Citește articolul Mergi la meniu

Social Networks:

RSS:

Radio Vatican

Vocea Papei și a Bisericii în dialog cu lumea

alte Limba:

Papa Francisc \ Călătorii apostolice

Papa în Ecuador. Întâlnirea cu preoții și persoanele consacrate

Papa Francisc salută o fetiță ecuadoriană pe aeroportul din Quito, înainte de a pleca în Bolivia, miercuri, 8 iulie 2015, pentru cea de a doua etapă a călătoriei sale apostolice în America Latină - AFP

08/07/2015 21:52

RV 08 iul 2015. Ultima etapă a călătoriei apostolice efectuată de papa Francisc în Ecuador de la 5 la 8 iulie 2015 s-a desfășurat la sanctuarul Fecioare Maria de la El Quinche, în Quito, unde a avut loc întâlnirea cu clerul, persoanele consacrate și seminariștii. După Liturgia Cuvântului, în care a fost proclamată pagina Evangheliei după Luca despre trimiterea în misiune a discipolilor (Lc 9,1-6), Pontiful a lăsat de o parte discursul pregătit dinainte, pe care l-a înmânat responsabililor, și a preferat să vorbească liber.

În discursul oficial, papa Francisc și-a exprimat dorința de a pune la picioarele Maicii Domnului de la Quinche evenimentele acestei vizite, în special pe bătrânii și bolnavii pe care i-a întâlnit cu câteva minute înainte la casa Surorilor Carității. Adresându-se preoților, persoanelor consacrate și seminariștilor prezenți, Sfântul Părinte a subliniat că ”Domnul ne îndeamnă să acceptăm misiunea fără a pune condiții”. În acest sens, Maria este un exemplu de discipolă pentru toți cei care au primit o vocație de la Domnul. ”Răspunsul ei încrezător ”Fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38) ne amintește de cuvintele ei de la nunta din Cana: ”Faceți tot ce vă va spune”. Prin urmare, a notat papa Francisc, exemplul Maicii Domnului este un îndemn la a sluji asemenea ei.

Pontiful a scos în evidență faptul că Fecioara Maria a fost un dar al lui Dumnezeu pentru părinții ei și pentru întregul popor care aștepta mântuirea. La fel au fost în istoria sacră judecătorii, profeții și regii pe care Domnul i-a ales ca să-și arate bunătatea și milostivirea față de poporul său:
• «Ei sunt un semn al gratuității lui Dumnezeu. El este cel care i-a ales și i-a trimis. Aceasta ne eliberează de tendința de a fi autoreferențiali, ne face să înțelegem că nu ne mai aparținem, că vocația noastră ne cere să renunțăm la orice egoism, la orice căutare a câștigului material  sau a compensației afective, cum ne-a spus în Evanghelie (cf Mt 10, 5-15). Nu suntem mercenari, ci slujitori. Nu am venit ca să fim slujiți, ci ca să slujim și să o facem cu detașare deplină, fără toiag și fără desagă».

Referindu-se la tradițiile care au condus la înființarea sanctuarului marian de la El Quinche, papa a reliefat modul în care Dumnezeu se folosește de slăbiciunile noastre pentru a-și îndeplini planul său de milostivire prin mijlocirea Fecioarei Maria. Astfel, tradiția susține că Diego de Robles, la îndemnul indigenilor Lumbicí, a făcut imaginea Sfintei Fecioare nu din devoțiune, ci cu gândul la un câștig economic. Cum indigenii nu aveau cum să-l plătească, Diego a dus imaginea la Oyacachi și dat-o la schimb pe câteva scânduri de cedru. Mai mult, Diego nu a îndeplinit rugămintea acelor oameni săraci de a face un altar pentru imaginea Maicii Domnului până când, căzând de pe cal, s-a aflat în pericol și a simțit ocrotirea Fecioarei. Abia atunci s-a întors în sat și a făcut imediat piedestalul imaginii mariane.
• ”Fiecare dintre noi a făcut experiența unui Dumnezeu care vine în întâmpinarea noastră la răscruce, care ne cheamă chiar atunci când ne aflăm în condiția noastră de persoane căzute și abătute. Fie ca slava deșartă și mondenitatea să nu ne facă să uităm de unde ne-a răscumpărat Dumnezeu! Maria de la El Quinche să ne facă să coborâm din ambițiile noastre, din interesele noastre egoiste, din atențiile excesive față de noi înșine! ”Autoritatea” pe care apostolii o primesc de la Isus nu este pentru avantajul lor: darurile noastre sunt destinate să reînnoiască și să edifice Biserica. Nu refuzați să împărțiți, nu vă opuneți dăruirii, nu vă închideți în comoditate, fiți izvoare care curg cu îmbelșugare și împrospătează, mai ales pe cei asupriți de păcate, de dezamăgire și nemulțumire».

(…) Papa Francisc a subliniat responsabilitățile pastorale care au fost încredințate preoților și persoanelor consacrate, îndemnându-i ”să îngrijească, să animeze și să educe devoțiunea populară” care se poate vedea în acest sanctuar și în atâtea altele din țările latinoamericane.

