2015-03-03 11:13:00

Predica papei Francisc la ”Sf. Marta”: binele, nu ipocrizia


03 mar 2015. ”Dacă unul învață să facă binele, Dumnezeu îi iartă cu generozitate orice păcat; ceea ce nu iartă este ipocrizia, sfințenia prefăcută”: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată marți dimineață în capela reședinței sale din Casa Sfânta Marta.

Pornind de la cuvântul lui Dumnezeu proclamat la Sfânta Liturghie de marți din ritul roman sau latin, papa Francisc a vorbit despre ”sfinții prefăcuți”, cei care înaintea oamenilor se ocupă mai mult să apară decât să fie, și despre ”păcătoșii sfințiți”, cei care dincolo de răul comis, învață mereu să facă binele.

Cuvintele profetului Isaia, a remarcat Sfântul Părinte la predică, sunt un imperativ și în același timp un îndemn care vine direct de la Dumnezeu: ”Încetați să faceți răul, învățați să faceți binele!” (1,16-17). Aceasta se traduce în viața practică prin apărarea orfanului și a văduvei, a celor pe care – subliniază Pontiful – nu-i mai amintește nimeni și printre care, în timpurile noastre, se află bătrânii abandonați, copiii care nu merg la școală sau cei care nu știu să facă semnul Crucii. Imperativul profetic conduce mereu la convertire:
• ”Dar cum pot să mă convertesc? «Învățați să faceți binele» - spune profetul. Convertirea! Murdăria inimii nu se îndepărtează ca o pată, ca și cum am merge la curățătorie și am ieși curați. Se îndepărtează prin faptă: făcând un alt drum, mergând pe o cale diferită de cea a răului. «Învățați să faceți binele», cu alte cuvinte, calea facerii binelui. Cum pot să fac binele? E simplu: «Căutaţi dreptatea – spune profetul - îndreptaţi-l pe opresor, faceţi dreptate orfanului şi apăraţi cauza văduvei!». Să ne amintim că în Israel cei mai săraci și nevoiași erau orfanii și văduvele: faceți-le dreptate, mergeți acolo unde se află rănile omenirii, unde este atâta durere. Făcând binele în acest fel, tu îți vei curăța inima”.

Făgăduința unei inimi curățate, adică iertată, vine de la Dumnezeu însuși, care nu ține contabilitatea păcatelor în fața celui care îl iubește concret pe aproapele său:
• ”Dacă tu faci aceasta, dacă vii pe această cale pe care eu te chem, atunci, ne spune Domnul, chiar «dacă păcatele voastre vor fi roşii ca pânza stacojie, ca zăpada le voi albi şi, dacă vor fi roşii ca purpura, vor deveni albe ca lâna» (1,18). Este o exagerare, Domnul exagerează, dar acesta este adevărul! Domnul ne dă darul iertării sale. Domnul iartă cu generozitate. Unul ar spune: «Eu te iert până aici, apoi vom vedea». Nu, Domnul iartă întotdeauna totul. Totul! Dar dacă tu vrei să fii iertat, trebuie să începi să mergi pe calea facerii binelui. Acesta este darul”.

La Evanghelia zilei, Isus vorbește mulţimilor şi discipolilor despre cărturarii şi fariseii care ”spun şi nu fac” (Matei 23,1-12). Este vorba de cei care – a remarcat Pontiful – spun lucruri bune dar fac contrarul acestora. ”Toți suntem vicleni și găsim întotdeauna o cale, care nu este cea dreaptă, pentru a apărea mai drepți decât suntem; este calea prefăcătoriei”.
• ”Ei se prefac că se întorc, dar inima lor este minciună. Sunt mincinoși. Este o minciună. Inima lor nu-i aparține Domnului, aparține satanei, părintele minciunilor. Aceasta este sfințenia prefăcută. În locul lor, Isus îi preferă de mii de ori pe cei păcătoși. De ce? Pentru că cei păcătoși spuneau adevărul despre ei înșiși. «Îndepărtează-te de mine, Doamne, căci sunt păcătos», spunea odată apostolul Petru. Unul dintre aceștia, în schimb, n-ar spune niciodată așa ceva. «Îți mulțumesc, Doamne, pentru că nu sunt păcătos, pentru că sunt drept…». În a doua săptămână a Postului – a încheiat papa Francisc – avem aceste trei cuvinte la care să ne gândim și să medităm: îndemnul la convertire, darul pe care Domnul ni-l va dărui, și anume, marea iertare, și capcana de a ne preface că ne convertim, dar de fapt mergem pe calea ipocriziei”.

(rv – A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.