Papa: autoritatea unui păstor vine din coerența vieții

RV 25 iun 2015. ”Lumea simte când un păstor de suflete are acea coerență care îi conferă autoritate”: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată joi, 25 iunie 2015, în capela Casei ”Sf. Marta” din Cetatea Vaticanului. Comentând lecturile biblice ale zilei (Gen 16,1-12.15-16 și Mt 7,21-29; Săptămâna a XII-a din timpul liturgic de peste an), Pontiful a vorbit despre deosebirile dintre adevărații predicatori ai Evangheliei și falșii profeți.

La predica Sfintei Liturghii papa Francisc a subliniat faptul că mulțimile îl urmau pe Isus cuprinse de uimire pentru că, după cum observă evanghelistul, El învăța ca unul care are autoritate și nu în felul cărturarilor (cf v. 28-29). De aici, remarca Sfântului Părinte potrivit căruia lumea își dă seama și știe ”când un preot, un episcop, un catehet, un creștin, are acea coerență care îi conferă autoritate”. Isus îi pune în gardă pe discipolii săi să se ferească de ”falșii profeți” și îi ajută să discearnă „unde sunt adevărații profeți și unde sunt pseudo-profeții”, ”unde sunt adevărații predicatori ai Evangheliei și unde sunt cei care predică o Evanghelie care nu este Evanghelie”.

Există trei cuvinte cheie care ajută la această lucrare de discernământ: a vorbi, a face și a asculta. Mai întâi de toate, Pontiful a preluat atenționarea lui Isus din Evanghelia zilei: ”Nu oricine îmi spune «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția cerurilor” (v. 21).
• «Aceștia vorbesc, fac, dar le lipsește o altă atitudine, care este chiar la bază, care este fundamentul vorbirii și al înfăptuirii: le lipsește ascultarea. De aceea, Isus continuă: ”Cine ascultă aceste cuvinte ale mele și le pune în practică…”. Binomul ”a vorbi și a face” nu este îndeajuns, ne înșală, de multe ori ne înșală. Isus îl schimbă și spune: binomul este altfel, ”a asculta și a face”, a pune în practică. ”Oricine ascultă aceste cuvinte ale mele și le pune în practică va fi asemenea bărbatului înțelept care și-a construit casa pe stâncă” (v. 24)».

Dimpotrivă, cel care ”ascultă cuvintele dar nu și le însușește, le lasă să treacă, sau altfel spus, nu ascultă cu luare aminte și nu le pune în practică, va fi asemenea omului care și-a construit casa pe nisip”. Iar rezultatul unei asemenea acțiuni, este știut:
• «Când Isus îndeamnă mulțimile să se ferească de falșii profeți, spune: ”după roadele lor îi veți cunoaște”. Și aici, după atitudinea lor: atâtea cuvinte, vorbesc, fac minuni, fac lucruri mărețe dar nu au inima deschisă pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu, le este teamă de tăcere și de cuvântul lui Dumnezeu, iar aceștia sunt pseudo-creștini, pseudo-păstori. E adevărat, ei fac lucruri bune, e adevărat, dar le lipsește stânca».

Ceea ce le lipsește acestora, a continuat papa Francisc, este ”stânca iubirii lui Dumnezeu, stânca Cuvântului lui Dumnezeu”. Fără această stâncă ”ei nu pot săvârși profeții, nu pot construi: se prefac numai, pentru că în cele din urmă, toate să năruie”. Ei sunt pseudo-păstori, păstori mundani, păstori sau creștini care vorbesc mult, se tem de tăcere și, probabil, chiar fac prea multe. Dar nu sunt capabili să facă din ceea ce ascultă, fac din ceea ce vorbesc, fac dintr-ale lor, nu din cele ce sunt ale lui Dumnezeu”.
• «Să ne amintim de aceste trei cuvinte. Ele sunt un semn: a face, a asculta, a vorbi. Unul care doar vorbește și face, nu este un adevărat profet, nu este un adevărat creștin, iar la sfârșit toate se vor prăbuși: nu stă pe stânca iubirii lui Dumnezeu, nu are statornicia unei stânci. Unul care știe să asculte și să facă din ceea ce ascultă, cu puterea cuvântului care vine de la celălalt, nu de la sine, acela rămâne neclintit, cu toate că este o persoană umilă, care nu pare importantă. Și câți oameni mari de acest fel se află în Biserică, episcopi mari, preoți mari, credincioși mari, care știu să asculte și din ceea ce ascultă, fac!».

Un exemplu din zilele noastre, a spus papa Francisc, este Maica Tereza din Calcutta, căreia nu-i plăcea să lungească vorba dar ”în tăcere a știut să asculte și a făcut atât de mult! Nu s-a prăbușit, nici ea, nici lucrarea ei!”. Oamenii cu adevărat mari știu să asculte și de aceea faptele lor decurg din ceea ce ascultă ”pentru că încrederea și tăria lor este stânca iubirii lui Isus Cristos”. ”Slăbiciunea lui Isus care, deși era puternic, s-a făcut slab pentru noi, ca să ne întărească, să ne însoțească la această celebrare și să ne învețe să ascultăm și să facem din ceea ce ascultăm, nu din cuvintele noastre”.

(rv – A. Gisotti – A. Dancă)