Predica papei Francisc: mântuirea nu vine de la bogății

RV 11 iun 2015. ”Drum, slujire și gratuitate”, este trinomul în jurul căruia papa Francisc a vorbit la predica Sfintei Liturghii celebrată joi, comemorarea Sfântului Barnaba în calendarul roman sau latin, în capela reședinței din ”Casa Sfânta Marta”. Pontiful a subliniat că un discipol este chemat să înainteze pe cale pentru a sluji și a vesti gratuit Evanghelia, învingând ispita potrivit căreia ”mântuirea vine din bogății”.

Vorbind despre pagina Evangheliei, proclamată joi în ritul roman sau latin, în care Isus îi trimite pe cei 72 de ucenici să predice Vestea cea bună, papa a remarcat că Isus îi trimite să facă un drum care nu este o plimbare, dar îi trimite ca purtători ai unui mesaj: să vestească Evanghelia, să iasă pentru a duce mântuirea. Evanghelia mântuirii este îndatorirea pe care Isus o dă discipolilor săi. ”Dacă un discipol rămâne pe loc și nu iese, nu pornește la drum, nu dă celorlalți ceea ce a primit la Botez, nu este un adevărat discipol al lui Isus: îi lipsește suflul misionar, îi lipsește capacitatea de ieșire pentru a duce altora binele primit”. Dar mai înainte de a-și pune pașii în mișcare, un discipol care pornește în misiune trebuie să pornească la drum cu inima:
• «Parcursul discipolului lui Isus este să meargă mai departe pentru a duce această veste bună. Dar există și un alt parcurs al discipolului lui Isus: parcursul interior, parcursul pe care trebuie să-l facă înăuntrul său, parcursul discipolului care îl caută pe Domnul zi de zi în rugăciune, în meditație. Discipolul trebuie să facă și acest drum, pentru că dacă nu-l caută întotdeauna pe Dumnezeu, Evanghelia pe care o duce la ceilalți va fi o Evanghelie fără vlagă, apoasă, fără putere».

”Acest parcurs dublu – a continuat Papa – este drumul dublu pe care Isus a vrut să-l încredințeze discipolilor săi”. Dar drumul discipolului este marcat mai presus de toate de atitudinea slujirii. ”Un discipol care nu-i slujește pe ceilalți nu este creștin”. ”Ucenicul trebuie să facă ceea ce Isus a predicat în cele două coloane ale creștinismului: Fericirile și protocolul, pentru a spune astfel, pe baza căruia noi vom fi judecați, capitolul 25 al evangheliei după Sf. Matei. Aceste două coloane ”sunt cadrul specific al slujirii evanghelice”.
• «Dacă un discipol nu merge pe cale ca să slujească, nu este de folos să meargă. Dacă viața lui nu este pentru slujire, nu folosește pentru a trăi, ca creștin. Și aici se află ispita egoismului, prin care unul spune: ”Da, eu sunt creștin, în ce mă privește sunt liniștit, merg la spovadă, merg la Liturghie, țin poruncile”. Dar – a reluat papa Francisc – unde este slujirea ta? Slujirea față de ceilalți, slujirea lui Isus în cel bolnav, în cel aflat la închisoare, în cel flămând și gol? Ceea ce Isus ne-a spus că trebuie să facem pentru El, aici este: slujirea lui Cristos în ceilalți».

Al treilea cuvânt cheie care răsună în Evanghelia zilei este gratuitatea: ”în dar ați primit, în dar să dați”, spune Isus ucenicilor săi (Mt 10,8). Drumul slujirii este poartă spiritul gratuității ”pentru că noi am primit mântuirea gratuit, este har. Nimeni dintre noi nu a cumpărat mântuirea, nimeni dintre noi nu a meritat-o. Este harul curat al Tatălui în Isus Cristos, în jertfa lui Isus Cristos”.
• «Este trist când se află creștini care uită de aceste cuvinte ale lui Isus: „în dar ați primit, în dar să dați”. Este trist când vezi comunități creștine, parohii, congregații religioase, dieceze, care au uitat de gratuitate, pentru că dincolo și în spatele acestei uitări se află înșelăciunea potrivit căreia mântuirea provine de la bogății, de la puterea umană».

Drumul, slujirea, gratuitatea. Aceste trei cuvinte cuprind misiunea discipolului cu adevărat creștin: ”drumul, ca o trimitere pentru a vesti” Evanghelia; ”slujirea”: viața creștinului nu este pentru el însuși, este pentru ceilalți, cum a fost viața lui Isus; în fine, ”gratuitatea”: speranța noastră este în Isus Cristos care ne trimite astfel o speranță care nu dezamăgește niciodată. Dar, a fost îndemnul final al Papei la predica Sfintei Liturghii, ”când speranța este pusă în propria comoditate a drumului sau în egoismul de a căuta lucrurile pentru sine și nu pentru a-i sluji pe ceilalți sau când speranța este pusă în bogății sau în micile certitudini lumești, toate acestea se prăbușesc. Domnul însuși le face să se prăbușească”.

(rv – A. Gisotti – A. Dancă)