2015-07-23 11:04:00

Sfânta Brigita şi vălul cu simboluri ale Pătimirii Mântuitorului


23 iulie 2015. Aflându-vă în Piaţa Farnese, din Roma, în vecinătatea Bisericii Sfânta Brigita, s-ar putea să fiţi surprinşi întâlnind călugăriţe cu un văl mai puţin obişnuit, ce ar putea chiar să-i amuze pe cei care nu-i cunosc semnificaţia. Vălul despre care vă vorbesc face parte din veşmântul călugăriţelor din Ordinul fondat de Sfânta Brigita a Suediei. Dar vă voi descrie şi desluşi semnificaţia acestui văl peste puţin. Acum, aş voi să vă spun câteva cuvinte despre sfânta supranumită „mistica Nordului” sau „purtătoarea de cuvânt a lui Dumnezeu”, care a peregrinat pe pământ timp de 70 de ani, între 1303 şi 1373.

Personalitate marcantă, care a ştiut să facă auzit mesajul său de pace într-o perioadă frământată a istoriei, Brigita aparţinea unei mari familii regale, fapt care nu a i-a împiedicat ascensiunea spre sfinţenie. Viaţa sa, de soţie, de mamă a opt copii şi apoi de văduvă, a fost neîncetat raportată la Dumnezeu, dedicată familiei dar şi studiului Bibliei, rugăciunilor, meditaţiilor şi actelor de penitenţă.

Cultă şi cu simţ practic, Sfânta Brigita a fost sfătuitoare a marilor suverani ai vremii, fondând un Ordin dedicat Preasfântului Mântuitor. A fost canonizată la scurtă vreme după moarte, la 7 octombrie 1391, de către Papa Bonifaciu al IX-lea care a declarat-o demnă de veneraţie în întreaga Biserică „pentru gloria adevăratei credinţe, pentru soluţionarea schismei şi pentru unitatea credinţei şi a Bisericii”.

Dar să revenim la vălul mai puţin obişnuit al călugăriţelor din Ordinul Preasfântului Mântuitor. Peste vălul de stofă, cel obişnuit, pe care-l poartă călugăriţele, „brigitinele” poartă un soi de coroană din pânză albă de in, formată dintr-un cerc, în jurul capului, şi patru fâşii care pornesc din creştet, unindu-se apoi cu fâşia circulară. În punctele de joncţiune, ca şi în creştet, sunt cusute bucăţi mici de stofă rotundă, de culoare roşie. Această coroană simbolizează Pătimirea Domului nostru Isus Cristos; cele patru fâşii simbolizează Crucea, iar cele cinci bucăţele de stofă roşie fac trimitere la cele cinci răni ale Mântuitorului.

Vălul Sfintei  Brigita ne aminteşte totodată de viziunile ei legate de Pătimirea Mântuitorului, precum şi suferinţa Maicii Preasfinte şi Îndurerate. Viziunile ei au fost aşternute în scris, împreună cu o serie de rugăciuni de recitat, unele timp de un an, altele timp de 12 ani.   

Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea au proclamat 6 sfinţi Patroni ai Europei, trei sfinţi şi trei sfinte, vrând să sublinieze rolul creştinismului la construirea Europei şi, mai mult decât atât, dorind să arate că, dacă bătrânul continent are un suflet, atunci acesta este reprezentat de creştinism, în care un loc de primară importanţă îl ocupă sfinţenia.

Până în 1964, Europa nu avea patroni cereşti. În acel an, la 24 octombrie, Papa Paul al VI-lea îl desemna pe primul dintre aceştia, pe Sfântul Benedict din Norcia. El a trebuit să vegheze singur asupra Continentului până în 1980, când Ioan Paul al II-lea i-a pus alături pe fraţii Chiril şi Metodiu, apostoli ai slavilor. Şi întrucât Casa-Europa nu putea fi reprezentată doar de bărbaţi, acelaşi Papă a desemnat alături de cei trei sfinţi tot atâtea sfinte: Brigita a Suediei, Ecaterina din Siena şi Edith Stein - călugăriţa carmelită Tereza Benedicta a Crucii, în acest fel Patronii Europei devenind şase la număr.

Sfântă Brigita – co-patroană a Europei, roagă-te pentru noi!

R.V./A.M.








All the contents on this site are copyrighted ©.