Torino. Papa Francisc, primul Pontif la un templu valdez

RV 22 iunie 2015. În cadrul pelerinajului său la Torino, papa Francisc a vizitat luni dimineaţă, 22 iunie, templul valdez Victor Emanuel (Vittorio Emanuele), o vizită ecumenică fără precedent în istoria Succesorilor la Scaunul lui Petru. 

Papa a început discursul său amintindu-şi de întâlnirile pe care le avea cu prietenii Bisericii evanghelice valdeze din Rio de Plata, pe vremea când era arhiepiscop de Buenos Aires, întâlniri la care a apreciat foarte mult spiritualitatea şi credinţa valdeză şi de la care, a spus el, a avut foarte multe de învăţat.

În cadrul primei vizite oficiale la un templu valdez, papa Francisc a vorbit despre roadele mişcării ecumenice adunate în ultimii ani. În primul rând, fraternitatea, care, spune el „îi uneşte pe toţi cei care cred în Isus Cristos şi au fost botezaţi în numele său”.

• „Această legătură nu se bazează pe criterii pur umane, ci pe comuniunea experienţei creştine, adică: întâlnirea cu iubirea lui Dumnezeu care se revelează nouă în Isus Cristos, şi acţiunea transformatoare a Duhului Sfânt care ne însoţeşte pe drumul vieţii”.

Descoperirea acestei fraternităţi, a subliniat Pontiful, ne „permite să înţelegem legătura profundă care ne uneşte deja, în ciuda tuturor diferenţelor care ne separă”:

• „Este vorba de o comuniune în creştere, pe calea unităţii. Unitatea se face doar păşind împreună, prin: rugăciune, convertire personală şi comunitară. Aceasta, cu ajutorul teologilor şi noi sperăm, cu ajutorul Duhului Sfânt, să poată deveni comuniune deplină şi vizibilă, în adevăr şi caritate”.

Unitatea, fruct al Duhului Sfânt nu înseamnă uniformitate – a subliniat Papa: „fraţii au aceeaşi origine, dar nu sunt identici între ei”. Privind în istorie la momentele violente trăite în numele credinţei, care „nu pot decât să întristeze”, Papa a cerut iertare în numele bisericii Catolice comunităţii valdeze:

• „Vă cer iertare pentru atitudinea şi comportamentele necreştine, ba chiar inumane, pe care le-am avut pe parcursul istoriei împotriva voastră. În numele Domnului nostru Isus Cristos, iertaţi-ne”.

Recunoscător lui Dumnezeu, care iartă neîncetat, Pontiful şi-a exprimat satisfacţia relaţiei  din prezent între catolici şi valdezi, bazată pe „respectul reciproc şi caritatea fraternă”. Aceasta s-a oglindit în ultima perioadă prin diferite iniţiative comune: publicarea unei traduceri interconfesionale a Sfintei Scripturi, acordul pastoral privind căsătoria dintre catolici şi valdezi sau recentul apel comun de sprijin al femeilor împotriva violenţei. Un gest fratern amintit de papa Francisc a fost cel din Săptămâna Sfânta din acest, când biserica valdeză din Pinerolo (Dieceza de Torino) a oferit catolicilor vinul pentru celebrarea Paştelui, iar catolicii au oferit fraţilor valdezi pâinea pentru Coena Domini. Un gest prin care «s-a gustat unitatea»:

• „Încurajaţi de aceşti paşi, suntem chemaţi să continuăm calea aceasta împreună. Un cadru comun în care se deschid foarte multe posibilităţi este cel al evanghelizării.  Conştienţi că Domnul ne-a precedat şi întotdeauna ne precede în iubire (Cfr In 4, 10), să ieşim în întâmpinarea bărbaţilor şi femeilor de astăzi, care uneori par atât de indiferenţi, pentru a le transmite lor Evanghelia, adică «frumuseţea iubirii salvatoare a lui Dumnezeu manifestată în Isus Cristos, mort şi înviat» (Evangelii gaudium, 36)”.

Un alt cadru de comuniune indicat de papa Francisc la Tempul valdez din Torino este cel al serviciului adus oamenilor care suferă, bolnavilor şi imigranţilor. Migraţia a fost argumentul subliniat şi de pastorul Eugenio Bernardini, responsabilul Tempului valdez de la Torino, în discursul său adresat papei Francisc.

• „Diferenţele asupra chestiunilor de natură antropologică care există între catolici şi valdezi – a mai spus papa Franisc– nu sunt o piedică în a găsi noi forme de colaborare în alte arii. Dacă păşim împreună, Domnul ne ajută să trăim acea comuniune care este mai puternică decât orice contrast”.

Mulţumind încă o dată pentru primirea avută la templul Victor Emanuel, papa Francisc şi-a exprimat la final speranţa ca această vizită să fie ocazie de confirmare a unui „nou mod de a fi unii cu alţii – adică – privind întâi de toate la măreţia credinţei comune şi a vieţii noastre în Cristos şi în Duhul Sfânt, şi doar apoi la diferenţele care încă subzistă”.

(rv– M. Caba)