2015-02-27 14:03:00

Papa Francisc a încheiat Exercițiile spirituale


RV 27 feb 2015. Papa Francisc și colaboratorii săi din Curia Romană au revenit vineri în Vatican după încheierea Exercițiilor spirituale, practică de reculegere și înnoire interioară în lumina Cuvântului lui Dumnezeu.

Perioada de exerciții spirituale pentru Sfântul Părinte, găzduită la Casa de reculegere ”Învățătorul Divin” din Ariccia, în afara Romei, a început duminică, 22 februarie, meditațiile biblice fiind oferite de preotul carmelit italian Bruno Secondin. Predicatorul a oferit participanților o lectură pastorală a vieții și misiunii profetului Ilie, cuprinsă sub genericul ”Slujitori și profeți ai Dumnezeului celui viu”.

La încheierea Exercițiilor spirituale, papa Francisc a revenit în Vatican, nu înainte de a-i mulțumi pentru meditații pr. Bruno Secondin, cunoscut biblist italian și profesor de teologie spirituală: 
• ”În numele tuturor și al meu – a spus Pontiful în scurtul său discurs – vreau să vă mulțumesc, părinte, pentru munca Dumneavoastră de exerciții în mijlocul nostru. Nu e ușor să dai exerciții preoților, suntem cu toții un pic complicați, dar Dumneavoastră ați reușit să semănați. Domnul să facă să crească semințele pe care le-ați dat pentru noi. Îmi doresc și vă doresc tuturor să plecăm de aici cu o bucată din mantia lui Ilie, pe care să o ducem în mână și în inimă. Vă mulțumesc, părinte!”.

Sfântul Părinte a făcut referință la episodul comentat pe larg de predicatorul Exercițiilor privind ”mantaua lui Ilie” pe care profetul Elizeu, în momentul înălțării la cer a învățătorului său, o primește ca semn că va avea asupra lui două treimi din duhul lui Ilie (2 Rg 2,1-13).

La meditațiile din zilele precedente, potrivit unei sinteze publicată de cotidianul «L’Osservatore Romano», predicatorul a prezentat alte momente cheie din viața profetului Ilie. Unul dintre acestea se referă la vizita profetului la văduva din Sarepta Sidonului ( 1 Rg 17,2-24), alăturat episodului în care Eliseu îl învie pe fiul unei femei din Șunem (2 Rg 4,25-37), pentru a îndemna participanții să se lase surprinși de Dumnezeu. Contextul sugerat de paginile biblice i-a oferit predicatorului posibilitatae să sublinieze un aspect fundamental din viața de credință, și anume faptul că ”cei săraci ne evanghelizează”. Văduva săracă din Sarepta Sidonului, care îl găzduiește pe profetul Ilie deși nu avea în casă decât un pumn de făină și un strop de ulei, devine ocazie prielnică de creștere interioară pentru profetul lui Dumnezeu. Ilie, a subliniat predicatorul, ”era colțuros, agresiv”. Chiar Părinții Bisericii, comentând aceste pagini biblice, sugerează faptul că ”Dumnezeu caută să-l îndrepte pe Ilie ca să se îmblânzească”. Și profetul este trimis la Sarepta unde primește o adevărată lecție de viață de la o femeie văduvă: sărăcia și moartea înfruntate cu demnitate. Dacă la început, prin minunea hranei care nu se termină, profetul se prezintă într-o postură impunătoare, de vindecător, moartea fiului văduvei îl constrânge să intre într-o nouă dimensiune: se simte neputincios și nu-i mai rămâne de făcut decât să-l cheme în ajutor pe Dumnezeu, să-și pună încrederea în El, să recunoască faptul că are doar puterea de a-și manifesta îndoielile sale și să cheme ajutor. Și doar atunci, în fața gesturilor sale de blândețe prin care recunoaște slăbiciunea sa, văduva vede în profet un alt chip al lui Dumnezeu, plin de compasiune și milostivire, un Dumnezeu care îmbrățișează firea omenească și poartă în identitatea lui rănile noastre.

Pagina biblică trezește nenumărate întrebări pentru viața personală a fiecărui creștin: suntem capabili – a întrebat predicatorul – de întâlnirea cu cei săraci pentru a ajunge la întâlnirea cu adevărul? Sau ne este teamă să ne pierdem reputația? Știm să-i recunoaștem și să-i îmbrățișăm pe cei care au un ”copil mort” în inima lor: violențe, traume infantile, dezbinări, suferințe oribile? Cuvântul nostru se aseamănă cu vorba unui taumaturg atoateștiutor sau este un cuvânt care imploră ajutor? În fața situațiilor de durere îl trimitem înainte pe canonist, folosim bastonul sau folosim mâinile ca să îmbrățișăm?

Sunt alegeri de viață concrete, atitudini clare, asemenea celor sugerate de prima meditație de joi, 26 februarie, în care pr. Secondin a vorbit despre dreptate. Și aceasta, a spus predicatorul, pentru că ”angajarea pentru dreptate este parte integrantă din drumul nostru pe urmele lui Cristos, pentru că cei săraci nu sunt o manie populistă, ei sunt privilegiații Evangheliei”. Vorbind în această privință despre sărmanul Nabot din Izreel, care nu a vrut să cedeze familiei regale via părinților săi, predicatorul a spus că trebuie să stăm de partea lui Nabot din zilele noastre, să apărăm drepturile lui, să primim victimele, să stimulăm conștiințele, să promovăm structuri adecvate, pentru că pământul este al lui Dumnezeu, este un dar pentru viața tuturor oamenilor și nu pentru capriciile cuiva”. Scriptura, însă, propune în această privință și ”pedagogia gesturilor mici”. Dar e nevoie să începem de la noi înșine, să ne schimbăm stilul de viață și să revizuim modul de consum. ”Știm să devenim familiari în public cu cei umiliți, cu cei aruncați la marginea vieții de violență, sau ne este teamă să ne pierdem reputația pentru cauza Evangheliei?”.

(rv – A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.