fiecărui bărbat și a fiecărei femei răsună continuu îndemnul Domnului: "Căutați chipul meu!" (Sal 27,8). În același timp trebuie să ne confruntăm mereu cu condiția noastră de păcătoși. După cum citim în Cartea Psalmilor: "Cine se va sui în muntele Domnului și cine va sta în locul Său cel sfânt? Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima" (Sa 24, 3-4). Însă nu trebuie să ne fie teamă și nici să ne descurajăm: în Biblie și în istoria fiecăruia dintre noi vedem că este întotdeauna Dumnezeu cel care face primul pas.  Este El cel care ne purifică astfel încât să putem fi admiși la [a sta în] prezența sa.

Când Profetul Isaia a primit chemarea de la Domnul de a vorbi în numele său s-a înspăimântat și a spus: "O, ticălosul de mine, că-mi tremură sufletul; că fiind eu un biet om și având buze necurate". (Is 6,5).  Și totuși Domnul l-a purificat, trimițându-i un înger care i-a atins buzele și i-a spus: "Iată, acesta s-a atins de buzele tale și-ți va șterge fărădelegile, iar păcatele tale le va curăți" (Is 6,7). În Noul Testament când, lângă lacul Genezaret, Isus i-a chemat pe primii discipoli și a înfăptuit miracolul pescuirii minunate, Simon Petru i-a căzut la picioare, spunându-i: "Îndepărtează-te de la mine, Doamne, căci sunt un păcătos" (Lc 5,8) Răspunsul nu se lasă așteptat: "Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni" (Lc 5,10). Și, când unul dintre discipolii lui Isus i-a cerut: "Doamne, arată-ni-l pe Tatăl și ne este de ajuns", Învățătorul i-a răspuns: "Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl" (In 14, 8-9).

Îndemnul Domnului de a-l întâlni este de aceea adresat fiecăruia dintre voi, în orice loc și în orice situație s-ar afla. Este suficient "să se ia decizia de a se lăsa întâlniți de El, de a-l căuta în fiecare zi fără încetare. Nu există motive pentru care cineva să poată crede că această invitație nu este pentru el" (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 3). Suntem cu toții păcătoși, cu nevoia de a fi purificați de către Domnul. Însă, este suficient să facem un mic pas spre Isus pentru a descoperi că El ne așteaptă mereu cu brațele deschise, în special în Sacramentul Reconcilierii, ocazie privilegiată de întâlnire cu milostivirea divină care purifică și recreează inimile noastre.

Da, dragi tineri, Domnul vrea să ne întâlnească, să se lase "văzut" de noi. "Și cum?", m-ați putea întreba. Și Sfânta Tereza de Avila, născută în Spania chiar în urmă cu 500 de ani, deja de mică le spunea părinților săi: "Vreau să-l văd pe Dumnezeu". Apoi a descoperit calea rugăciunii ca pe "un intim raport cu Cel de către care ne simțim iubiți" (Cartea vieții, 8,5). De aceea, vă întreb: voi vă rugați? Știți că puteți vorbi cu Isus, cu Tatăl, cu Duhul Sfânt așa cum se vorbește cu un prieten! Încercați să faceți aceasta, cu simplitate. Veți descoperi ceea ce un sătean din Ars îi spunea Parohului devenit sfânt: când sunt în rugăciune în fața Tabernacolului, "eu îl privesc și El mă privește" (Catehismul Bisericii Catolice, 2715).

Vă îndemn încă o dată să-l întâlniți pe Domnul citind frecvent Sfânta Scriptură. Dacă nu aveți încă obișnuința, începeți cu Evangheliile. Citiți un fragment în fiecare zi. Lăsați ca Cuvântul lui Dumnezeu să vorbească inimilor voastre, să vă lumineze pașii (cfr Sal 119,105). Veți descoperi că se poate vedea Dumnezeu și în chipul fraților, în special în cei mai uitați: cei săraci, cei flămânzi, cei însetați, străini, bolnavi, închiși (cfr Mt 25,31-46). Ați făcut vreodată experiența? Dragi tineri, pentru a intra în logica Împărăției lui Dumnezeu este necesar să ne recunoaștem săraci cu cei săraci.  

Întâlnirea cu Dumnezeu în rugăciune, prin lectura Bibliei și în viața frățească vă va ajuta să-l cunoașteți mai bine pe Domnul și pe voi înșivă. Cum s-a întâmplat cu discipolii din Emaus (cfr Lc 24, 13-35) vocea lui Isus va face să ardă inimile voastre și vi se vor deschide ochii pentru a-i recunoaște prezența în propria istorie, descoperind astfel proiectul de iubire pe care Isus l-a rezervat vieții voastre.   

Unii dintre voi simt sau vor simți chemarea Domnului la căsătorie, la a-și forma o familie. Mulți cred că în zilele noastre o astfel de vocație este "învechită", dar nu este adevărat! Tocmai din acest motiv, întreaga comunitate eclezială trăiește o perioadă specială de reflecție asupra vocației și misiunii familiei în Biserică și în lumea contemporană. În plus, vă îndemn să luați în considerație chemarea la viața consacrată sau la preoție. Cât este de frumos să vezi tineri care îmbrățișează vocația de a se dărui pe deplin lui Cristos și slujirii Bisericii sale! Întrebați-vă cu inimă pură și nu vă fie teamă de ceea ce vă cere Domnul" Pornind de la "Da"-ul vostru la chemarea Domnului veți deveni noi semințe de speranță în Biserică și în societate: voința lui Dumnezeu este fericirea noastră!

4. În drum spre Cracovia
«Fericiți cei curați cu inima, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu» (Mt 5,8). Dragi tineri, după cum vedeți, această Fericire atinge îndeaproape existența voastră și este o garanție a fericirii voastre. De aceea, vă repet încă o dată: aveți curajul de a fi fericiți!

Ziua Mondială a Tinerilor din acest an conduce la ultima etapă a drumului de pregătire spre următoarea mare întâlnire mondială a tinerilor de la Cracovia, în 2016. În urmă cu exact 30 de ani sfântul Ioan Paul al II-lea a înființat în Biserică Zilele mondiale ale tinerilor. Acest pelerinaj al tinerilor pe diverse continente sub conducerea Succesorului lui Petru a fost cu adevărat o inițiativă providențială și profetică. Să-i mulțumim împreună Domnului pentru roadele prețioase pe care le-a adus în viața atâtor tineri de pe întreaga planetă! Câte descoperiri importante, mai ales pe cea a lui Cristos - Calea, Adevărul și Viața - și pe cea a Bisericii ca familie mare și primitoare! Câte schimbări de viață, câte alegeri vocaționale au izvorât din aceste adunări! Sfântul Pontif, patronul ceresc al ZMT, să mijlocească pentru pelerinajul nostru spre Cracovia sa! Iar privirea de mamă a Fericitei Fecioare Maria, cea plină de har, cea toată frumoasă și toată curată, să ne însoțească pe acest drum!”.

Din Vatican, 31 ianuarie 2015,Comemorarea Sf. Ioan Bosco
 

(rv – A. Mărtinaș și A. Dancă)