2015-06-25 14:59:00

Icoana: fereastră deschisă spre Dumnezeu şi loc de întâlnire


RV 25 iunie 2015. Sensul icoanei este acela de a deschide o fereastră spre Dumnezeu, şi de a fi un loc de întâlnire, s-a evidenţiat în cadrul conferinţei desfăşurate pe 19 iunie 2015 la Colegiul Pontifical Pio Romeno din Roma, cu tema: „Sensul şi istoria icoanei. O artă, o carte, un apel”. La conferinţă şi-au adus contribuţia diferiţi profesori ai institutelor pontificale din Roma, printre care Germano Mariani, Roberto Bertachini, Giovanna Muzj, psihiatrul Michele Bianchi şi scriitoarea Delfina Ducci, moderatoare a întâlnirii. Conferinţa a fost de asemenea prilej al unei vizite ghidate a iconostasului bisericii Colegiului, care a marcat contribuţia artistului rus Grigore Maltzeff.

Întâlnirea de studiu a fost deschisă de  episcopul greco-catolic de Oradea, PS Virgil Bercea aflat în Cetatea Eternă, căreia i-a a adus culoarea icoanelor greco-catolice «de acasă», unde spre exemplu, cel mai mare iconostas din România se află prezent în Catedrala greco-catolică „Sf. Treime” din Blaj, datând din anul 1750:

• „Sensul profund al icoanei, a spus PS Bercea în legătură cu tema întâlnirii, este acela de a-l deschide în întregime pe om către Dumnezeu: inimă, suflet şi minte, icoana devenind astfel o fereastră către absolut”. Invitând publicul italian să viziteze „Grădina Maicii Domnului” înflorită de frumoasele icoane bizantine, episcopul a menţionat contribuţia adusă în ţara noastră de diferiţi artişti iconografi catolici, „unii chiar inovativi”, a spus el. Printre aceştia, numele artistului greco-catolic Octavian Smigelschi, care a realizat pictura Catedrala mitropolitană ortodoxă din Sibiu, cu mai bine de un secol în urmă.

Pr. Gabriel Buboi, gazdă a întâlnirii şi rector al Colegiului Pio Romeno, a vorbit despre importanţa icoanelor şi dimensiunea experimentală a acestora:  [icoanele sunt] „loc al ospitalităţii luminii divine”, „miracole” şi „locuri de întâlnire”. Expresia folosită deseori de papa Francisc, «locul de întâlnire» este „o scară cerească”, spune părintele rector, subliniind că lumina, unul dintre elementele esențiale care alcătuiesc icoana, este şi reprezentarea luminii dumnezeieşti transpusă pe pământ:

•„Întreaga icoană este plină lumină, care nu face umbre pentru că este lumina lui Dumnezeu care se reflectă în icoană”.

În cadrul aceleiaşi contribuţii, nu a lipsit aportul adus de istoricul român al religiilor Mircea Eliade pentru care „religia creştină este legată de o revelaţie istorică: doar o manifestaţie a lui Dumnezeu în timp poate oferi creştinului validitatea imaginilor şi a simbolurilor” (Cfr. M. Eliade, Imagini şi simboluri, Humanitas).

S-a făcut referinţă şi la cardinalul Tomáš Špidlík, care mărturisea experienţa filosofului rus Ivan Kireyevsky asupra esenţei icoanei şi felul în care acesta a înţeles întâlnirea dintre Dumnezeu şi om, pe «bucata de lemn sărutat cu devoţiune»:

• „Mă aflam într-o zi la Sanctuar(…) unde multe femei şi la pacienţi în vârstă cădeau în genunchi, făceau semnul Crucii şi se închinau. M-am uitat cu încredere la sfinți și la Maica lui Dumnezeu şi încetul cu încetul, mi s-a dezvăluit misterul puterii sale miraculoase. Acolo nu era de fapt doar bucata de lemn – scria filosoful rus. De-a lungul secolelor icoana absorbea spiritul revărsat din inimile rănite și rugăciunile oamenilor triști și nefericiți. S-a îmbibat cu o putere care acum iese din ea. A devenit un organ viu, o întâlnire între Creator și oameni(...) Am căzut în genunchi și m-am rugat cu evlavie”.

Aşadar, a concluzionat părintele Buboi, icoana este un loc de întâlnire tocmai pentru că pe icoană se împletesc două dimensiuni: „impulsul omului faţă de Dumnezeu, dar, în același timp, coborârea Sa către noi. Potrivit aceluiaşi Tomáš Špidlík, icoana este una din formele de întâlnire dintre Dumnezeu și om, a harului cu natura, a eternităţii cu timpul”.

Printre celelalte intervenţii o contribuţie specială pentru Colegiul Pio Romeno a avut-o profesorul Germano Marani, profesor al multor seminarişti români la Institutul Pontifical Oriental și la Universitatea Pontificală Gregoriană. Un maestru în istoria artei ruse, prof. Marani a  ilustrat relațiile strânse dintre Italia și Rusia pe parcursul secolelor, unde un loc central a fost şi este Roma, descrisă ca „expresie a lumii creștine” şi „motiv de inspiraţie pentru foarte mulţi artişti ruşi”: Gogol, Brjullov, Ivanov și Leonid Rimma Brajlovskie, Gongarova, Gorki, Pasternak. Printre aceştia se  numără şi artistul Grigorie Maltzeff, care a pictat iconostasul bisericii Colegiului Pio Romeno precum şi biserica bizantină a Sfântului Antonie all’Esquilino a Colegiului Russicum din Roma.

• „Creaţia sa – spune prof. Marani – explodează într-o manifestare iconografică de mare preţ şi impact vizual: iconostas, icoane, tapiserii (…) pictorul rus, forţat să emigreze, a lăsat un spirit artistic care ajută şi astăzi poporul lui Dumnezeu să-L slăvească pe Cristos Mântuitorul”.

Grigorie Maltzeff a lăsat «ferestre către Dumnezeu» în  Colegiul Pontifical Pio romeno, prin două opere dedicate Bunei Vestire, hram al bisericii, care au fost analizate la finalul experienţei de studiu artistic şi spiritual.  

Printre concluziile îndestulatei conferinţei, redăm fragmente:

• „Nu este uşor de înţeles imaginea celui care nu este vizibil, deoarece conține multe contradicții” (preotul Marani), însă este „o contradicţie depăşită de intenţionalitatea omului, creat ca imagine a lui Dumnezeu, de a tinde către cel pe care îl vede numai cu sufletul, în plinătatea spiritului, prin intermediul rugăciunii” (profesorul Bertacchini).

(rv– M. Caba)

 








All the contents on this site are copyrighted ©.