Sfântul Scaun, precupare pentru raportul 2015 asupra pedepsei cu moartea

RV 01 august 2015. La Roma a fost prezentat raportul 2015 al asociaţiei internaţionale non-guvernamentale de abolire a  pedepsei cu moartea „Hands off Cain”. În 2014, țările care au avut cele mai multe pedepse cu moartea în 2014 sunt: China, cel puţin 2400, adică peste 65% din numărul total înregistrat, Iran (minim 800) şi Arabia Saudită (88).

Tendința la nivel mondial de abolire a pedepsei cu moartea, cauză pentru care se militează de mai bine de 15 ani în toată lumea, se arată a fi confirmată în 2014 și în primele șase luni ale anului 2015.

Potrivit ultimului raport emis de asociaţie, în prezent, numărul ţărilor care au decis să elimine pedeapsa este 161. Asia rămâne continentul în care s-au înregistrat cele mai multe execuții, în timp ce Statele Unite ale Americii, sunt singura ţară din America în care pedeapsa a fost aplicată de 33 în 2014 şi de 17 ori în acest an.

În Africa, anul trecut au apelat la  pedeapsa cu moartea patru state, în timp ce în Europa, singura excepţie a continentului eliberat de o astfel de pedeapsă este Belarus.

Cu toate că este considerat în cele mai multe părţi un instrument de răzbunare, și nu de justiție, în raportul asociaţiei sunt incluse ţări avansate la nivel cultural, în care pedeapsa cu moartea este încă aplicată. Despre motivele acestei crude realităţi, a vorbit sub-secretara Consiliului Pontifical pentru Justiție și Pace, doamna Flaminia Giovanelli, într-un interviu pentru Radio Vatican:
• „Cred că în aceste țări argumentele tradiționale în favoarea pedepsei cu moartea găsesc în continuare un teren fertil. Aceste argumente sunt în esență de natură pragmatică: este un fel de auto-apărare a societății, din punct de vedere moral. În schimb, din punct de vedere sociologic, este o funcție preventivă de descurajare. Însă, știm cu toţii că nu este dovedit în niciun fel acest efect, de «descurajare»”.

Pedeapsa cu moartea nu reduce criminalitatea şi îi afectează pe cei mai vulnerabili. Aceeaşi reprezentantă a dicasterului din Vatican a  încercat să explice «cum se poate pedepsi în mod eficient o activitate infracțională evitând în același timp o sancțiune care este contrară dreptului primar?».
• Desigur, faptul că aceasta îi afectează pe cei mai vulnerabili este unul dintre argumentele principale ale abolirii. Cred că ar trebui să fie studiate sistemele pentru a da o mai mare importanță reabilitării pedepsei, adică reintegrării prin muncă, psihologic, dar și îndrumare spirituală.

Prin pedeapsa cu moartea, infractorul este considerat practic o persoană dedicată răului, adică irecuperabilă. Pentru abolirea pedepsei este nevoie practic de o schimbare de abordare:
• „Actul criminal – a încheiat intervievata – este de natură complexă. Se încearcă să se simplifice totul. În realitate, dacă cineva se gândeşte care sunt aspectele ce determină actul criminal (culturale, sociologice sau de altă natură), sunt atât de multe. Până când nu se va înţelege complexitatea actului criminal, vom continua să credem că cei care înfăptuiesc acest act sunt de fapt irecuperabili. Dacă ne oprim însă şi reflectăm asupra componentelor care determină persoanele să acţioneze într-un mod determinat, eu cred că abordarea poate fi diferită. Ajunge să ne gândim violenţa din zilele noastre care este vehiculată de mijloacele de comunicare în masă, la video-jocuri… Trebuie într-adevăr regândit actul criminal, nu este întru totul un act al voinţei infractorului”.

(rv– D. D.–M. Caba)