Papa în Ecuador. Sf. Liturghie la Quito

RV 07 iul 2015. Creștinii sunt chemați să înfăptuiască unitatea Bisericii și a societății, pentru că Isus nu s-a rugat pentru o elită ci pentru o mare familie în care Dumnezeu este Tatăl nostru iar noi toți suntem frați: a spus papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată marți, 7 iulie 2015, la Quito, cu participarea a peste 1,5 milioane de credincioși, în cea de a treia zi a călătoriei sale apostolice în Ecuador. Este a doua Sfântă Liturghie celebrată în aer liber în Ecuador de Pontiful de origine argentiniană, după cea de luni, 6 iulie, de la Guayaquil, cu participarea a peste un milion de persoane, în Parcul ”Los Samanes”.

”Ecuador, Ecuador, abre las puertas al Redentor!” (Ecuador, Ecuador, deschide ușile în fața Mântuitorului), cânta cu insistența unei litanii și duioșia unei rugăciuni corul care a animat Sfânta Liturghie celebrată de papa Francisc în Parcul Bicentenarului din Quito. Iar Ecuador, cel în care bate o inimă de indios, îi deschide larg ușile Sfântului Părinte, inundându-l cu flori la sosirea sa în spațiul rezervat celebrării euharistice.

Mulțimea de oameni este îndesită ca iarba celor 125 de hectare în care s-a adunat aproximativ 1,5 milioane de credincioși, de la altarul împodobit cu o sută de mii de trandafiri până la îmbulzeala care se revarsă pe străzile dimprejur. Din acest spațiu imens, papa Francisc dă glas strigătului de libertate pe care Parcul Bicentenarului o amintește și o celebrează, fiind memoria vie a celor două sute de ani de independență republicană. Dar Sfântul Părinte reînnoiește în actualitate, pentru a spune astfel, conținutul strigătului de odinioară, care nu mai este ecoul unui război și al dezbinării, Pontiful aducând în auz sunetul care poartă adierile înțelegerii și ale rugăciunii, pentru că pornește de la strigătul lui Isus care i-a cerut Tatălui ”ca toți să fie una pentru ca lumea să creadă”.
● «În acel moment, Domnul experimentează în trupul său ceea ce lumea aceasta are mai rău dar pe care o iubește, oricum, la nebunie: intrigi, neîncredere, trădare, dar nu-și ascunde freamătul, nu se ascunde, nu se plânge. Observăm și noi zi de zi că trăim într-o lume sfâșiată de războaie și violență (...) Isus ne trimite chiar în această lume care ne sfidează, cu formele ei de egoism, iar răspunsul nostru nu este acela de a ne preface că nu se întâmplă nimic, de a susține că nu avem mijloace sau că realitatea ne depășește. Răspunsul nostru este răsunetul strigătului lui Isus și acceptă harul și îndatorirea unității».

Adevărata libertate, a spus în continuare papa Francisc, nu ia naștere din forme personale de protagonism ci din capacitatea de a-l recunoaște pe celălalt, de a vindeca rănile, de a construi punți. Capacități care sunt întocmai tipice evanghelizării, ”vehicul de unitate, de aspirații, de sensibilități, de vise și chiar de anumite utopii”.
● «De aici, necesitatea de a acționa pentru incluziune la toate nivelurile - a lupta pentru incluziune la toate nivelurile! - evitând egoismul, promovând comunicarea și dialogul, sprijinind colaborarea (...) Este de neînchipuit să strălucească unitatea dacă mondenitatea spirituală ne face să stăm în război între noi, în căutarea sterilă de putere, prestigiu, plăcere sau siguranță economică. Și acestea, în dauna celor mai săraci, a celor mai marginalizați, a celor mai lipsiți de apărare, a celor care nu-și pierd demnitatea în ciuda faptului că alții lovesc în ea zi de zi».

Evanghelizarea, a reluat papa Francisc la predica Sfintei Liturghii de la Quito, nu constă în a face prozelitism. Acesta este o caricatură a evanghelizării. A vesti Evanghelia este o activitatea atât ”spre exterior”, o atragere prin mărturia noastră a celor îndepărtați, o apropiere intenționată față de ”cei care se simt judecați și condamnați a priori de cei care se simt perfecți și puri”; cât și o activitate misionară ”spre interior”, spre acel loc de intimitate cu Dumnezeu care se manifestă evanghelizatorului drept ”comuniune, comunicare, dăruire și iubire”.
● «De aceea unitatea pe care o cere Isus nu înseamnă uniformitate, ci ”armonie multiformă care atrage”. Bogăția imensă a celui diferit, a multiplului care ajunge la unitate ori de câte ori facem memoria acelei Joi Sfinte, ne îndepărtează de ispita unor propuneri ”uniciste”, care seamănă mai mult cu dictaturile, ideologiile și ”sectarismele” (...) Nu este vorba nici de o ajustare făcută după măsura noastră, în care noi suntem cei care pun condiții, alegem părțile în cauză și îi dăm de o parte pe ceilalți. Această religiozitate de elită nu este cea a lui Isus! Isus se roagă pentru ca noi să facem parte dintr-o mare familie, în care Dumnezeu este Tatăl nostru și noi toți suntem frați».

Finalul predicii pe care papa Francisc a ținut-o în capitala Ecuadorului este ritmat de cuvintele ”suntem frați”: pentru că Dumnezeu ne-a făcut fiii săi, pentru că Duhul Sfânt ne învață să spunem ”Abba, Tată”, pentru că sângele lui Cristos ne-a îndreptățit. Suntem cu toții frați, nimeni nu este exclus, subliniază cu forță papa Francisc în parcul în care vibrează mereu inima liberă a ecuadorienilor:
● «Strigătul nostru, în acest loc care aduce aminte de primul strigăt al libertății, îl actualizează pe cel al Sfântului Paul: ”Vai mie dacă nu vestesc Evanghelia!”. Este la fel de urgent și presant ca cel care exprima dorința de independență. Are o fascinație asemănătoare, are același foc care atrage. Fraților, să aveți aceleași simțăminte ale lui Isus, să fiți o mărturie de comuniune fraternă care devine strălucitoare! (...) Aceasta înseamnă a evangheliza, aceasta este revoluția noastră, pentru că credința noastră este întotdeauna revoluționară, acesta este strigătul nostru cel mai adânc și stăruitor».

Tot marți, 7 iulie, papa Francisc a avut o întâlnire cu episcopatul local înainte de Sfânta Liturghie din Parcul Bicentenarului Independenței. În cursul după amiezii, menționăm vizita și discursul la Universitatea Catolică Ecuadoriană, vizita și discursul la biserica Sfântul Francisc din Assisi pentru întâlnirea cu societatea civilă și pelerinajul în privat la icoana Maicii Domnului Îndurerate din biserica Colegiului ”Sf. Gabriel” al Părinților Iezuiți.

Diferența de opt ore între România și Ecuador ne impune să vorbim despre aceste evenimente în emisiunea următoare.

(rv – A. De Carolis – A. Dancă)