În fine, remarcând că la sanctuarul ecuadorian de la El Quinche ”istoria oamenilor și istoria lui Dumnezeu s-au întâlnit în istoria unei femei, Maria”, papa Francisc a scos în evidență elementele naturale care fac parte din istoria sanctuarului: cedrii, urșii, crăpătura din stâncă unde a fost depusă mai întâi icoana Maicii lui Dumnezeu, păsările care înconjurau locul și florile care împodobesc peisajul.
• «Originile acestei devoțiuni ne duc în timpuri când era mai simplă ”armonia senină cu creația (…) pentru a-l contempla pe Creator, care trăiește printre noi și în ceea ce ne înconjoară (enc. Laudato si’, 225), dar care se revelează în lumea creată, în Fiul său iubit, în Euharistia care permite creștinilor să se simtă mădulare vii ale Bisericii și să participe activ la misiunea ei (cf Documentul de la Aparecida, 264), în Maica noastră de la El Quinche, care de aici a însoțit zorile primei vestiri a credinței în rândul popoarelor indigene. Ei îi încredințăm vocația noastră: să facă din fiecare dintre noi un dar pentru poporul nostru, să ne dea statornicie în efortul și entuziasmul de a ieși ca să ducem Evanghelia Fiului ei, Isus – uniți cu păstorii noștri – până la frontiere, până la periferiile scumpului nostru Ecuador».

În discursul spontan, Sfântul Părinte a elogiat legătura dintre simțul religios al poporului ecuadorian și consacrarea acestuia la Inima Preasfântă a lui Isus. Subliniind valoarea exemplară a Sfintei Fecioare Maria în viața preotului și a persoanelor consacrate, Papa a pus accentul pe importanța gratuității în activitatea pastorală și a îndemnat la evitarea unei boli interioare, comparabilă cu o formă de ”Alzheimer spiritual”, prin care cel chemat riscă să piardă memoria originii și a misiunii sale.
• «Două principii pentru voi, preoți și persoane consacrate: în fiecare zi să reînnoiți sentimentul că totul este gratis, sentimentul de gratitudine pentru alegerea fiecăruia dintre voi. Nimeni dintre noi nu a meritat-o. Și cereți harul de a nu pierde memoria, de a nu vă mai simți importanți. E foarte trist când vezi un preot sau o persoană consacrată care acasă vorbea în dialect sau vorbea o altă limbă, una din acele limbi nobile, antice pe care le au popoarele – și câte limbi are Ecuadorul! – și e foarte trist când își uită limba, e foarte trist când nu vor să o mai vorbească. Aceasta înseamnă că au uitat de unde provin».

Cele două principii, gratuitatea vocației și memoria originilor, generează două atitudini practice pentru misiunea pastorală. Prima, atitudinea de slujire. ”Dumnezeu m-a ales, m-a luat pentru ce? Ca să slujesc. Slujirea care îmi este specifică. Eu nu am timpul meu, lucrurile mele, am cutare și cutare, închid biroul, etc. (…) Slujire, slujire și nimic altceva. (…) Nici un moment nu-mi aparține. Eu sunt aici ca să slujesc, ca să slujesc în ceea ce trebuie să fac, să slujesc în fața tabernacolului, mijlocind pentru poporul meu, rugându-mă pentru munca mea, pentru cei pe care Dumnezeu mi i-a încredințat. Așadar, prima atitudine, slujirea, însoțită de gratuitate. Prin urmare, după cum spune Isus, ceea ce ai primit în dar, te rog, în dar să dai. Vă rog, nu dați harul contracost! Vă rog, pastorația noastră să fie gratuită! Este atât de urât când unul pierde simțul gratuității și se schimbă, da, face lucruri bune, dar a pierdut simțul acesta”. A doua atitudine evidențiată de papa Francisc este bucuria. ”Aceasta este un dar al lui Isus, e un dar pe care ni-l dă dacă i-l cerem și dacă nu uităm de cele două coloane ale vieții noastre preoțești sau de persoane consacrate, care sunt simțul gratuității, reînnoit zi de zi, și memoria originii de unde provenim”.

Revenind la influența pe care devoțiunea la Inima Preasfântă a lui Isus a avut-o în formarea spiritului religios al poporului ecuadorian, Sfântul Părinte a evidențiat în final că Inima lui Isus poate întări din ce în ce mai mult simțul gratuității: ”El s-a făcut nimic, s-a înjosit, s-a umilit, s-a făcut sărac, ca să ne îmbogățească cu sărăcia sa. Pură gratuitate. Simțul memoriei. Să facem, așadar, memoria faptelor minunate pe care Dumnezeu le-a săvârșit în viața noastră!”.

*** 

După discursul liber din sanctuarul Maicii Domnului de la El Quinche, papa Francisc a intonat rugăciunea ”Tatăl nostru” și a dat celor prezenți binecuvântarea sa apostolică. Câteva minute mai târziu, Pontiful a plecat la aeroportul internațional ”Mariscal Sucre” din Quito. Ceremonia simplă de rămas bun a încheiat călătoria sa apostolică în Ecuador, pe care a început-o duminică, 5 iulie 2015.

A doua etapă a vizitei papei Francisc în America Latină se desfășoară de la 8 la 10 iulie 2015 în Bolivia, unde ajunge miercuri la ora locală 16.15 (ora României 23.15). Aeronava companiei naționale boliviene aterizează la El Alto pe aeroportul internațional situat la cea mai mare altitudine din lume, la peste patru mii de metri. Ceremonia de bun venit și discursul de la sosire sunt urmate de vizita de politețe la președintele statului, Evo Morales. La ora locală 19.00, întâlnirea papei Francisc cu autoritățile civile în catedrala din La Paz. În fine, la ora 20.00, plecarea cu avionul din capitala boliviană la Santa Cruz, oraș de câmpie, unde Pontiful rămâne pentru cină și odihna de peste noapte.

(rv – A. Dancă)

08/07/2015 21:52