Card. Parolin despre călătoria papei Francisc în America Latină

RV 03 iul 2015. Începe duminică, 5 iulie, și se încheie luni, 13 iulie 2015, călătoria apostolică a papei Francisc în America Latină. Călătoria cuprinde trei țări – Ecuador, Bolivia și Paraguay – șapte transferuri cu avionul, douăzeci și două de discursuri și, mai ales, mii și mii de persoane care îl așteaptă cu bucurie pe pontiful de origine argentiniană.

Vizita Sfântului Părinte în America Latină, a noua călătorie internațională a pontificatului, are ca temă unificatoare bucuria de a vesti Evanghelia și se anunță a fi una încărcată cu așteptări, subliniază cardinalul secretar de Stat Pietro Parolin, intervievat de Barbara Castelli de la Centrul Vatican de Televiziune (CTV):
• «Cred că pentru a înțelege importanța acestei călătorii, care este cea mai lungă a pontificatului, trebuie să ne raportăm la înseși cuvintele papei, pronunțate în bazilica San Pietro la 12 decembrie anul trecut, cu ocazia sărbătorii Sfintei Fecioare Maria de la Guadalupe. Papa a preluat atunci una din expresiile celebre ale predecesorului său, Sfântul Ioan Paul al II-lea, care vorbind de America Latină spunea că este continentul speranței. Și explica astfel, citez cuvintele sale: ”De ce continentul speranței? Pentru că de la ea se așteaptă noi modele de dezvoltare care să conjuge tradiția creștină și progresul civil, dreptatea și echitatea cu reconcilierea, progresul științific și tehnologic cu înțelepciunea umană, suferința fecundă cu bucuria speranței”. Aceasta este, într-un anumit fel, fizionomia Americii Latine și a celor trei țări pe care Sfântul Părinte se pregătește să le viziteze».

Documentul de la Aparecida, a reluat jurnalista, cuprinde punctele centrale pe care le notăm în magisteriul papei Francisc: primatul harului, milostivirea, curajul apostolic, etc. Ce rol joacă sau poate juca această parte a lumii în Biserică și ce impuls poate oferi politicii mondiale? Răspunde cardinalul secretar de stat Pietro Parolin:
• «Într-adevăr, continentul latino-american este un continent în mișcare, unde sunt prezente transformări, schimbări la nivel cultural, la nivel economic, la nivel politic. În timpul acestor decenii s-a bucurat de o fază foarte pozitivă, care a permis multor persoane să iasă din sărăcie, să se emancipeze din mizerie și din sărăcia extremă, și să se integreze progresiv în clasa de mijloc. Pe de altă parte, există și fenomene accentuate de urbanizare, de exemplu, dacă ne gândim la marile metropole latinoamericane, și alte fenomene legate într-un fel de globalizare, care se percepe în mod evident și în această parte a lumii. Prin urmare, în fața acestor perspective care conduc și la o secularizare progresivă a societății latino-americane, chiar dacă în forme care nu pot fi omologate cu secularizarea din țările occidentale, în fața acestor noi scenarii Biserica a optat pentru calea convertirii pastorale, a ales calea angajării misionare și, în acest sens, poate deveni paradigmatică și pentru multe alte părți ale lumii. Aș spune că aceasta este contribuția și că o vedem și în magisteriul papei Francisc, în acest magisteriu care își are rădăcinile chiar în Documentul de la Aparecida și care este propus astăzi întregii Biserici universale. Iar dintr-un punct de vedere politic, aș spune că America Latină poate fi considerată un adevărat laborator, în care se caută și se experimentează noi modele de participare, forme cu un grad mai înalt de reprezentare, care să dea glas și acelor categorii de populație care până acum, probabil, nu erau ascultate îndeajuns. Iar una dintre căi este căutarea unui drum propriu spre democrație, care să țină cont de specificul acestor țări și care să conjuge participarea tuturor, așadar, pluralismul, libertățile, libertățile fundamentale și respectul pentru drepturile omului.»

***
”Documentul de la Aparecida” reprezintă rezultatul celei de a V-a Conferințe Generale a episcopilor din America Latină și Caraibe, desfășurată de la 13 la 31 mai 2007 la sanctuarul Maicii Domnului de la Aparecida, în Brazilia. Prima Conferință generală a episcopilor latino-americani a avut loc la Rio de Janeiro în 1958. Cea de a doua, la Medellin în 1968, cu participarea Fericitului Paul al VI-lea. Cea de a treia și de a patra, în 1979, la Puebla, respectiv, în 1992, la Santo Domingo, au fost prezidate de Sfântul Ioan Paul al II-lea. 

