”Păstrați-vă libertatea inimii!”: predica papei Francisc

RV 15 iun 2015. Creștinul trebuie să învețe să-și păzească inima de ”patimi” și de ”zgomotele păgâne” ca să fie atent și să primească în orice clipă harul lui Dumnezeu: este îndemnul papei Francisc de la predica Sfintei Liturghii celebrată luni dimineață în capela casei Sf. Marta din Vatican.

Comentând lecturile biblice ale zilei (2Cor 6,1-10 și Mt 5,38-42) Sfântul Părinte a remarcat că există un moment potrivit pentru a primi de la Dumnezeu darul gratuit al harului iar acel moment este ”acum”. Creștinul trebuie să fie conștient de aceasta și să aibă inima mereu gata pentru primirea acestui dar, o inimă eliberată de ”zgomotul lumesc” care, în cele din urmă, este ”zgomotul diavolului”.

Din Scrisoarea a doua către Corinteni a Sfântului apostol Paul, Pontiful a scos în evidență îndemnul de a nu primi în zadar harul lui Dumnezeu, care, subliniază apostolul, se manifestă ”acum”. Aceasta înseamnă, continuă Sfântul Părinte, că ”Domnul ne acordă harul său în orice timp” și că ”darul său este gratuit”. Să-l primim la rândul nostru, a îndemnat papa Francisc, fiind atenți și la celelalte observații ale Sfântului Paul, care spune: ”Noi nu dăm nimănui nicio ocazie de poticnire ca să nu fie defăimată slujirea noastră” (v.3).
• «Este poticnirea dată de creștinul care se declară creștin, merge la biserică și la Sfânta Liturghie duminicală dar apoi nu trăiește ca creștin, trăiește ca mundan sau păgân. Și când o persoană este astfel, scandalizează. De câte ori nu am auzit în cartierele noastre sau la magazin: ”Cutare sau cutare merge duminica la Liturghie dar apoi face asta și asta”. Lumea se scandalizează. La aceasta se referă apostolul Paul când spune: ”să nu primiți harul lui Dumnezeu în zadar…”. Dar cum trebuie să-l primim? Mai întâi de toate, [trebuie primit] la ”momentul potrivit”. Noi trebuie să fim atenți ca să înțelegem timpul lui Dumnezeu, timpul în care Dumnezeu trece pe la inima noastră».

Creștinul, a spus mai departe papa Francisc, ajunge la pragul acestei atenții dacă se pune în condiția de ”a-și păzi inima”, ”îndepărtând orice zgomot care nu vine de la Domnul”, îndepărtând ”lucrurile care ne iau pacea”. O inimă eliberată de ”patimi”, de acele patimi pe care în pagina Evangheliei Isus le cuprinde în expresia ”ochi pentru ochi” și răstoarnă perspectiva prin îndemnul de ”a întoarce și celălalt obraz” și de a face două mii de pași împreună cu cel care te constrânge să faci o mie (vv. 40-41).
• «A fi liber de patimi și a avea o inimă smerită, o inimă blândă. Inima este păstrată de smerenie, de blândețe, niciodată de lupte și războaie. Nu, acestea sunt zgomote: e zgomotul mundan, zgomotul păgân sau zgomotul diavolului. Inima în pace. ”A nu da nimănui nicio ocazie de poticnire ca să nu fie defăimată slujirea noastră”, spune apostolul Paul, dar se referă și la slujirea mărturiei creștine, ca să nu fie defăimată».

A-și păzi inima pentru ca creștinul să fie al lui Dumnezeu în orice situație sau, altfel spus, cum menționează Sfântul Paul, ”în necazuri, în nevoi şi strâmtorări, în bătăi, în închisori şi în răscoale, în osteneli, în vegheri şi în posturi” (vv. 4-5).
• «Dar este vorba de lucruri neplăcute – ar spune cineva – iar eu trebuie să-mi păzesc inima în acest fel ca să primesc gratuitatea și harul lui Dumnezeu? Da, a răspuns Pontiful. Și cum trebuie să o fac? O spune Sfântul Paul: prin curăţie, prin cunoaştere, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul sfințeniei (v. 6). Prin smerenie, bunăvoință și îndelunga răbdare, care privește numai la Dumnezeu și are inima deschisă față de Domnul care trece».

(rv – A. De Carolis – A. Dancă)