Dumnezeu face din piatra aruncată de zidari piatra unghiulară: omilia Papei

1 iunie 2015. De prea multe ori i-am spus lui Isus să plece, nereușind să-l recunoaștem într-un faliment. Însă, victoria iubirii lui Dumnezeu pentru om se manifestă tocmai în aparentul faliment al Crucii Fiului său, după cum istorisește parabola viticultorilor ucigași, comentată de Papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii, celebrată luni dimineață în capela Casei Sfânta Marta din Vatican.

O piatră aruncată de zidari devine fundament; un instrument de osândă și moarte care pare să fie sfârșitul unei istorii pline de speranță se prezintă în schimb ca fiind începutul mântuirii lumii. Dumnezeu edifică pe slăbiciune, însă dacă cineva începe să citească paginile istoriei de iubire dintre Dumnezeu și poporul său pare să se afle în fața prăbușirii visului legat de Dumnezeu. Parabola viticultorului ucigaș, prezintă istoria unui om care "a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca să primească de la viticultori din roadele viei. Dar ei, prinzându-l, l-au bătut şi l-au trimis cu mâinile goale. Din nou a trimis un alt servitor la ei, dar ei i-au spart capul şi l-au necinstit.  A trimis un altul, dar pe acela l-au ucis; apoi mulţi alţii, dar pe unii i-au bătut, pe alţii i-au ucis. Mai avea încă unul, pe fiul său iubit; în cele din urmă, l-a trimis pe acesta la ei, zicându-şi: «De fiul meu se vor ruşina». Însă viticultorii aceia şi-au spus între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem şi moştenirea va fi a noastră!»  Şi, prinzându-l, l-au ucis şi l-au aruncat afară din vie". La prima vedere, fragmentul biblic sugerează un faliment, Papa explicând însă că tocmai din acele morți prinde viață totul.

"Profeții, oamenii lui Dumnezeu care au vorbit poporului dar care nu au fost ascultați, ci au fost înlăturați, vor reprezenta slava lui Dumnezeu. Fiul [stăpânului viei], cel din urmă trimis la lucrători, cel care a fost eliminat complet – prins, ucis și aruncat afară din vie – a devenit piatră unghiulară. Această istorie, care începe cu un vis de iubire, și care pare să fie o istorie de iubire, dar care sfârșește apoi într-o situație de faliment, se încheie cu marea iubire a lui Dumnezeu care a scos la iveală mântuirea din ceea ce pentru unii era de ceva de aruncat; din Fiul de care unii s-au debarasat a scos la iveală salvarea tuturor".

Să nu uităm Crucea
În acest moment, logica falimentului se răstoarnă, a explicat Papa amintind cum Isus le-a spus acest lucru capilor poporului, citând Scriptura care spune: "piatra pe care au aruncat-o constructorii a devenit piatra unghiulară; Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri. Pontiful a vorbit și despre plângerile din partea lui Dumnezeu, care suferă atunci când poporul "nu vrea să-i dea ascultare Domnului, pentru că vrea să devină el însuși Dumnezeu".

"Calea salvării noastre este una a falimentelor. Chiar și ultimul parcurs, cel al crucii, a fost unul al scandalului. Dar tocmai acolo a învins iubirea, printr-o istorie care începe printr-un vis de iubire,  continuă cu o istorie de falimente și sfârșește prin victoria iubirii, în crucea lui Isus. Dacă fiecare dintre noi își face un examen de conștiință vedem cum, de multe ori, și noi i-am alungat pe profeți, l-am alungat și pe Isus spunându-i 'Pleacă!" și, ori de câte ori a voit să ne salveze, noi am considerat că suntem îndreptățiți, că aveam dreptate".

Memoria acelei semințe de iubire
Să nu uităm niciodată că iubirea lui Dumnezeu față de poporul său se manifestă în moartea pe Cruce a Fiului preaiubit:
"Ne va face bine memoriei, amintirea acestei istorii de iubire care pare un faliment dar care, până la urmă învinge. Este istoria unui memorial despre istoria vieții, despre parcursul de creștere a acelei  semințe de iubire pe care Dumnezeu a semănat-o în noi, alegând să facem ceea ce a făcut Isus în numele nostru: s-a smerit.

R.V./A.M.