Lucrările Conferinței de la Aparecida din 2007 au fost inaugurate de papa Benedict al XVI-lea și au avut ca temă ”Discipoli și misionari ai lui Isus Cristos pentru ca în El popoarele să aibă viață. «Eu sunt calea, adevărul și viața»” (In 14,6). Episcopii reuniți – se citește în Document - și-au propus să reînnoiască comunitățile bisericești și structurile pastorale pentru a găsi medierile necesare transmiterii credinței în Cristos ca izvor al unei vieți depline și demne pentru toți oamenii, pentru ca credința, speranța și iubirea să reînnoiască existența persoanelor și să transforme culturile popoarelor.

În Ecuador, Biserica joacă un rol fundamental în formarea societății civile, constituindu-se drept conștiință critică în raport cu tot mai frecventele tentative de a mina instituția familiei și sacralitatea vieții. Care sunt dificultățile pe care le întâmpină astăzi Biserica ecuadoriană și la ce se așteaptă de la călătoria papei Francisc în America Latină?
• «Biserica în general continuă să exercite un rol profetic față de ceea ce Papa însuși definește ”colonizări ideologice”, altfel spus, aceste încercări de a impune modele, care nu doar că nu sunt potrivite cu ethos-ul și tradițiile populațiilor, dar de multe ori urmăresc chiar să le tulbure. Este vorba, într-un fel, de frontul familiei și al vieții, este frontul principal în care aceste colonizări ideologice caută să se impună. În acest context Biserica trebuie să vestească mai departe Evanghelia, care este întocmai o veste bună și pentru familie și viața umană, în această situație în care se află. Aceasta este și îndatorirea Bisericii din Ecuador. Anul trecut, în 2014, episcopii au publicat o scrisoare pastorală în care și-au propus să descrie rolul Bisericii în societate și să definească ce se înțelege printr-o laicitate sănătoasă, pentru o adevărată laicitate. Biserica cere numai posibilitatea de a-și exercita propria misiune care contribuie la binele societății, la dezbaterea democratică, la promovarea oricărei persoane umane și mai ales a grupurilor mai vulnerabile».

În Bolivia, partea a doua a călătoriei apostolice, papa Francisc va fi primit de președintele Evo Morales, cu care împărtășește diverse preocupări, de la atenția față de cei săraci, într-un context mondial dominat de puterile financiare, până la ocrotirea mediului. Va fi aceasta o ocazie de a reafirma responsabilitățile comunității internaționale?
• «Papa a spus-o deja în multe intervenții și mai ales în ultima enciclică ”Laudato si’”. Care sunt aceste îndemnuri? Este îndemnul de a salvgarda creația, această ”casă comună”, cum o numește papa Francisc; îndemnul la dreptate socială, îndemnul de a căuta din nou o pace care să respecte drepturile tuturor; îndemnul la o societate care să fie mai incluzivă în raport cu cei săraci, la combaterea formelor extreme de sărăcie pentru ca să fie recunoscută demnitatea oricărei persoane; precum și respectul față de ceea ce reprezintă identitatea culturală a fiecărei țări, împotriva acestei tendințe a globalizării de a uniformiza orice, și de a evita în același timp ca raporturile sociale să fie comercializate, ci de a rămâne cu trăsătura lor de bogăție pentru orice participant».

În fine, cea de a treia etapă a călătoriei apostolice, în Paraguay, unde papa Francisc va merge, după cum au spus episcopii locali, ca pelerin ”misionar” care însoțește poporul lui Dumnezeu pe drumul celor trei ani de evanghelizare a familiei. Așadar, familia revine în centrul atenției. Încheie cardinalul secretar de Stat Pietro Parolin:
• «În acest caz, revine chiar centralitatea familiei. Papa participă la drumul Bisericilor locale. Și de această dată, își dorește să se alăture Bisericii din Paraguay în itinerarul ei catehetic și misionar, care în acești trei ani va fi dedicat familiei. Este vorba de o familie care oglindește familia latinoamericană, care deține prin urmare foarte multe valori. De exemplu, în Paraguay familiile sunt încă durabile și cu mulți copii, este una din țările cele mai tinere la nivel mondial. Aș dori să subliniez și demersul țării, chiar la nivel constituțional, în ceea ce privește respectul vieții, de la începutul până la sfârșitul ei, dar care prezintă și multe slăbiciuni. De exemplu, familiile monoparentale, unde mama este singură și duce, practic, tot greul familiei; tema șomajului și a sub-ocupației care, evident, compromite stabilitatea și viața normală a familiei; tema drogurilor, care destabilizează multe familii. În fața acestor situații, papa Francisc vrea să fie o prezență de apropiere față de toate familiile, mai ales față de cele care suferă pentru unul din aceste motive, dar și o apropiere de încurajare, pentru a le susține să meargă înainte».

(rv – A. Dancă)