Interviu cu publicistul Marius Vasileanu: «Laudato si’» în România

RV 18 iulie 2015. Cred că numai un om care trăieşte viaţa cristică, realizează profunzimea «ecologiei integrale» propuse de enciclica papei Francisc, a cărei publicări este mult-aşteptată şi în România: a spus publicistul şi profesorul român Marius Vasileanu, aflat în Cetatea Eternă, într-un interviu pentru redacţia română Radio Vatican, realizat de părintele Adrian Dancă. Vă recomandăm ascultarea integrală a acestuia:

Mai jos, câteva fragmente ale dialogului, în transcrierea noastră de lucru:

Cine este Papa Francisc pentru Marius Vasileanu şi prin ce credeţi că s-a impus în opinia publică mondială şi românească Pontiful de origine argentiniană?

• „Este un personaj foarte agreabil, foarte simpatic şi care în acelaşi timp te «trezeşte» zilnic prin predicile sale tonice şi «trezitoare» din Capela Casei Sf. Marta din Vatican. În mod personal, mi-a plăcut enorm expresia «să ne lăsăm surprinşi de Dumnezeu», iar Sanctitatea Sa are de asemenea momente în care ne surprinde.

Prin ce v-a impresionat la o primă lectură recenta sa enciclică „«Laudato si’». Despre ocrotirea casei noastre comune”?

• „Este în enciclică, o frază, o expresie care vorbeşte despre «responsabilitatea înfricoşătoare», care trebuie să ne anime în demersul nostru ecologic. Sigur este vorba despre o ecologie spirituală, sau privită în primul rând din perspectivă spirituală. Aceasta este foarte «şocantă» şi simţi că ţi se adresează direct, în mod foarte personal. Dincolo de aceasta, scrisoarea Papei expune este o perspectivă foarte amplă asupra ecologiei. Bineînţeles, se ştie deja de la conferinţa de presă că la această enciclică au lucrat şi specialişti de sector (…) cred că este excepţională. Fără să ştim, era ceva aşteptat, ceva de care aveam nevoie”.

S-a spus că punctul forţă al scrisorii este acela al unei «ecologii integrale», care să ţină cont atât de mediul înconjurător, cât şi de persoana umană, dar fără a uita că «patria noastră – cum spune Sf. Pavel – este în ceruri şi ţelul nostru comun este Dumnezeu». Este plauzibilă o asemenea ecologie integrală în timpurile noastre?

• „Eu cred că da, încă este plauzibilă. Acum trebuie să ne amintim, dacă nu mă înşel, că deja începând cu 1991, Fericitul papa Ioan Paul al II-lea vorbea despre o «ecologie integrală», el fiind primul care a folosit acest termen. Însă, dacă stăm să medităm asupra înţelesului acestui termen, întâi de toate nu o putem face decât dacă suntem credincioşi. Cred că numai un om care trăieşte viaţa cristică, după puterile fiecăruia, bineînţeles, realizează profunzimea acestui cuvânt adăugat la «ecologie». «Integrală» înseamnă şi în ceruri şi pe pământ, şi înăuntrul nostru şi în interior, şi aproapele nostru, dar şi cel mai îndepărtat, şi prietenii, şi duşmanii (…) «Integrală» înseamnă ceea ce cuprinde întreaga creaţie, iar pentru aceasta trebuie să crezi că există o Creaţie şi un Creator.  

Tocmai aceasta este una din sublinierile poate cel mai greu de acceptat în limbajul public de astăzi, pentru că Papa foloseşte deseori expresia «Creaţie», cuvânt care face trimitere automat la un Creator. În scrisoarea Sa, Pontiful pune un accent deosebit pe «spiritualitatea ecologică», pornind de la adevărul de credinţă într-un singur Dumnezeu, «Creator al celor văzute şi nevăzute». Cum ar putea o familie din mileniul al III-lea să promoveze o «spiritualitate ecologică» în educaţia fiilor?

• „Aş porni de la o expresie care ştiu de fapt că este un fel de motto al omiliilor papale, «La verità è un incontro» («Adevărul este o întâlnire»). Sigur, este vorba despre o întâlnire de ordin intim, cu toţi cei din familie… Putem gândi ecologic şi la nivele foarte profunde sau regândi şi viaţa noastră de familie şi relaţia cu copiii noştri. Nu mai vorbim de  toate cele omeneşti legate de sexualitate, hrană, îmbrăcăminte şi cred că în contextul acesta este foarte bine-venită enciclica «Laudato si’» pentru ortodocşi şi pentru catolici, şi pentru oricare confesiune, după cum este bine-venită pentru oricare locuitor al acestei Planete şi poate oricare fiinţă, nu numai oameni. Cred că ar merita studiată cu creionul în mână Fiecare avem de învăţat, avem multe de învăţat de la adevărurile care sunt rostite aici”.

Care aspecte ale enciclicei prezintă o actualitate stringentă pentru realităţile sociale şi ambientale din România?

• „Este o întrebare foarte grea. Cred că toate, dar gândindu-ne la specificul românesc, întâi de toate la nivel uman este încă foarte mult de lucru. Noi avem multe de spus, ca ortodocşi. Trebuie amintite demersurile foarte interesante ale Patriarhiei Ecumenice, de altfel menţionate de papa Francisc, la care au participat şi români. Pe de altă parte, ierarhii din România au îndemnat deseori la o viaţă pe care am putea-o numi de «ecologie integrală». Din păcate, în mediile laice aceste lucruri sunt din ce în ce mai departe de inima noastră, sunt privite uneori chiar cu dezinteres. De aceea sunt foarte importante aceste momente «trezitoare»; este ceea ce face această enciclică de fapt. Şi cel important ar fi, şi vă spun aceasta ca ortodox, ca profesor în mediul pre-universitar şi universitar, că mi-aş dori să fie studiată chiar în facultăţile de teologie, cu atât mai mult în facultăţile ortodoxe, cu atât mai mult în facultăţile laice, fiindcă adună adevăruri pe de-o parte răvăşitoare, pe de altă parte foarte stringente pentru oricare dintre noi. În România, ca şi în Italia, sun nenumărate secţiuni în care această Enciclică ar putea să lucreze sau să devină lucrătoare: începând de la omul de pe stradă sau al străzii (cu siguranţă şi aceştia l-au inspirat pe papa Francisc), până la o ecologie asimilată sau care ar trebui să fie asimilată şi în sens spiritual, întâi de toate, de cercetător, de omul de ştiinţă, de cei care se «joacă cu focul» la nivelul manipulărilor genetice. Sunt nenumărate dimensiuni care ne ating vital, pe toţi. Abia aştept să fie tradusă, să fie răspândită şi promovată aşa cum merită.”

Vă mulţumim încă o dată şi vă mai aşteptăm la Radio Vatican!

(rv– prof. Marius Vasileanu – redacţia română RV)